România, arătată cu degetul pe motiv că a abandonat Diaspora prin noile reglementări privind cetățenia: Este o lege a umilinței, a discriminării și a excluderii
0România care a început să voteze în străinătate tocmai a adoptat, prin Legea nr. 14/2025, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 218, în vigoare din 15.03.2025, „una dintre cele mai nedrepte și umilitoare reforme ale regimului cetățeniei române de după 1989, aspect desăvârșit prin Ordinul Președintelui Autorității Naționale pentru Cetățenie nr. 85/2025 prin care s-au publicat actele necesare obținerii cetățeniei române, acte care sunt imposibil de procurat, nu țin cont de realitățile istorice și care, prin absurd, dacă ar fi obținute, ar presupune mii de euro pentru cei deportați și nu numai”, după cum acuză „Institutul Frații Golescu pentru relații cu românii din străinătate”, o asociație care îi ajută persoanele care vor să obțină cetățenia țării noastre. Institutul enumeră, punctual, dificultățile, pe care le consideră scandaloase, ridicate de statul român în calea celor care doresc să obțină cetățenia.

„Modificările aduse Legii nr. 21/1991 nu reprezintă o simplă ajustare tehnică: ele sunt o lovitură directă dată sutelor de mii de descendenți ai foștilor cetățeni români – urmași ai victimelor deportărilor, războaielor, exproprierilor și pierderilor teritoriale din secolul XX, fiind prevăzut expres în lege, pentru prima dată în istorie, faptul că urmașii etnicilor români nu au un drept la cetățenia română, ci doar o vocație.
În primul rând, legea transformă un drept moral într-un lux. Noile proceduri de redobândire a cetățeniei cer solicitantului să aducă acte din țări unde accesul la arhive este extrem de greu sau chiar imposibil, chiar dacă aceste acte au fost anterior perfectate de un membru de familie, impunând inutil condiția ca actele să fi fost eliberate nu mai mult de doi ani anterior datei de depunere, deși ulterior oricum verifică autenticitatea actelor.
Să ceri unui urmaș al unui deportat basarabean, bucovinean sau herțean să prezinte certificate de stare civilă autentificate și apostilate de state care nici măcar nu mai există în forma lor originală este nu doar absurd, ci și inuman.
Costurile financiare pentru perfectarea acestor acte sunt adesea uriașe și copleșitoare pentru solicitanți, ajungând și până la 10.000 de euro pentru cei deportati. Se creează astfel un sistem elitist, în care doar cei bogați își pot permite să-și revendice apartenența la națiunea română”, începe mesajul-manifest al organizației, o lungă și dură luare de poziție trimisă redacției.
Grav bolnavii trebuie să fie musai prezenți la depunerea actelor
„În al doilea rând, legea sfidează flagrant drepturile persoanelor vulnerabile. Persoanele ocrotite juridic (adică persoanele bolnave, cu dizabilități intelectuale sau mintale) sunt obligate să fie personal prezente la depunerea cererilor, deși, prin definiție, au capacitatea de exercițiu restrânsă sau anulată.
Legea cere acestor oameni – adesea grav bolnavi – să stea la cozi interminabile, să suporte expunerea în fața unor funcționari adesea nepregătiți sau insensibili, doar pentru a-și vedea cererile procesate. Acest tratament nu doar că încalcă demnitatea umană, dar contravine și principiilor dreptului european privind protecția persoanelor vulnerabile.
Mai mult, procedura este croită deliberat pentru a fi impredictibilă și abuzivă. Prin introducerea unui criteriu extrem de vag – dacă funcționarul nu este convins „fără nicio îndoială” că solicitantul corespunde perfect unor standarde nedefinite, poate respinge cererea. Astfel, chiar și cei care îndeplinesc toate condițiile legale se pot vedea respinși, fără explicații clare.
În loc să țină cont de realitatea istorică – aceea că majoritatea foștilor cetățeni români și a descendenților lor au fost victimele regimurilor de ocupație și nu au pierdut cetățenia de bunăvoie – legea tratează solicitanții ca pe niște cerșetori nedemni, obligați să își demonstreze „valoarea” printr-un proces umilitor și greoi. Nu se recunoaște caracterul colectiv al nedreptăților istorice, ci se cere fiecărui individ să probeze la nivel personal ceea ce este, de fapt, o evidență istorică, confirmată de Institutul de Istorie „George Barițiu” prin punctul de vedere emis la 23.07.2015 în care se menționează expres „Odată cu ratificarea, prin decretele regale din 1918 a actelor de Unire, toti locuitorii Basarabiei, Bucovinei și Transilvaniei au devenit, de fapt, cetățeni romani, iar succesorii acestora sunt îndreptățiți să redobândească cetățenia română, în conformitate cu legea 21/1991 privind cetățenia română, înlaturându-se o nedreptate făcută acestora”.
Risc pentru minori
Probleme mari au și copiii minori adoptați, transmite asociația. „În mod revoltător, legea nici măcar nu protejează în mod adecvat copiii: în cazul anulării unei adopții, minorii riscă să piardă cetățenia română, fără ca interesele lor superioare să fie efectiv analizate sau apărate. Statul român creează astfel posibilitatea de a condamna copiii vulnerabili la apatridie sau la exil forțat, fără nicio garanție reală de protecție.
În plus, noile termene procedurale sunt scandaloase: cererile pot fi analizate în peste doi ani și jumătate, timp în care solicitantul rămâne suspendat într-un vid juridic, vulnerabil la schimbările politice sau administrative. Statul pretinde să protejeze demnitatea cetățeniei, dar în realitate a transformat procesul într-o loterie birocratică, unde câștigă doar cei privilegiați.
Concret, la 23.02.2024, Ministerul Justiției din Româia a organizat o dezbatere publică pe modificarea legii cetățeniei române nr. 21/1991, unde toată societatea civilă și, mai ales, urmașii etnicilor români din teritoriile răpite de fosta URSS s-au arătat revoltați. În acest sens se poate verifica „Minuta dezbaterii publice privind proiectul de lege pentru modificarea legii cetățeniei române”.
Inclusiv celebrul Ion Niculae Chrissoveloni, urmașul bancherilor Chrissoveloni din România Mare care au avut un rol hotărâtor la crearea României Mari, s-a arătat revoltat de modificarile propuse și si-a arătat intentia de a participa la protestele care s-au organizat la Ministerul Justiției, Parlamentul României și Ambasada României la Chisinau, însă nimeni nu a ținut cont de acestea, iar legea a fost trimisă spre promulgare”.
Probleme au fost și în instanță. În „rechizitoriul” făcut legii, asociația amintește că „Înalta Curte de Casație si Justiție a României a atacat, înainte de promulgare, această aberație legislativă, cererea fiind semnată de 70 judecători considerând că aceasta nu întrunește condițiile de claritate, previzibilitate și accesibilitate și încalcă practica Carta drepturilor fundamentale, cetățenia putând fiind respinsă pe îndoieli rezonabile, ca în Evul Mediu, respectiv modificările încalcă principiul statului de drept, adăugând în mod nejustificat la lege, fiind prevăzut faptul că nu i se aplică „institutia suspendării și întreruperii, nici chiar în caz de forta majoră (război)”, respectiv „prin modul de reglementare, cu nerespectarea exigențelor de claritate si previzibilitate se deschide calea arbitrariului”.
CCR a respins sesizarea ICCJ în luna octombrie 2024, confirmând astfel abuzurile statului împotriva cetețenilor și deschiderea căii analizării arbitrare a dosarelor pe bază de îndoieli rezonabile, asa cum susține ICCJ, și nu pe baza actelor, așa cum ar fi normal într-un stat de drept.
AICI, comunicatul de presă emis de ICCJ, pe acest subiect.
Asociația reproșează vehement conducerii ANC lipsa de transparență: deși societatea civilă a solicitat să fie consultată cu privire la publicarea listei actelor care fac dovada cetățeniei române, respectiv o dezbatere publică la care să participe și istorici, avocați etc, nu s-a ținut cont de acest aspect și, desi există un program pe site-ul instituției de audiențe, acesta este formal și nu se se respectă.
Fotografierea, obligatorie pentru toată lumea
„Pe data de 01.09.2024 a fost publicată în M.O. nr. 740 din 29.09.2024 Ordonanța 100/2024, în vigoare din 01.09.2024 prin care toți solicitanții de cetațenie romănă trebuie să se prezinte pentru a fi fotografiați (inclusiv copiii de câteva zile, chiar dacă sunt bolnavi), respectiv amprentați (excepție fac copiii sub 14 ani), contrar practicii CEDO în domeniu, fiecare solicitant, inclusiv copiii, fiind obligați a plăti o taxă de 90 lei pentru înregistrarea dosarului, deși până atunci depunerea era gratis. Măsura, de natură a îmbogăți statul român și a-i spolia de bani pe solicitanți, a dus la un haos generalizat, instituția abilitată. Autoritatea Națională Pentru Cetețenie (ANC) fiind total nepregatită cu logistica necesară, aspect care persistă și în prezent.
Dezastrul digitalizarii continuă și în prezent. „În ziua de 30.04.2025, sistemul nu a funcționat circa 3 ore, timp în care zeci de petenți si copii mici, inclusiv sub 5 ani, care plângeau, au fost nevoiți a sta într-un spațiu îngust, fotografiați, amprentați și reamprentați și refotografiați pentru că sistemul IT se restarta, după care s-au decis să se dea dovezi de înregistrare fără număr de dosar”. Dovada, AICI.

Asociația reclamă „umilința la care sunt supuși copiii mici obligați a fi pozați, dar, mai ales, a celor care suferă de anumite boli, gen autism etc, strigătele acestora pe holurile instituției fiind un aspect halucinant. Însă, lovitura de grație acordată etnicilor români a venit prin aprobarea legii 14/2025 de modificare a legii cetățeniei române nr. 21/1991 prin care, contrar tuturor semnalelor trase de societatea civilă și de ICCJ, s-au adoptat modificările legislative prin care s-a instituit obligativitatea depunerii unui certificat de cunoștinge lingvistice B1 a limbii române recunoscut internațional (exceptând persoanele peste 65 ani și cei care fac dovada că au studiat limba română cel puțin 3 ani, dar de la nivel liceal în sus), respectiv prin publicarea în M.O. a Ordinului Președintelui ANC la 22.04.2025 a actelor care fac dovada cetățeniei române.
Un asemenea certificat de cunoștinte lingvistice presupune costuri considerabile, chiar și 1.000 de euro, și nu ține cont de realități. Concret, în Republica Moldova, spre exemplu, învățământul obligatoriu este de la clasele 1-9, diplomele fiind eliberate în limba română, însă legiuitorul român, în inteligența sa, a considerat că limba română se învață între clasele 9-12 cel puțin, tocmai pentru a obliga etnicii români din Moldova să-și dea examene și să cheltuiască timp și bani, în condițiile în care instituțiile abilitate să efectueze aceste examene nu au capacitatea administrativă de a organiza decât pentru maximum câteva sute persoane pe an!!!, iar în Ucraina există doar câteva licee care funcționează în limba romănă.
În privința actelor care fac dovada cetățeniei române, haosul este evident, existând contradicții între preverile legii cetățeniei și actele necesare prevăzute în Ordinul Președintelui ANC nr. 85 publicat în M.O. nr. 349 din 22.04.2025.
Dacă în art. 11 din lege se menționează că trebuie să faci dovada unui fost cetățean român, Ordinul obligă să se aducă acte inutile, care nu țin de fostul cetățean român, fiind precizat la fiecare articol „extras în original de pe actul de stare civilă, dacă este cazul”!!!, însă nu există nicăieri publicat expres care sunt țările care emit aceste extrase, bulversând total solicitanții, numărul celor care și-au exprimat intenția de a obține cetețenia română, prăbuțindu-se practic de la adoptarea acestor aberatii legislative. Dacă pe site figureaze ce sunt 280 locuri libere pe art. 11 (urmașii etnicilor români din R. Moldova și Ucraina), în data de 28.04.2025 erau ocupate doar 61 locuri (atașăm dovada),

dintre aceștia prezentându-se si depunând dosarele mai puțin de jumătate. Se pune întrebarea care mai este rațiunea acestei instituții, în conditiile în care, deși poate primi 280 persoane zilnic, s-au prezentat cca 20% solicitanți din maximul posibil, ca urmare a acestor aberații legislative”.
ANC, condusă de un magistrat pensionar
Pe cine vede asociația că poartă vina cea mare? Pe șeful ANC (Autoritatea Națională pentru Cetățenie), dar și pe fostul ministru liberal al Justiției, Alina Gorghiu.
„Menționăm că acela care gestionează acest dezastru al digitalizării, respectiv emitentul Ordinului 85/2025 cu actele neclare ce fac dovada cetățeniei române, este dl. Silviu Barbu Gabriel, magistrat pensionar care cumulează pensia și salariul.
La acest aspect a contribuit și cresterea termenului de analizare a dosarelor de la 5 luni, cât era până la adoptarea modificărilor legislative, la cel puțin 2 ani sși jumătate, cât este prevăzut în prezent în lege.
Însă, în concret, dacă până acum un dosar care trebuia să se analizeze în 5 luni era analizat în circa 4-5 ani (se poate vedea pe site-ul instituției la rubrica stadiu dosar în cât timp s-au soluționat acestea), ne întrebăm, retoric evident, dacă solicitanții care depun în prezent dosare vor avea vreodată șansa de a le vedea finalizate...
Legiuitorul a adoptat prevederi aberante care adaugă la Codul Civil, respectiv legea nu ține cont de starea de forță majoră, deci etnicii români, bărbați între 18-60 ani care sunt duși pe front, pierd protecția pe care ar trebui i le-o ocorde statul român conform Constitutiei, legea aplicându-se si retroctiv în privința creșterii termenului de analizare a dosarelor la doi ani și jumătate, conform art. XIV din lege, lucru inadmisibil într-un stat de drept, așa cum a precizat și ICCJ.
În concluzie, Legea nr. 14/2025 nu este o lege a reparației istorice. Este o lege a umilinței, a discriminării și a excluderii. România întoarce spatele propriilor săi copii și își bate joc de victimele trecutului. În loc să repare, statul român alege să adâncească rănile, urmând ca natalitatea si populatia să scadă considerabil. Și pentru aceasta, va trebui să răspundă - în fața cetățenilor săi, în fața istoriei și, curând, în fața Justiției europene!”.