Cine a decis Unirea Transilvaniei cu România la Alba Iulia

Dezbaterile delegaţilor veniţi la Alba Iulia, în 1 Decembrie 1918,  au avut loc în actuala Sală a Unirii. Accesul s-a făcut în baza unui permis numit „credenţional“

Printre cei care au hotrât Unirea Transilvaniei cu România la Alba Iulia, în urmă cu 96 de ani, regăsim persoanlităţi ale vremurilor de atunci.

Într-o circulară a Consiliului Naţional Central din Arad (organ politic şi administrativ al românilor), datată 22 noiembrie 1918, se arată că: „Înalta noastră stăpânire naţională Consiliul Naţional Central din Arad a convocat pe ziua de 1 Decemvrie a.c. la Alba Iulia, capitala de odinioară a lui Mihai Viteazul, Marea Adunare Naţională a poporului român, care va avea să hotărască aici, definitiv, asupra sorţii noastre viitoare, ca naţiune. În vederea importantului act istoric ce se va săvârşi în această adunare Consiliul Naţional Central din Arad a dispus următoarele: La adunare vor lua parte: 1. Episcopii români din Ungaria şi Transilvania; 2. Toţi protopopii în funcţiune a celor două confesiuni româneşti; 3. Câte un exmis a fiecărui consistor şi capitlu: 4. Câte doi exmişi ai societăţii culturale; 5. Câte două exmise din partea fiecărei reuniuni de femei; 6. Câte un reprezentant din fiecare colegiu profesoral de la şcoalele medii; 7.Câte doi delegaţi de la fiecare reuniune învăţătorească; 8. Câte un ofiţer şi câte un soldat de la fiecare secţiune comitantensă a gardei naţionale; 9. Câte doi delegaţi de la fiecare reuniune de meseriaşi; 10. Delegaţii Partidului Social Democrat Român; 11. Tinerimea universitară, prin câte doi exmişi; 12. Fiecare cerc electoral locuit de români, va trimite câte cinci delegaţi (reprezentanţi).“

În textul convocării Adunării Naţionale de la Alba Iulia se stabilea următoarea structură: „1228 de delegaţi în total, din care un număr de 600 aleşi de circumscripţiile electorale prin vot universal (câte 5 din fiecare circumscripţie), restul fiind delegaţi de drept care reprezentau confesiuni, instituţii, asociaţii, profesii etc. în majoritatea lor, cei 628 de delegaţi de drept făceau parte din rândurile burgheziei naţionale, ale intelectualităţii, ale micii burghezii; un număr de 58 de delegaţi erau reprezentanţi ai asociaţiilor de meseriaşi, iar 18 delegaţi reprezentau organizaţiile socialiştilor români. Reprezentanţii ţărănimii erau aleşi prin circumscripţiile electorale“, se mai arăta în document.