Povestea românului care refuză să-l ia pe „nu“ în braţe. „Alerg să-mi depăşesc limitele, nu să-i depăşesc pe alţii“

Mereu în mişcare şi cu zâmbetul pe buze, Marius Pancu e nelipsit de la întrecerile sportive din ţară. Aleargă în scopuri caritabile fie pe cărări de munte, traversând peisaje de poveste, fie în oraşe, pe asfalt. Deşi are o operaţie mai veche la un genunchi, tânărul se încăpâţânează să-şi doneze paşii pentru copiii bolnavi de cancer. Duminică, 15 aprilie, a alergat la Cluj.

„Sportul este un stil de viaţă pentru mine. Orice sport este bun. Sedentarismul dăunează întotdeauna. Am avut şi eu o perioadă din-asta şi nu mă recunoşteam”, spune Marius Pancu.

Are 33 de ani, e de loc din Zimnicea şi munceşte ca administrator la o firmă de imobiliare din Bucureşti, iar în timpul liber aleargă de plăcere în scopuri caritabile. Anul ăsta are deja programate peste zece întreceri în toată ţara, pe munţi şi în oraşe. Mereu i-a plăcut sportul. Fotbalul, în special. E fan Chelsea şi Steaua, în ordinea asta.
În mai toate pozele pe care le are de la întreceri zâmbeşte sau scoate limba. Iar de când aleargă pentru un proiect caritabil al Asociaţiei Little People, mesajul scris pe tricoul e sugestiv: „F..ck cancer“.

„Anul acesta mi-am propus să alerg peste 200 de kilometri la mai multe competiţii sportive şi îmi doresc ca pasiunea mea pentru alergat şi fiecare kilometru parcurs de mine să vină în sprijinul copiilor bolnavi de cancer, alături de Asocaţiei Little People România, asociaţie care se ocupă cu îmbunătăţirea calităţii vieţii copiilor şi tinerilor bolnavi de cancer din 10 secţii oncopediatrice din România şi Republica Moldova“, scrie el pe un site de crowdfunding. Speră ca lumea să rezoneze cu mesajul transmis şi să doneze. Cei care vor să doneze o pot face AICI.

Bătea mingea peste tot

Marius s-a născut la malul Dunării, într-un orăşel unde nu-şi găsea defel locul. Zimnicea. Şi a plecat. În 1999 s-a dus să înveţe Telecomunicaţii la Giurgiu, judeţ vecin cu Teleormanul, şi apoi a studiat Geologie şi Geofizică, secţia Geofizică, la Universitatea din Bucureşti. Tot timpul juca fotbal. O pasiune dusă la extrem, cum chiar el mărturiseşte.

Şi-a dorit să facă un liceu sportiv, dorinţă rămasă vis fiindcă familia s-a opus din dorinţa de a-l proteja – adolescentul avea suflu sistolic. De mai bine de doi ani aleargă în toată ţara ca să-şi demonstreze sieşi că multe sunt posibile, nu ca să câştige premii.

A învăţat pe propria piele că „dacă vrei să treci peste o anumită chestie, treci făcând ce-ţi place“.

Însă înainte să ajungă să alerge pe pământ, l-a studiat la facultate. S-a făcut inginer. Pleca în ţară, pe teren, făcea diverse măsurători sau urmărea cum se comportau unele baraje la umplere şi golire. În acei ani, din 2008 şi până-n 2014, nu prea avea timp să facă ce-i place: mişcare. „Geofizica e o alternativă la Geologie, e partea mai neinvazivă; (n. r. mergi pe teren cu) un aparat cu doi oameni, e mult mai uşor şi mai neinvaziv“, explică el.

Adoră senzaţia de libertate pe care o simte când face mişcare: „Este superb când alergi. (...) La competiţii este super. Vezi atâta lume în jurul tău care aleargă, oameni care îşi dau silinţa să te ajute, organizatorii care au grijă să fie totul în regulă. Este mişto“, mărturiseşte el.

De prin 2012 s-a apucat de alergat, după ce a avut prima operaţie la genunchi. Menisc rupt, ligament rupt. Pentru refacere, medicul i-a recomandat atunci să facă mişcare: bicicletă şi alergat. A insistat pe ultima variantă.
În ultimii doi ani a avut competiţii la care nu a lipsit. În vara lui 2017 era la un eveniment sportiv, iar o amică voluntar la Asociaţia Little People l-a întrebat dacă ar alerga pentru o cauză caritabilă la un maraton din Bucureşti.

A acceptat deşi era prima zi de după concediu. 10 kilometri a alergat atunci, iar până la sfârşitul anului tot a purtat la întreceri tricoul asociaţiei.

Imagine de la EcoMaraton 2016 FOTO: Andrei Tanasie

Temerarii care au bătut cancerul

Ideea cu campania de strângere de fonduri a venit după Gala Temerarii, organizată de Little People anul trecut. Marius a rămas impresionat de implicarea oamenilor şi de dorinţa lor de a-i face fericiţi pe adolescenţii ce au învins cancerul.

„Nici nu trebuie să-ţi spună cineva o poveste când vezi oamenii aceia“, mărturiseşte tânărul.

Un moment copleşitor emoţional pentru Marius a fost la Spitalul Fundeni să-i dea unui puşti câteva suveniruri, simboluri ale luptei cu cancerul:

„Pur şi simplu mi-au tremurat mâinile când am vrut să-i pun insigna în piept. N-am trăit senzaţia asta până acum. Nu pot să o descriu în cuvinte“.

De aceea s-a implicat în proiectul celor de la Little People şi aleargă pentru a strânge bani pentru copii din 10 secţii de oncologie din ţară şi Republica Moldova.

„Eram dezamăgit că nu o să mai pot să joc fotbal“

Primul său concurs mai serios a fost cursa de 10 kilometri la Maratonul Nisipului din Constanţa, acum doi ani. Cel mai mult a alergat La competiţia Retezat Sky Race: 23 de kilometri în 3 ore, 34 de minute şi 47 de secunde. E recordul lui. „Şi acolo ne-a prins ploaia, a dat cu piatră, dar a fost mişto“, povesteşte el.

Anul ăsta a început, din nou, cu Maratonul Nisipului, iar din martie şi până-n mai a realizat că are competiţii aproape în fiecare weekend. „Când m-am uitat în calendar ... asta mi-am dat şi eu seama că-s multe, dar e ok“, zice tânărul. În toamnă se încumetă să facă primul său maraton la Bucureşti, adică prima sa cursă de 42 de kilometri.

Pentru el, sportul l-a ajutat să treacă peste supărările cu piciorul: „eram foarte dezamăgit că nu o să mai pot să  joc fotbal, mi-a plăcut foarte mult să joc fotbal“. L-a scos din sedentarismul în care căzuse la un moment dat.

Şi nu aleargă pentru podium. Oricând are ocazia spune că sportul e ceva sănătos care te dezvoltă ca om şi te învaţă să te descoperi.

„N-am ajuns la premii. Nu asta era ţinta, n-a fost şi n-o să fie“, afirmă Marius. Ca să faci performanţă sau să câştigi e nevoie de foarte mult timp şi mult antrenament, adaugă el. Se declară mulţumit de ce a realizat până acum.

Muntele, o altă mare pasiune a lui Marius Pancu   FOTO: Facebook Marius Pancu

Îi place locul său de muncă, administrator la un dezvoltator imobiliar, pentru că face mult teren şi nu e ţintuit la un birou, ceea ce el detestă. Iar după job şi-a făcut un program de alergat. Nu e prieten cu sporturile de interior, de-asta nu merge la sală, însă iarna cum nu aleargă merge la bazin. „Sunt mai obosit atunci când stau degeaba decât atunci când fac câte ceva“, adaugă sportivul.

Anul ăsta are deja 11 competiţii la care participă, la Bucureşti, Cluj, Braşov, Moeciu de Sus, întrecerea Retezat Sky Race Cheile Butii, Ciucaş X3. 

Marius Pancu a alergat duminică, 15 aprilie, la Cluj  FOTO: Dan Tăuţan

Mesajul său, indiferent de ce tricou poartă sau de ce cauză susţine, e clar:

„dacă îţi doreşti cu adevărat să faci ceva, poţi, trebuie doar să vrei. Nu există «nu am timp», nu există «nu se poate». Există doar «dacă vrei, faci». Am păţit-o pe pielea mea. Cine vrea să facă sport, face şi nu e că «de mâine», ci de azi, din acest moment“.

Mai puteţi citi:

Românul din Teleorman care munceşte 14 ore pe zi în Anglia: „Vrei să faci o schimbare? Dă tu exemplu!“

La 15 ani după ce a plecat din Zimnicea, Adrian Bulibaşa (33 de ani) are o mică afacere în construcţii în Anglia, e căsătorit cu o braziliancă şi, printr-un site dedicat oraşului natal, şi-a propus să schimbe un pic lucrurile.