"Sarut-mana pentru masa"

La Scoala 93 din Bucuresti, FICE Romania ofera elevilor sarmani unica masa din zi

In fiecare zi, pe la ora 12,30, pe culoarul de la parterul Scolii Generale nr. 93 din Bucuresti se imprastie un miros imbietor de ciorba calda gatita la cazan. Intr-o sala special amenajata, care sclipeste de curatenie, cateva persoane in halate albe se agita de zor: astern rapid fete de masa, pun tacamuri, castroane si farfurii din inox in dreptul fiecarui scaun, taie painea aburinda, in felii groase. Intr-o clipa, apar micutii flamanzi care tocmai au terminat orele de curs. Sunt 25 de copii amarati, care mai de care mai pricajiti, ce vin sa serveasca masa calda, care le este oferita zilnic de Federatia Internationala a Comunitatilor Educative. Masa gratuita oferita la scoala inseamna o economie de aproape jumatate de milion lei pe luna pentru familiile copiilor, care, in majoritatea cazurilor, nu au alte venituri decat alocatia si bursa sociala a micutilor. Madalina si George D., doi copii pirpirii, de 7 si 10 ani, vin la Scoala Generala nr. 93 tocmai din cartierul Aparatorii Patriei. Acolo locuiesc, claie peste gramada, intr-o casuta prapadita, cu o singura camera, cei doi frati impreuna cu mama lor si cu inca trei persoane, intre care si un copil de doi ani. Cum mama nu are serviciu si nici ajutor de somaj, familia traieste din pensia alimentara pe care copiii o primesc de la tatal lor, insumand 50.000 lei pe luna, la care se adauga cei 420.000 lei, alocatiile de scolari si 360.000 lei bursele sociale primite de la scoala. Din cauza lipsurilor financiare, cei mici nu mancau acasa decat "o ciorbita fara carne" si "cateodata pireu de cartofi". De bani de buzunar nici macar nu au auzit, desi se uita lung la colegii lor, care-si cumpara, in pauze, cate o ciocolata de la chioscul din colt. Profesorii spun ca, de cand frecventeaza centrul de zi, cei doi frati au inceput sa aiba rezultate mai bune la invatatura, pentru ca, dupa ce servesc masa, sunt ajutati la lectii de cate un cadru didactic. Monica si Denisa E. se afla tot in grija mamei, dupa ce aceasta a divortat de tatal fetitelor. Ele mai au o sora, dar aceasta merge la o scoala ajutatoare. Mama, femeie de serviciu la o firma, munceste din greu sa-i imbrace si sa-i hraneasca cat mai bine pe copii, dar din doua milioane lei pe luna, cat are salariul, este destul de greu. Fetitele, care locuiesc impreuna cu bunica si cu inca doua verisoare, sunt suparate ca tatal lor nu le prea viziteaza. "Ultima oara a venit pe la noi acum doi ani si ne-a adus doua portocale, pe care le-am mancat imediat", ne povesteste micuta Denisa, care are opt ani. De altfel, cam la atat se rezuma grija paterna, la o vizita odata la cativa ani si nici un ajutor financiar. George P. este un copil abandonat de "mama" lui, imediat dupa nastere, la un orfelinat din Timisoara. Din mila, o matusa din partea tatalui l-a luat in plasament si-l creste ca pe propriul copil. "Tata a plecat in Spania sa lucreze. Nu ne-a trimis cadouri si nici bani, dar am primit de la el multe scrisori", ne povesteste mandru George. Copilul este foarte energic si istet, ne spun profesorii, care considera ca el are multa putere de munca si ca trebuie ajutat. Cel mai mult ii plac lui George cartofii prajiti, dar matusa face rar, pentru ca uleiul este scump. In timp ce-l priveam cum manca pe nerasuflate piureul de cartofi cu friptura si muraturi, George a "inghitit" rapid o paine intreaga, cu ultimul dumicat stergand tacticos farfuria. Alin M. este in clasa a II-a, desi nu-i dai mai mult de 6 ani. Sta, impreuna cu fratele lui mai mare, la bunica, pentru ca mama i-a murit. "Bunica imi pune dimineata o felie de paine cu margarina si-mi face ceai", povesteste Alin. El o iubeste mult pe batrana, caci ea isi rupe din pensie, in fiecare luna, cate cinci mii de lei. "Imi iau o punga de snacksuri sau un covrig cu miere, ca e dulce si-mi place", ne spune Alin, lingandu-si degetele dupa ce a mancat prajitura de la desert. "Sarut-mana pentru masa", spune grabit micutul, care pleaca sa-si faca lectiile pentru a doua zi.