"Suntem cea mai sigura tara din Europa de Est"

crede domnul Nicolae Avramescu, seful Directiei Politiei Rutiere din IGP

"Stapanul" soferilor din Romania are 53 de ani si provine dintr-o familie in uniforma (bunic, tata, sora, unchi, cumnat). De la terminarea facultatii, in '71, a avut doar doua locuri de munca: DPR si Academia de Politie. Cu peste un milion de kilometri la bord, recunoaste ca si astazi mai are cate ceva sa-si reproseze cand se afla la volan. Este casatorit si are o fiica, Anca, eleva in clasa a IX-a. - Pe soselele noastre se moare ca la Plevna. Mai sunt razboaie in Europa? - Intr-adevar, la prima vedere - si in special pentru ca luna septembrie a debutat cu cateva evenimente rutiere cu impact deosebit asupra opiniei publice - s-a creat impresia ca situatia este oarecum scapata de sub control. Lucrurile nu stau, insa, chiar asa, pentru ca numarul si consecintele accidentelor de circulatie au cunoscut un regres continuu, de la an la an. "Anul mortii" a fost 1990, cand am inregistrat aproape 10.000 de accidente, cu 3.782 de morti. Prin comparatie, in 2001, aveam cu peste 2.000 de accidente si 1.300 de morti mai putin. Aceasta "pacificare" s-a realizat pe fondul aplicarii mai ferme a legii si perfectionarii legislatiei rutiere, in special in ultimii sase ani. Numai obligativitatea purtarii centurii de siguranta, inclusiv in oras, a redus cu 400 pe an numarul persoanelor decedate in accidente. Apoi am majorat amenzile. Sigur, in Occident, acestea ajung pana la echivalentul a 7.000 de dolari. Noi ne-am consultat cu sindicatele soferilor si le-am stabilit in functie de salariul mediu pe economie. In unele cazuri, insa, nu numai ca ne-am aliniat la normele de circulatie din Uniunea Europeana, dar suntem chiar inaintea unor state dezvoltate. De exemplu, suntem printre cele trei tari care au interzis folosirea telefonului mobil in timpul conducerii autovehiculului. In context european, Romania se afla pe locul 9 in ceea ce priveste numarul victimelor accidentelor rutiere, intr-un clasament in care pe locul 1 se situeaza tara cu cele mai putine. In Europa de Est, suntem tara cea mai sigura, dupa criteriul "persoane decedate in accidente de circulatie, la zece mii de locuitori". Pana in 2010 ne-am propus sa reducem cu 40 la suta numarul accidentelor de circulatie. - In Suedia si Anglia, ministrii de Interne sunt sanctionati de simplii agenti. Dumneavoastra ati luat vreo amenda? - Trebuie sa recunosc ca am fost amendat de doua ori inainte de '89 - o data eram locotenent si a doua oara capitan - si pentru ca nu m-au recunoscut, nici nu le-am spus cine sunt. De rusine. - Ce facuseti asa rau? - O data calcasem linia continua si alta data nu respectasem semnificatia unui indicator... - Mai de curand, v-a venit vreodata sa va suspendati carnetul? - Eh, s-ar putea spune ca as fi meritat, poate, dar stiti cum e: este, practic, imposibili sa ajungi sa sanctionezi toti contravenientii. In general, insa, conduc foarte corect. - Ultimele cuvinte ale lui Bula: "Liber dreapta"... - Avem 3.850 de ofiteri si agenti de politie rutiera. Asta insemna un politist la 2.000 de autovehicule, unul la 150 de kilometri de drum, unul la peste 5.000 de participanti la trafic. Romanii sunt foarte disciplinati cand conduc in afara tarii. Cand vin acasa, uita repede. Vom introduce si noi reglementarile din Occident, unde contravenientul nu vorbeste prea mult cu agentul. Acolo, poti lua si zece amenzi odata: pentru ca ai ridicat tonul, ai gesticulat prea mult, l-ai amenintat pe agent sau te-ai strambat la el, l-ai scuipat pe pantofi, si asa mai departe. Toti trebuie sa inteleaga ca, respectand regulile de circulatie, iti protejezi viata. Nu e nimic de discutat. Cine nu crede, sa viziteze Spitalul de Urgenta. - Nu va e teama ca va zgariati Volkswagenurile, cand panditi soferii de prin boscheti? - Pe mine ma amuza aceasta expresie. In ultimii ani, noi militam foarte clar pentru ca politistii sa stea la vedere atunci cand fac supravegherea si controlul traficului rutier. Poate ca aparatele radar nu le punem la vedere, pentru ca atunci... Oricum, chestiunea pandei e discutabila. Pai, daca un politist sta dupa o intersectie, normal ca pentru cel care traverseaza intersectia poate ca pare ca sta la panda. Dar pentru cei care vin din celalalt sens este la vedere. - Da, dar el ii pandeste pe cei care nu-l vad. - Ha, ha!... In scolile noastre, inca de la primele ore, viitorilor politisti li se spune ca sunt in slujba participantilor la trafic. Nu este doar o vorba in vant. Nu va mai spun de agenti care ajuta copii sau batrani sa treaca strada, sau pe soferi sa-si remedieze o defectiune. Dar, in iernile grele din ultimii ani, au fost numeroase cazuri cand politistii au salvat vieti, familii intregi prinse in troiene, pe sosele. V-as da exemplul sefului serviciului nostru de la Giurgiu, care, pe viscol puternic, a mers in fata grederului, pentru ca o femeie sa ajunga la maternitate. - Unde trebuie sa stea politistul: in Piata Victoriei sau pe linia de centura? - Aici, iarasi este o chestiune de interpretare. In orice tara, principalele institutii guvernamentale sunt asigurate de politisti, inclusiv de la Politia Rutiera. Sigur ca la noi este nevoie de mai multi politisti in strada, la dirijare, decat in tarile dezvoltate. La Munchen, am mers doua ore pana sa vad un politist. Dar acolo, daca se intampla un eveniment rutier, vin in doua minute. In oras au peste 1.400 de camere de supraveghere. Si la Bucuresti au fost, pana in '89, in Piata Unirii, la Universitate, in Romana si la Arcul de Triumf. S-a spus atunci ca serveau "altor scopuri" si au fost scoase. Ce-i drept, erau si depasite. Poate paradoxal, in Bucuresti mai este o problema: suprasemaforizarea. Diverse firme au facut asocieri cu Primaria Capitalei, primind intersectii pentru a le semaforiza. Dar au facut-o excesiv. De exemplu, in Drumul Taberei, pe o strada periferica, cu trafic scazut, au aparut patru intersectii semaforizate. In doua dintre ele sunt montate si semafoare pentru pietoni, desi pe o parte a strazii nici macar nu exista trotuar, ci doar un gard de beton. Mai grav este ca multe dintre aceste semafoare nu sunt compatibile si nu pot fi sincronizate pentru o anumita viteza. Mai mult, sistemele nu sunt fiabile, iau apa la prima ploaie, trec pe galben intermitent, iar daca nu punem imediat agenti de circulatie, s-a blocat orasul. Iata, deci, ca nu suntem numai noi responsabili de modul in care se circula. - Au crescut planurile la amenzi, de cand politistii au trecut la civilie? - Nici inainte de 1989 n-am avut asa ceva. Amenda nu reprezinta nici o taxa, nici un impozit. Cunoastem conducatori auto care in 40 de ani de soferie n-au fost sanctionati niciodata. Avem, in schimb, o categorie "abonata" - oameni carora in 10 ani li s-a retinut permisul de 12 ori, iar de 3-4 ori le-a fost anulat. Ei reprezinta sub cinci la suta din totalul conducatorilor auto. Anul trecut, de exemplu, au fost retinute aproximativ 167.000 de permise, in timp ce in evidentele noastre figureaza peste 5,2 milioane de posesori. Tot la scoala, politistii sunt instruiti sa analizeze fiecare caz in parte si, in functie de situatie, sa nu dea neaparat amenda. Si avertismentul este prevazut de legislatie. Apoi, trebuie sa tina cont si daca cel aflat in situatia de contravenient este o persoana defavorizata: cu salariu mic, multi copii, batran etc. Sigur, in cazuri grave, masurile trebuie sa fie ferme. - Mi-au luat carnetul. Cat ma costa sa-l recuperez? - In toate aceste cazuri cunoscute, de "cedare la tentatie", noi am luat masuri dure de indepartare din aparat si de sesizare a Parchetului Militar. In ceea ce ne priveste, in paralel cu alte structuri, efectuam permanent controale inopinate in toata tara. Ofiteri de la Directia Politiei Rutiere circula cu masini "civile", sau chiar imprumutate de la societati comerciale, pentru a verifica atat comportamentul, cat si a face teste de rezistenta la coruptie. N-avem nici un interes sa pastram in randurile noastre cadre care nu ne onoreaza. - Mai face Politia pana prostului? - Au fost perioade, mai scurte sau mai lungi cand, datorita alocarii unor fonduri insuficiente, n-am avut combustibil decat deplasare pentru cercetarea la fata locului. In momentul de fata, prin grija conducerii Ministerului de Interne si a Inspectoratului General al Politiei, lucrurile au intrat aproape in normalitate din acest punct de vedere. In plus, am fost dotati cu echipamente performante. Pe langa cele 95 de aparate radar primite recent, vom mai primi, pana la jumatatea anului viitor, inca 150. Repet: ele nu sunt puse pentru cei care respecta regulile. Mai mult, vom aplica o toleranta de 10 la suta pentru cei care depasesc viteza maxima admisa. Dar stiti care este recordul de viteza inregistrat in Bucuresti? 170 de kilometri la ora, noaptea, pe Soseau Kiseleff! - Nici un judet fara o "curba a mortii"... - Nu sunt numai curbe; noi le numim puncte negre. Trebuie sa va spun ca in 1994 am constituit un "Cosiliu interministerial de siguranta rutiera", al carui presedinte este primul-ministru, presedinte executiv - ministrul Transporturilor, iar vicepresedinte - ministrul de Interne. Din acest organism fac parte 11 ministere si cateva organizatii neguvernamentale. Prin intermediul Consiliului am declansat inclusiv programe de imbunatatire a infrastructurii si amenajarilor rutiere. In cadrul Consiliului, am identificat acele sectoare de drum pe care se inregistreaza frecvent evenimente rutiere si am stabilit masuri de toate nuantele. Cu titlu experimental, pe anumite sectoare de drum am introdus zone de "calmare a traficului". Unul dintre acestea este pe DN7, in Valcea, unde pe axa mediana am montat indicatoare de ocolire prin dreapta. Unii soferi, in special noaptea, mai trec cu masinile peste acele indicatoare, dar important este ca pe acea zona nu s-au mai inregistrat accidente mortale. Trebuie sa mai tineti cont ca, fata de anul 1990, parcul de autovehicule si numarul posesorilor de permise de conducere s-au dublat, in conditiile in care reteua rutiera (cu exceptia reabilitarii a o mie si ceva de kilometri de drumuri nationale) a ramas cam aceeasi. Dupa parerea mea, situatia sta in felul urmator: pe drumurile deschise traficului international, semnalizarea rutiera pe verticala si orizontala este in progres de la an la an. Ministerul Transporturilor trateaza problema cu foarte multa responsabilitate. In schimb, avem mari probleme cu unele administratii locale. In Bucuresti, de exemplu, anul acesta nu s-a marcat nici o strada. Mai mult, lucrarile de acum, incepute concomitent pe mai multe strazi, au dat circulatia peste cap. Pentru aceasta situatie, multi dau vina pe noi, desi lucrurile n-au depins de Politia Rutiera, ba mai mult - noi am cerut ca lucrarile sa inceapa esalonat, din primavara.