FOTO DOCUMENT Prostituatele legale care făceau furori în bordelurile din Alba Iulia, în anii Marelui Război. Aveau „livrezoane“ la medic şi la Poliţie
0
Tinerele care practicau prostituţia legal în bordelurile din Alba Iulia, în anii celui de-al Doilea Război Mondial, erau obligate să se înregistreze la Poliţie şi să fie cu analizele medicale la zi. În oraş exista un singur stabiliment în care prostituatele erau angajate în această „meserie“ cu cu acte în regulă.
La Arhivele Naţionale Alba se găsesc documente cu date şi fotografii, care ne ajută să reconstituim peisajul bordelurilor existente în Alba Iulia, în anii celui de-al Doilea Răboi Mondial. Aşa aflăm că bordelurile legale funcţionau pe lângă hoteluri, restaurante şi cafenele.
„Bulevard“, bordelul-magnet pentru prostituate
Stabilimentul din Alba Iulia care atrăgea ca un magnet tinerele era la Hotelul „Bulevard“ de pe strada Vasile Alecsandri. Alte bordeluri funcţionau la Restaurantul-cafenea „Dacia“, de pe strada Bucovinei şi la „Turcu“, ambele în apropierea centrului oraşului. În zona Gării era „Răcuciu“, pe strada Barbu Lăutaru era „Cibu“, iar pe strada Vasile Lucaciu la Restaurant „Maniţiu “. Şi la Restaurantul „Roşca“ de pe strada Regiment 5 Vânători era funcţional un bordel. Alte locuri preferate de practicante erau restaurantele „Marcu“ de pe strada Traian, „Struguru de aur“ şi „Casa Meseriaşilor“ de pe Unirii, „Dădârlat“ de pe Coandă, „Furdui“ din „Lumea Nouă“ şi „Tanţiu“ de pe strada Berthelot.
Fetele bine educate erau de găsit la Hotelul „Bulevard“. Una dintre practicantele vestite de aici, ce avea numele de scenă „Nuşi“ era absolventă de liceu, cunoştea mai multe limbi străine şi avea opt ani de prostituţie, la vârsta de 28 de ani. Cea mai „longevivă“ damă de companie de la „Bulevard“ era Eli, cu 11 ani de prostituţie certificaţi prin acte. Pe lângă damele educate îşi duceau viaţa şi cele cu patru clase şi chair fără nicio clasă. Fechete, spre exemplu, nu avea părinţi şi nici ştiinţă de carte şi era şi mama unui copil.
„Bulevard“ era singurul bordel din oraş în care tinerele erau angajate oficial ca prostituate. La celelalte stabilimente, fetele figurau în registrele de angajare ca servitoare, „cafegioaice“, casiere şi servante.
Condicuţa cu 90 de prostituate legale
Prostituatele legale erau obligate să se înregistreze la Poliţie şi să meargă lunar la un control medical.
Măsura a fost luată imediat după 1850, când tot mai mulţi soldaţi austrieci au dobândit „boala lumii“ (n.r.sifilis). Aşa au apărut „livrezoanele“, termen cu care erau denumite condicuţele în care Poliţia completa datele despre prostituate.
În condicuţa Chesturii de Poliţie Alba Iulia, din periuoada 1936-1944, sunt înregistrate 90 de prostitiuate. Pentru fiecare sunt completate datele de identitate, judetul de unde provin, ocupaţia de bază, nivelul studiilor, limbile strine cunoscute, semnalmentele, semnele particulare, bordelul la care erau afiliate, o poză tip buletin.
Printre clienţii bordelurilor erau muşterii din toate categoriile sociale, de la soldaţii spilcuiţi şi cu mănuşi albe, până la simpli muncitori. După pretenţii şi buzunar, fiecare putea găsi românce, unguroaice, evreice, de la dudui cochete, fardate până la fete durdulii, „de toată mâna“. Din documente rezultă o monitorizare atentă din partea Poliţiei. Orice plecare în „interes de serviciu“, într-o altă localitate din ţară trebuia anunţată şi bifată în registrul cu evidenţa. Toate prostituatele erau majore.
Plângeri împotriva „femeilor stricate“
În dosarul existent la Arhivele Naţionale Alba se găsesc şi rapoarte ale unor informatori ai Poliţiei legate de situaţia de pe străzi. „Se discută în oraş faptul că localitatea noastră este de un timp încoace împânzită de o mulţime de prostituate (femei stricate) din toate părţile, fără ca Poliţia să ia vreo măsură. În special în zilele de sărbători, acestea se ţin lanţ pe străzi cochetând cu militari şi făcând glume cu conţinut imoral. Mai ales fetele tinere din societatea bună sunt foarte indignate de acest caz, spunând că ele nu mai pot ieşi la plimbare din cauza acestora, care le compromit pe toate“, se susţine într-o astfel de informare înregistrată în 5 iulie 1942 de „informatorul nr. 91“.
Tot în documentul citat descoperim şi plângeri ale unor localnici cu privire la activitatea „scandaloasă“ a prostituatelor. „Pe strada noastră locuieşte o persoană, zisă Livia, fostă locuitoare la Hotelul Bulevard care şi astăzi continuă acea meserie murdară, astăzi când avem o ţară democrată şi dă posibilitatea oricui să muncească dacă vrea. Această persoană nu vrea decât să umble luxos îmbrăcată şi să cheltuiască zilnic 50, 60 de mii pe dulciuri şi fructe. Dar noi nu mai puem suferi zi şi noapte scandalurile. Noi muncim ziua, iar noaptea vrem linişte. Avem copii care ne întreabă de ce merg soldaţii sovietici în casa din vecini. Vă rugăm să faceţi mutarea ei mai la periferie. Vă rugăm să rezolvaţi acest caz destul de înjositor într-un oraş mic ca Alba Iulia“, se afirmă în plângerea locuitorilor de pe strada General Grigorescu, adresată chestorului municipiului Alba Iulia în martie 1946.
Comuniştii au vrut să le facă femei respectabile
Regimul comunist instaurat în România după al Doilea Război Mondial, prin rigorile sale impuse, a pus capăt prostituţiei legalizate, dar n-a putut împiedica practicarea ei. Date fiind privaţiunile materiale şi tentaţiile oferite de această profesie, numeroase tinere practicau prostituţia cu străinii, în restaurante, baruri şi hoteluri de lux, văzând în turiştii străini pe singurii bărbaţi capabili să le ofere câştiguri şi avantaje materiale substanţiale, eventual o ofertă de căsătorie. Alteori chiar organele de represiune stimulau prostituţia, utilizând-o în scopuri politice, cooperând cu profesionistele pentru a obţine informaţii despre străini. Articol scris de NICU NEAG
Citiţi şi:
Se încarcă comentariile...
