"Sunt ţapul ispăşitor pentru eşecurile administraţiei Bush"

Când diplomatul american de carieră Paul Bremer a fost numit, în mai 2003, administrator în Irak, funcţie ce echivala, practic, cu aceea a proconsulilor de pe vremea imperiului roman, s-a pomenit

Când diplomatul american de carieră Paul Bremer a fost numit, în mai 2003, administrator în Irak, funcţie ce echivala, practic, cu aceea a proconsulilor de pe vremea imperiului roman, s-a pomenit deţinătorul celui mai important post în străinătate atribuit vreodată unui reprezentant al SUA, de la funcţia similară ocupată în Japonia, imediat după războiul din Pacific, de către generalul Douglas MacArthur.
După cum scrie în memoriile sale "My Year in Iraq" (Anul pe care l-am petrecut în Irak), apărute chiar în aceste zile, "am fost cea mai importantă figură autoritară cunoscută vreodată de irakieni, în afara dictatorului Saddam Hussein". Mandatul său era la fel de impozant ca şi puterile încredinţate: să asigure refacerea din temelii a naţiunii irakiene, începând cu instituţiile politice şi terminând cu mecanismele economice şi infrastructura de securitate.Dezamăgire profundă la încheierea mandatului14 luni mai târziu îşi părăsea funcţia profund dezamăgit. Insurecţia se făcea simţită pretutindeni în Irak, violenţa era în continuă creştere, ca şi pierderile în rândurile trupelor de ocupaţie şi ale civililor, speranţele în constituirea unui Irak stabilizat şi democratic erau tot mai îndepărtate. Multe dintre aceste grave neajunsuri au fost puse pe seama sa. I se reproşează că a permis deteriorarea situaţiei, în special prin desfiinţarea armatei irakiene, creând, astfel, un vid de securitate şi aruncând în stradă sute de mii de irakieni înarmaţi, fără nici o posibilitate de a-şi câştiga existenţa, un alt motiv de reproş fiind interdicţia impusă oficialităţilor partidului Baath să ocupe funcţii guvernamentale, privând, astfel, autorităţile americane de experienţa lor indispensabilă pentru asigurarea bunului mers al treburilor ţării. Avertismente neluate în seamă la WashingtonÎn memoriile sale, Bremer reacţionează cu putere, afirmând că administraţia Bush caută să facă din el un ţap ispăşitor. El susţine că, imediat după ce şi-a luat postul în primire, a avut serioase îndoieli asupra nivelului insuficient al forţelor de ocupaţie, ridicând problema, în repetate rânduri, inclusiv pe lângă preşedintele Bush. Fostul administrator arată că a trimis ministrului apărării Donald Rumsfeld copia raportului unei organizaţii americane de analiză şi reflecţie, potrivit căruia pentru stabilizarea Irakului era nevoie de 500.000 de militari. Ministrul nu a reacţionat în nici un fel, la fel şi Casa Albă. Încă din toamna lui 2003, Bremer i-a făcut cunoscut vicepreşedintelui Dick Cheney că SUA nu dispun de o strategie a victoriei, iar mai târziu, în mai 2004, i-a declarat Condoleezzei Rice că America se situează "în cea mai proastă poziţie posibilă - aceea de forţă de ocupaţie, lipsită de orice eficacitate".Priorităţile eronate ale CIAVolumul de memorii pune în evidenţă priorităţile greşite ale CIA în Irak, care şi-a concentrat activitatea pentru găsirea dovezilor despre existenţa armelor de distrugere în masă şi capturarea personalităţilor irakiene figurând în faimosul pachet de cărţi de joc, în loc să îşi canalizeze eforturile asupra combaterii insurgenţei. Bremer reproşează, de asemenea, lipsa totală de entuziasm a unor contingente străine din cadrul coaliţiei, considerând că, în loc de "coaliţia celor dispuşi să ajute" (cum a numit-o Bush), denumirea mai potrivită ar fi fost "coaliţia celor care nu sunt dispuşi să ajute". Fostul ambasador are, de asemenea, cuvinte de dispreţ la adresa exilaţilor irakieni, care au primit funcţii guvernamentale de răspundere. "Nu erau în stare să organizeze o paradă, darămite să conducă o ţară", scrie el.