Rolul Dragobetelui în venirea primăverii. Ce spun muzeografii şi etnografii
0
În credinţa populară, Dragobetele reprezenta întruchiparea dragostei. Această zi marca începutul anului agrar, moment în care întreaga natură renăştea: păsările începeau să-şi facă noi cuiburi, iar ursul îşi părăsea bârlogul. Odată cu natura, reînvia şi iubirea.
Conform calendarului creştin ortodox, la 24 februarie se sărbătoreşte Întâia şi a doua aflare a Capului Sf. Ioan Botezătorul, sărbătoare numită în spaţiul slav Glavo-Obretenia. Denumirea de Dragobete provine de la cuvintele slave vechi „dragu-” ‒ drag şi „bâti” – a fi (deci a fi drag).
Etnografii spun că, odată cu trecerea timpului, denumirea slavă a început să fie adaptată încet-încet la limba noastră, astfel apărând în evul mediu denumirile Vobretenia, Rogobete, Bragobete, Bragovete, până când, probabil şi sub influenţa principalelor caracteristici ale sărbătorii, s-a impus pe arii destul de extinse mai ales în sudul şi sud-vestul României şi în Moldova denumirea ‒ Dragobete.
Tinerii, principalii actori în poveştile tradiţionale
Sărbătoarea Dragobetelor se învârte în jurul tinerilor, aşa cum spun poveştile populare. Totodată, un rol important în semnificaţia acestei zile îl are şi pasărea, care a fost văzută dintotdeauna ca o divinitate, ca un mesager al zeilor.
„Legat de Dragobete, fiind o sărbătoarea a tineretului, se povesteşte că principalii actori erau tot tineri. Tinerii care, iată, profită de acest moment. Lucrurile se leagă un pic - vine mărţişorul, dar încă suntem în câşlegii de iarnă, în perioada care prefaţează Postul Paştelui, adică perioadă lungă de post şi de abstinenţă din toate punctele de vedere. Astfel, era un moment prielnic pentru dragoste, acum, la venirea primăverii. Mai ales că Dragobetele stă sub semnul păsării. În calendarul popular tradiţional, în luna februarie există sărbătoarea Sf. Vlasie, pe 11 februarie. Se spune că atunci limba păsărilor se dezleagă. Păsările necălătoare, evident. Iar acum, la Dragobete, îşi formează cuibul şi se împerechează”, a explicat la BZI muzeograful Ovidiu Focşa, de la Muzeul Etnografic al Moldovei din cadrul Complexului Muzeal Naţional „Moldova” Iaşi.
Cap de Primăvară
Considerat ca fiind patronul dragostei, al bunei dispoziţii, deschizător al primăverii şi fiu al Babei Dochia, Dragobetele este întâmpinat cu flori. Tradiţia spune că fetele şi femeile care nu au fost sărutate în această zi vor fi singure tot anul.
În trecut, emult, Dragobetele nu era o sărbătoare cu dată fixă, celebrarea acestei zile a dragostei şi a renaşterii naturii variind într-un interval ce începea pe 24 februarie şi se termina pe 1 martie, când calendarul popular consemna şi ziua babei Dochia.
„Dragobetele mai poartă numele de Cap de Primăvară sau Sf. Ion de Primăvară. Pentru că nu are chiar o dată fixă. Este, într-adevăr, cel mai adesea întâlnit pe 24 februarie, dar era şi pe 28 februarie sau chiar pe 1 martie”, adaugă muzeograful.
Semnificaţia populară a lunii februarie
Muzeograful ne poartă prin lumea satului tradiţional românesc de altădată, pentru care orice zi avea o semnificaţie aparte şi care îşi construia viitorul pe multe semne din prezent.
„Toate fac parte din acest scenariu de renovare a timpului calendaristic, a venirii primăverii şi, bineînţeles, a acestei lupte care se dă între cele două forţe: ale iernii (întunericului) şi ale verii (căldurii), din care, sigur, soare şi lumina trebuie să iasă învingători, aşa cum vrem cu toţii. Pentru că asta ne dă o stare de bine. De fapt, chiar şi Dragobetele tot în jurul acestei idei de învârte - a creării unei stări de bine. Mai ales dacă ne referim la tineret. Deşi a fi îndrăgostit nu-i nicio ruşine la nicio vârstă”, a adăugat muzeograful Ovidiu Focşa.
Ovidiu Focşa explică semnificaţia profundă pe care o avea trecerea de la luna februarie la luna martie. Practic, venirea mărţişorului şi începutul primăverii.
„Trebuie să recunoaştem că lumea satului şi lumea tradiţională aştepta cu nerăbdare mărţişorul, luna martie. Dacă ne raportăm la comunitatea de agricultori de altădată, luna martie era cea mai importantă. Dar, iată, ea este prefaţată de câteva sărbători care aparţin lunii februarie, lună de trecere, despre care se spune că este capricioasă din punct de vedere meteorologic. Şi, conform legendelor, atunci când Dumnezeu a împărţit numărul zilelor fiecărei luni în parte, februarie a primit cel mai puţin. În lumea antică romană, anul nou începea la 1 martie”, mai spune muzeograful.
Potrivit acestuia, ziua de Dragobete era percepută ca o zi în care omul, păsările cerului şi pământul care trebuia să primească noile semănături se pregăteau pentru intrarea în anotimpul prospeţimii şi al trezirii la o nouă viaţă. Astfel, Ziua Dragobetelui nu era aşteptată doar de tinerele fete, ci şi de gospodarii satelor. Aceştia începeau deja să se gândească la semănături, iar această zi le oferea prilejul de a-şi asigura, într-un fel, protecţia recoltelor viitoare.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Cum a transportat o româncă două kilograme de droguri din Iran în Japonia
Se încarcă comentariile...
