Sărutul de Dragobete ține dragostea vie. Ce trebuie să facă fetele ca să aibă parte de iubire
0Pe 24 februarie românii sărbătoresc Dragobetele, personaj preluat de la vechii daci și transformat ulterior într-un protector al tinerilor și patron al iubirii.
Ziua lui Dragobete, zeul tinereții, al veseliei și al iubirii are origini străvechi, spune cercetătorul etnografic Sorin Mazilescu.
„Dragobete (numit și „Cap de primăvară”, „Năvalnicul” sau „Logodnicul Păsărilor”) este fiul babei Dochia. El a rămas până în ziua de astăzi un simbol suprem al dragostei autohtone.În vremuri de demult, în aceasta zi de mare sărbătoare, tinerii îmbrăcați în straie frumoase obișnuiau să se strângă în păduri și să culeagă în buchețele cele dintâi flori ale primăverii”, explică specialistul în folclor și tradiții populare.
Fugăritul fetelor
Unul dintre obiceiurile zilei era ca, la prânz, fetele să pornească în fugă către sat, iar băieții să le fugărească, încercând să le prindă și să le dea un sărut.
„Dacă băiatul îi era drag fetei, aceasta se lăsa prinsă, ulterior având loc și sărutul considerat echivalent al logodnei și al începutului iubirii între cei doi. Înspre seară, logodna urma să fie anunțată comunității satului și membrilor familiei. Cei care participau la sărbătoare, respectând tradiția, erau considerați a fi binecuvântați în acel an. Ei vor avea parte de belșug, fiind feriți în schimb de boli și febră”, mai spune Sorin Mazilescu.
Din bătrâni existau superstiții potrivit cărora cei care nu sărbătoreau această zi erau pedepsiți să nu poată iubi în acel an. Acestă credință a dat naștere celebrei strigături sau amenințări glumețe „Dragobetele sărută fetele!”.
„Zăpada zânelor”
Demult exista obiceiul ca fetele tinere necăsătorite să strângă zăpada rămasă pe alocuri, cunoscută drept „zăpada zânelor”.
„Apa rezultată prin topire era considerată ca având proprietăți magice în iubire și în descântecele de iubire, dar și în ritualurile de înfrumusețare. Se credea că această zăpadă s-a născut din surâsul zânelor. Fetele își clateau chipul cu această apă pentru a deveni la fel de frumoase și atrăgătoare ca și zânele .În această zi, fetele trebuie să se întâlnească cu persoane de sex masculin. Altfel, nu vor avea deloc parte de iubire de-a lungul întregului an…”, mai spune renumitul cercetător etnografic.
„Bărbații nu au voie să necăjească femeile”
În lumea satului se credea că fetele care ating un barbat dintr-un sat învecinat vor fi drăgăstoase tot timpul anului.
„Este obligatoriu ca în această zi bărbații să se afle în relații cordiale cu persoanele de sex feminin. Bărbații nu au voie să necăjească femeile și nici să se angajeze în gâlcevi, căci astfel îi aștepta o primăvară cu ghinion și un an deloc prielnic. Atât băieții, cât și fetele au datoria de a se veseli în această zi pentru a avea parte de iubire întreg anul. Dacă vor ca iubirea să rămână vie de-a lungul întregului an, tinerii care formează un cuplu trebuie să se sărute în aceasta zi”, mai arată Sorin Mazilescu.
Nu ai voie să plângi în ziua de Dragobete
Tinerele curioase să își afle ursitul își pun busuioc sfințit sub pernă, având credința că Dragobetele le va ajuta să găsească iubirea. Oricum, supărarea n-are ce să caute în această zi.
Se spune că lacrimile care curg în această zi sunt aducătoare de necazuri și supărări în lunile care vor urma și, tocmai de aceea, nu ai voie să plângi în ziua de Dragobete, arată cunoscutul etnograf.
Acuzații pentru farmecele de urăciune făcute împotriva rivalelor în iubire
Pe vremuri, dacă sărbătoare pica într-o zi mohorâtă, daca era foarte frig, ploua sau ningea, tinerii se strângeau într-o casă „să facă de Dragobete”, să petreacă, să lege prietenii, să se țină de jocuri și ghidușii.
„În anumite zone, fetele tinere obișnuiau să arunce acuzații pentru farmecele de urăciune făcute împotriva rivalelor în iubire. De asemenea, tinerii flăcăi își crestau ușor brațul în forma unei cruci și își atingeau tăieturile rostind jurământul de a rămâne pe viață frați de sânge”, explică cercetătorul etnografic.
Bătrânii satului acordau, de Dragobete, o îngrijire specială animalelor din ogradă, dar și păsărilor, pentru că exista credința că în această zi păsările își aleg perechea pe viață și se unesc în construirea cuiburilor.
„La sfârșit de iarna și început de primăvară, Dragobete oficia nuntirea păsărilor în cer. Sacrificarea animalelor este interzisă în aceasta zi”, mai spune Sorin Mazilescu.
Lucrările câmpului, țesutul, cusutul, treburile grele ale gospodăriei nu sunt permise în această zi. În schimb, curățenia este permisă, fiind considerată aducătoare de spor și prospețime.
Se încarcă comentariile...
