Maratonistul fără o mână a alergat 1.000 de kilometri pentru copiii grav bolnavi: „Mulţi copii sunt condamnaţi de birocraţie sau de nepăsare“
0Levente Ioan Polgar (34 de ani) este un atlet din oraşul Aiud, judeţul Alba, care aleargă frecvent curse de peste 100 de kilometri. Pe 26 iunie 2016 a plecat în cea mai importantă aventură a vieţii lui. Şi-a propus să traverseze România în alergare de la un capăt la altul, pornind de la Vama Jimbolia (Timiş) şi până la Vama Veche (Constanţa).
Şi-a planificat să ajungă la malul Mării Negre pe data de 10 iulie. Tânărul a îmbrăcat un echipament sportiv având înscris numele Asociaţiei „Little People“ şi un mesaj îndemnând la donarea prin SMS a sumei de 2 euro lunar pentru copiii bolnavi de cancer. Traseul de alergare a fost stabilit pe ruta Vama Jimbolia – Timişoara – Arad – Deva – Simeria – Orăştie – Sebeş – Sibiu – Făgăraş – Braşov – Bucureşti – Constanţa – Vama Veche. Fapt divers: Levente Ioan Polgar are doar o mână.
„Această cursă, de circa 1.000 de kilometri, trebuie dusă cu mintea, nu cu picioarele. Este o mare provocare pentru mine, pentru că tranzitez mai multe zone ale ţării, plecând din Banat şi până în Dobrogea. Sunt oameni diferiţi, cu obiceiuri diferite. Mă aştept să întâlnesc persoane ostile, dar şi persoane care să-mi întindă un pahar cu apă. Este prima competiţie la care nu o să primesc aplauze, diplome sau medalii la finish, însă voi avea o extraordinară mulţumire sufletească. Pentru că iubesc România, am la mine, în permanenţă, steagul tricolor“, a afirmat sportivul din Alba de etnie maghiară, înainte de plecarea în cursă sportivul din Alba. A pornit în super-maraton împreună cu doi prieteni, dar din motive personale unul a fost nevoit să se retragă. Celălalt însoţitor, Viorel Florin Rîmniceanu, a fost alături de el pe bicicletă.
COSTURILE DE PARTICIPARE AJUNG LA SUME MARI
Oameni obişnuiţi i-au sărit în ajutor pe traseu cu alimente, fructe, gheaţă, apă rece, dar şi cu donaţii în contul
bancar RO24BTRLRONCRT032975150, deschis pe numele Polgar Levente Ioan. Levi, cum este cunoscut între prieteni, a mai spus la plecare că alergarea până la mare este cea mai mare provocare din viaţa sa şi că primul lucru pe care-l va face, odată ajuns la Vama Veche, va fi să-şi sune mama. Şi-a propus ca, imediat ce va închide telefonul, să sară în Marea Neagră. În 2015, Levente Polgar a participat la peste 45 de competiţii unde a parcurs, în total, circa 13.000 de kilometri. Cu toate acestea, spune că nu se consideră un sportiv profesionist şi că aleargă să-i ajute pe cei care „nu pot să vadă luminiţa de la capătul tunelului“. Şi-a propus, pentru traversarea României, să fie un promotor al mesajului „ajutaţi copiii bolnavi de cancer“.
„Maratonul est-vest“ nu reprezintă singura provocare din 2016 pentru Levi. S-a calificat la un concurs internaţional, pe Mont Blanc (Ultra Trail du Mont-Blanc), alături de alţi opt sportivi din România, unde va alerga, în august, 180 de kilometri pentru aceeaşi cauză nobilă. Prezenţa lui Polgar la competiţii este condiţionată şi de costurile destul de mari. „Taxele de participare sunt de la 50 la 250 de lei, iar în străinătate se ajunge de la 50 de euro şi chiar la 1.000 de euro. La acestea se adaugă deplasări, cazare, echipament. Încălţările de calitate sunt cam 1.000-2.000 de lei, şi chiar mai mult. Toate adunate ajung la sume destul de mari“, afirmă sportivul.
UMĂR LA UMĂR CU SPORTIVI SĂNĂTOŞI
Un accident stupid din copilărie i-a mutilat mâna dreaptă, însă această nenorocire nu l-a împiedicat să devină un sportiv de performanţă. Levi aleargă maratoane şi ultramaratoane cot la cot cu sportivi sănătoşi, pe care, uneori, îi şi depăşeşte în clasament. Se implică în diverse cauze ale asociaţiilor Persoanelor cu Handicap Neuromotor România şi „Little People Romania“.
În 2015, Levente Polgar a alergat 13.000 de kilometri în 45 de competiţii
„Am început să fac sport sub sloganul: «Alerg pentru cei care nu pot» şi am strâns o sumă de bani semnificativă pentru aceste asociaţii, care fac o treabă minunată, dar care au nevoie de noi pentru a ajuta şi mai multe suflete“, spune Levi. A început alergarea de anduranţă în urmă cu şapte ani şi concurează la profesionişti de patru ani. „În România, persoanele cu nevoi speciale încearcă să se descurce într-un sistem social care nu prea le protejează şi nu le oferă suficiente resurse pentru o viaţă normală. Pentru unii, sistemul este un fel de acoperiş prin care plouă, adică nici nu îi ajută, nici nu îi lasă în pace. Mulţi copii care suferă de cancer sunt condamnaţi, uneori, de încetineala birocratică, alteori, de nepăsarea unora. Aşa că am decis să alerg pentru a atrage atenţia asupra problemelor cu care se confruntă aceştia“, spune Levente Ioan Polgar.
Foto: Bogdan Şchiopu
„Sunt considerat în permanenţă un om întreg, unul de-al lor”
Handicapul pe care îl are Levente Polgar nu-l afectează aproape deloc în timpul alergării. „La început, mă afecta, dar mi-am regăsit echilibrul pe munte. Înainte, aveam probleme la urcare sau la coborâre, dar, în timp, am reuşit să mă echilibrez“, spune Levi. El mărturiseşte că, la început, visul său a fost să ajungă umăr la umăr cu cei mai buni sportivi de anduranţă din România.
„Eram, pot spune, în extaz, am ajuns lângă cei mai buni din ţară, iar asta chiar că este ceva. Oricum, handicapul nu este ceva care face diferenţa. Sunt în permanenţă considerat un om întreg, unul de-al lor. Este o lume egală, aproape de basm“, afirmă alergătorul. Levi s-a apucat de alergat pentru a slăbi. La început, a practicat culturismul şi halterele, dar a decis să alerge pentru a scăpa de kilogramele în plus. În viaţa de zi cu zi, Levi lucrează în construcţii, iar mare parte din banii câştigaţi îi investeşte în echipamente pentru cursele de anduranţă la care participă. Reuşeşte, chiar şi fără o mână, să zugrăvească o casă sau să pună faianţă şi gresie într-o baie.
Se încarcă comentariile...
