„Înscenarea de la Tămădău“, grosolănia folosită de comunişti pentru desfiinţarea PNŢ şi arestarea liderilor ţărănişti

Iuliu Maniu în timpul procesului ce a urmat ”înscenării de la Tămădău”

Mica localitate Tămădău din apropierea Bucureştiului a rămas în istorie cu un incident negativ petrecut în 14 iulie 1947. Evenimentul este cunoscut sub denumirea de ”Însecenarea de la Tămădău” şi a constat în arestarea unui număr important de fruntaşi ai Partidului Naţional Ţărănesc pe motiv că ar fi vrut să fugă din ţară cu avionul.

Înscenarea de la Tămădău a reprezentat o conspiraţie a ministerului de Interne, controlat de PCR, cu scopul de dizolva PNŢ şi de a-i aresta pe liderii acestuia. Totodată, această diversiune a fost ulterior folosită ca pretext pentru anihilarea partidelor istorice din România şi a liderilor acestora. Între anii 1944 - 1947, Partidul Comunist Român a folosit toate metodele posibile pentru acapararea puterii, inclusiv represaliile. Împotriva opoziţiei reprezentate de PNŢ, PNL şi PSDI s-au pus la cale diversiuni, provocări, dar şi măsuri ofensive cu caracter militar care să ducă la suprimarea acestora.

Astfel, în apropierea alegerilor din 19 noiembrie 1946, liderii PNŢ au trimis un memoriu secretarului general al ONU, Trygve Lie, în care arăta şi condamna abuzurile guvernului din România. Dintre acţiunile politice, considerate „crimă de stat”, se numărau şi insistenţele liderilor celor trei partide din opoziţie ca regele Mihai să nu recunoască alegerile şi să nu participe la deschiderea noului Parlament. 

Manuscrisele istorice consemnează faptul că în dimineaţa zilei de 14 iulie 1947, la orele 6.30, un grup de fruntaşi naţional-ţărănişti a fost surprins de autorităţile comuniste pe câmpul de la Tămădău, localitate situată la

46 de km de Bucureşti, în timp ce încerca să se îmbarce în două avioane I.A.R.39, cu scopul de a fugi peste graniţă. Din grup făceau parte: Ion Mihalache, vicepreşedinte PNŢ, Nicolae Penescu, secretar general PNŢ, Nicolae Carandino, directorul ziarului „Dreptatea”, toţi trei împreună cu soţiile, Ilie Lazăr, Constantin Gafenco, Gheorghe Popescu, Dumitru Borcea şi Eugen Borcea (foto dreapta).

Proiectul fugii peste graniţă fusese pus la punct încă din 6 iulie când Grigore Gafencu, prin fiul fruntaşului ţărănist Emil Haţieganu, a comunicat posibilitatea fugii în occident cu două avioane I.A.R. Destinaţia finală urma sa fie Marea Britanie, pentru a-i informa pe oficialii din statele occidentale despre ceea ce se petrecea cu adevarat în ţară. Iuliu Maniu a refuzat să plece, pe motiv că era prea bătrân, dar i-a încurajat pe ceilalţi lideri ţărănişti să ducă la îndeplinire misiunea. Ei urmau sa fie ajutaţi de aviatorii Lustig Romulus şi Gheorghe Preda şi de şoferii Aurel Popa şi Petre Rusu.

Delegaţia ar fi trebuit să se îndrepte spre Turcia, de acolo să ajungă în Elveţia, apoi în Franţa şi Marea Britanie. Diplomaţii din statele în care delegaţia urma să ajungă au fost informaţi despre plan. Literatura oficială din ţară recunoaşte astăzi că „fuga peste graniţă” a fost o cursă întinsă de poliţia secretă a lui Teohari Georgescu (unul dintre aviatori era membru al securităţii), pentru ca la adăpostul ei să se declanşeze represiunea finală împotriva

opoziţiei. Agenţii Securităţii au hotârât să-i aresteze chiar în momentul decolării. Astfel i-au lăsat pe „complotişti” să-şi urmeze planul, până în momentul când, ajunşi la Tămădău, îşi urcau în avioane bagajele. Atunci au apărut mai mulţi agenţi ai Ministerului de Interne, care au tras mai multe focuri de armă în aer, somându-i pe fugari să se predea. Aceştia erau dotaţi si cu aparate de fotografiat pentru a putea prezenta poporului imaginea celor surprinşi în flagrant.

Toţi cei 14 au fost arestaţi şi duşi într-o carceră a Ministerului de Interne. Înscenarea de la Tămădău a fost etichetată drept act de trădare naţională şi transformată într-un caz politic major. La 19 iulie 1947, Adunarea Deputaţilor a ridicat imunitatea parlamentară a demnitarilor naţional-ţărănişti, pentru a putea fi arestaţi. S-a interzis activitatea ziarului „Dreptatea”, oficiosul PNŢ, iar Iuliu Maniu, împreună cu întreaga conducere a partidului au fost arestaţi. La 30 iulie 1947, printr-un jurnal al Consiliului de Miniştri s-a decis dizolvarea Partidului Naţional Ţărănesc. În aceeaşi zi a fost convocată Adunarea, în cadrul căreia, pe baza unui raport întocmit de Teohari Georgescu, s-a aprobat lichidarea PNŢ, cu 294 de voturi pentru şi unul împotrivă.

Procesul împotriva liderilor PNŢ  a avut loc între 29 octombrie şi 11 noiembrie 1947. Iuliu Maniu, pe atunci în vârstă de 75 de ani, a fost condamnat la muncă silnică pe viaţă, transformată în temniţă grea pe viaţă şi degradare civică pe 10 ani, confiscarea averii şi plata sumei de 50.000 de lei, cheltuieli de judecată. Maniu a murit pe 3 februarie 1953 în închisoarea comunistă de la Sighet, la vârsta de 81 de ani. Ion Mihalache a fost deţinut într-o celulă izolată până la sfârşitul vieţii, iar Ovidiu Borcea a fost asasinat. Nicolae Penescu, ministru de Interne în guvernul Rădescu, a fost eliberat în 1964 şi a putut emigra în Franţa, permisiune ce i s-a acordat ca un gest de curtoazie faţă de generalul Charles de Gaulle, preşedintele francez, care urma să facă o vizită, în 1968, în România. (Sursa informaţii istorice: Enciclopedia României) 

Citiţi şi:

Uriaşi, vâlve şi zmei: râul Ampoi şi munţii din jurul Zlatnei, în povestiri transmise din generaţie în generaţie

Mobilizarea moţilor la Zlatna în urmă cu 254 de ani pentru eliberarea călugărului Sofronie, „restauratorul ortodoxiei“

Momentul crucial în care soldaţii români au pus opinca pe Parlamentul din Budapesta. Lucruri puţin ştiute despre războiului româno - maghiar din 1919

Presupus alfabet dacic descifrat într-o carte cu scriere secretă păstrată la Budapesta. Interpretarea a stârnit furtuna în mediul academic din România

Secretele porţilor Cetăţii Alba Iulia: 300 de ani de istorie în şapte elemente de arhitectură spectaculoase