Slugi de lux pe banii cetatenilor

Vreo douazeci de persoane care au ajuns in functii importante in stat cer protectie de la SPP. Ele se afla pe lista de asteptare a Consiliului Suprem de Aparare a Tarii, organism greu, care, pe langa

Vreo douazeci de persoane care au ajuns in functii importante in stat cer protectie de la SPP. Ele se afla pe lista de asteptare a Consiliului Suprem de Aparare a Tarii, organism greu, care, pe langa evaluarea pericolelor la adresa sigurantei nationale, trebuie sa analizeze daca demnitarul nea Ion, nea Nicu sau nea Costica sunt expusi unor riscuri reale si au nevoie de ingeri pazitori profesionisti si superdotati. Analiza nu poate sa fie decat foarte dificila, daca pleaca de la vreun precedent. In Romania postrevolutionara, nu s-a petrecut decat un singur atac in public, direct la adresa unui demnitar, iar acesta a fost un atentat cu cerneala la barbisonul lui Emil Constantinescu. Cei patru bodyguarzi, luati prin surprindere, n-au mai putut face altceva decat sa-i ofere fostului presedinte o batista. S-a vorbit, anul trecut, de un atentat cu bolovan la Ion Iliescu, dejucat de vigilentii SPP-isti. Numai ca, ulterior, s-a dovedit ca bolovanul era o piatra de dimensiuni reduse care servise la fixarea tocului unei sandale, iar cetateanul-cizmar n-avea deloc intentii criminale, ci o uitase, pur si simplu, in plasa. Alte atentate sau comploturi nu se cunosc, dar poate ca SPP o mai fi anihilat vreun Isaiia Faur (omul-calimara), de-a lungul timpului. Daca pericolele nu sunt atat de mari, de ce se inghesuie totusi personalitatile politice sa primeasca paza? Ce i-o fi trebuind SPP-ist lui Adrian Severin, presedinte pe final de mandat al Adunarii Parlamentare a OSCE, care sta mai mult prin strainatate - unde este protejat de catre altii, cand e cazul -, decat prin tara? Dar unui ministru sau unui vicepresedinte de Camera, pe care abia daca-i mai recunosc vecinii de strada? Majoritatea protejatilor intra atat de rar in contact cu oamenii, incat, din partea acestora nu-i paste decat o imensa uimire. Si totusi... Sunt buni SPP-istii la casa demnitarului! Ca si automobilul, ca si girofarul, semnele inconfundabile ale politicianului parvenit. Simplitatea, discretia sunt caracteristicile altui soi de oameni politici, cum sunt cei din Bundestag, de exemplu, carora nu li se pare deloc injositor sa vina la parlament cu bicicleta. Prezenta si numarul garzilor de corp dau, la noi, masura rangului. Cu cat sunt mai multi, cu atat personajul este mai important. Una este sa mergi neinsotit si sa-ti conduci singur masina, precum ministrul Invatamantului, Ecaterina Andronescu, sau cel al Sanatatii, Daniela Bartos, careia derbedeii i-au furat poseta la semafor, si alta e sa umbli cu bodyguarzii dupa tine, care sa te apere de primejdiile privatizarilor, ca ministrul Turismului, Dan Matei Agathon. Evident, mai puternic, mai insemnat este acesta din urma. Importanta misiei sale pe taramul lui Dracula impune parca prezenta cerberilor. SPP-istul care sare din automobil inca din mers, deschide portiera, pe urma usile, rotindu-si ochii in toate partile, exact ca in filmele americane, transfera ceva din forta lui personajului politic si il introduce in mijlocul atentiei. Asa ca, acela care nu are SPP-isti ii solicita si isi satisface, astfel, vanitatea. De asemenea, un bodyguard este folositor si din alt punct de vedere. El duce servieta, raspunde la telefon cand "obiectivul" este in vreo intalnire, ii opreste la usa pe nepoftiti, ii duce si ii ia pe copii de la scoala sau cara plasele cu cumparaturi ale sotiei, cand aceasta merge la shopping. O data cu alocarea paznicilor, SPP i-ar putea inmana personajului si un ghid de folosinta practica a acestuia. Problema cu acesti ingeri pazitori este ca ei nu se hranesc cu aer, ci mananca precum toti oamenii. De aceea, ei sunt remunerati cu cate 7 milioane de lei pe luna net, bani de la buget. La un "obiectiv" politic este nevoie de minimum doi bodyguarzi, pentru ca, atunci cand unul doarme, celalalt vegheaza. Asadar, paza unui demnitar care vede amenintari de la buticari, de la sindicate, de la privatizatii nemultumiti costa cel putin 14 milioane de lei pe luna. La acestea se mai adauga cheltuielile cu automobilul si soferul. De aceea, demnitarii apeleaza la SPP si nu la firmele private de protectie, care le-ar oferi paznici contra cost, situatie in care ar fi nevoiti sa bage mana in propriul buzunar si sa plateasca. CSAT i-a refuzat, vineri, lui C.V. Tudor bodyguarzi de la stat. Nu s-a inregistrat nici un atentat la liderul PRM, in schimb se stiu mai multe incidente legate de comportamentul agresiv al paznicilor sai. Cum va proceda SPP cu ceilalti 20 de solicitanti, vom afla intr-o viitoare sedinta a CSAT. Pana atunci, privilegiul garzilor de corp le ramane presedintelui tarii, premierului, primarului general, unor ministri si presedintilor celor doua Camere. Utilitatea SPP-istilor lui Nicolae Vacaroiu, nea Nicu, se justifica abia acum. Dupa descoperirea taraseniei cu Banca Romana de Scont, FNI si Vantu, niste investitori suparati rau i-au cerut capul, ca pe vremea lui Motoc. Ion Iliescu inca nu li l-a dat.