Un mare concurent al CNN vazut din interior

60 de minute in spatele camerelor de luat vederi de la Al-Jazira, Doha

Despre televiziunea Al-Jazira din Qatar, simbolul modern al micului emirat din Golf, s-a vorbit indeosebi dupa 11 septembrie, unii percepand-o ca o "voce" a lui bin Laden si a talibanilor, pentru ca a transmis faimoasa caseta a teroristului nr. 1 al lumii sau pentru ca a avut corespondent la Kabul. In realitate, ea exista din 1996 si era dinainte "insurubata" bine in peisajul mediatic arab, asa incat incercam s-o vedem din interior, gratie amabilitatii conducerii si ziaristilor ce lucreaza aici. Totul - "sine ira et studio". E aproape de 19h00. Afara sunt +45'C, iar aerul fiert ne opareste narile. In masina, soferul regleaza temperatura la... 35'C, spunand ca e cea mai convenabila. Pleoapele devin tot mai grele. Noroc ca drumul e scurt si la cele doua supercontroale exista biletele de intrare, asa ca trecem incet, salutand. Altfel, verificarea e la sange si interdictiile mari. Dupa cateva secunde intram in sediul Al-Jazirei si ajungem in "Camera stirilor". Redactorii sunt in fata computerelor si lucreaza, au cate doua telefoane alaturi si monitoare tv. Pe peretele din fata sunt alte monitoare, fie cu imagini ale emisiunilor Al-Jazirei, fie ale unor transmisii directe. In centru, o harta a lumii. Este imaginea din fundalul jurnalelor. Langa zid, redactorii-sefi pregatesc jurnalele. Spre studioul 2 o intalnim pe Khadija Benguenna, incantatoarea prezentatoare de stiri. E libaneza si, ca toti ziaristii de aici, vorbeste cel putin trei limbi. E foarte volubila, ne spune cate ceva despre munca ei, accepta sa fie filmata si sa se fotografieze, e bucuroasa ca am recunoscut-o si ca poate discuta. Ramasi cu Abdelhak (algerian), vorbim despre istoria Al-Jazirei. Cand, in 1996, a fost lansata din initiativa emirului Hamad ben Khalifa El Thani, emirul Qatarului, i s-a cerut ca, intr-o lume araba, cu televiziuni nationale conformiste si reverente, sa aiba informatii de calitate, libertate si departare de tabuuri, stiri necenzurate, comentarii fara complexe ori datorii. Emirul a subventionat proiectul, au venit aici ziaristi de marca din aproape toate tarile arabe, cu totii profesionisti. Au fost trimisi corespondenti in lumea araba si musulmana, s-au lansat emisiuni-dezbatere in direct, s-a dat cuvantul opozitiei din tari unde propaganda oficiala spunea ca nu exista. S-a folosit un nou stil in lumea stirilor din zona, continutul fiind adesea iconoclast. Ca urmare, pe adresa ei au inceput sa curga plangeri oficiale (peste 400!) din mai toate tarile arabe, unele state trecand la pedepsirea birourilor de pe teritoriul lor. Performanta a fost realizata de 300 de salariati (ziaristi si tehnicieni). Surprins de acest amanunt, presedintele egiptean Mubarak s-a intrebat retoric: "Cum, tot tapajul asta vine de la o cutie de sardine?" Apocrifa ori nu, povestea sugereaza ca Al-Jazira lupta eficient pe frontul mediatic si nu se teme de represalii. De altfel, emirul Hamad a spus ca "nu-i place sa fie intimidat". In seara de dupa vizita, la un dineu oferit presei romane, onorat de insusi presedintele-director general al Al-Jazirei, Mohammad Jassem Al Ali, acesta ne spunea: "Plangerilor ce ni se fac le raspundem ca, daca informatiile noastre sunt eronate, aveti oricand dreptul la replica". "Conceptia noastra vizeaza o informare neutra si precisa". La Al-Jazira nu sunt ocoliti oamenii politici din Israel, nu se minimalizeaza criza indo-pakistaneza etc., Se vrea credibilitate, rapiditate si exclusivitate. Dar mai sunt multe de spus despre Al-Jazira. La capatul lor, am inteles ca Insula (traducerea numelui ei) dintr-o "tara-peninsula" sugereaza existenta unei oaze a libertatii presei intr-un continent mediatic. Prin pix si imagine, Al-Jazira a cucerit un teritoriu imens, imposibil de acaparat prin sabie si tun.