Regele a murit, trăiască Gigi!

rămâne o simplă figură de stil, o dovadă de iubire din partea peluzei. Adevărata putere o avea impresarul. Samsarii făceau lotul, ei decideau cine câştigă şi cine pierde, cine merge la

rămâne o simplă figură de stil, o dovadă de iubire din partea peluzei. Adevărata putere o avea impresarul. Samsarii făceau lotul, ei decideau cine câştigă şi cine pierde, cine merge la Mondiale şi cine rămâne să mănânce seminţe, pe balcon. Nici măcar nu era vina lor. Dacă Giovanni n-ar fi apucat, el ştie cum, cea mai mare cotă de piaţă, s-ar fi ridicat alţii. După ce a topit Generaţia de Aur în lanţuri pentru ceafa groasă a conducătorilor săi, fotbalul s-a trezit fără bani în buzunar. Foştii activişti, ospătarii şi fripturiştii care s-au oploşit prin CA-uri nu veniseră să dea, ci să ia din vistieria echipei. Subvenţiile erau subţiri, ca bugetul de austeritate, economia în picaj, iar pretenţiile jucătorilor creşteau pe zi ce trece. Poate pe Bumbescu îl împăcai cu un ARO. Puştii din anii '90 visau BMW-uri şi salariu în valută. Fotbalul ajunsese să trăiască din export de jucători. Cu un junior se plătea factura la Electrica, dintr-un jucător de naţională se scoteau salariile echipei. Normal că performanţa a dispărut: metoda era similară cu gestul unui naufragiat care îşi taie şi îşi mănâncă piciorul. Omul scapă cu viaţă, dar e greu de crezut că o să mai bată vreun corner. Tribunele s-au golit, accentuând şi mai mult dependenţa de impresar. Apoi au venit banii negri, au apărut personajele dubioase care sponsorizau o echipă sau alta. Tentaţia de a folosi banii de furat la furat meciuri era mare, aşa că a apărut "Cooperativa", iar calitatea fotbalului s-a degradat şi mai mult.Steaua a fost prima care a făcut o figură frumoasă pentru că e prima care a rupt cercul vicios al transferurilor. Nu întâmplător s-a certat Giovanni cu Gigi Becali. La începutul acestui deceniu apăruse cineva care nu mai avea nevoie de impresar. Se egalizaseră poziţiile de putere din fotbal. Patronul Gigi avea şi independenţă financiară, şi ambiţie. Echipele se transformau, din surse de profit, în generatoare de imagine. Copos, care a sărit din vreme pe scara Rapidului, îşi drămuia banii, amânând ziua în care ar trebui să-şi dea gaură la pungă. Dinamo, pe de altă parte, se agăţa de Giovanni, a cărui vreme trecuse, la fel cum Bobu îi pupa mâna unui Ceauşescu abia fugit din CC. Drumul pe care a luat-o Steaua s-a dovedit a duce la succes. Banii vin de la UEFA, de la televiziuni, din reclame, iar jucătorii rămân pe teren şi valoarea lor creşte. ştacheta ridicată de campioană obligă şi Rapidul să facă performanţă, nu doar export de picioare. Dinamo, dacă vrea să aibă mai mulţi suporteri decât jucători, trebuie să câştige şi în Europa. Astăzi, Gigi e rege în Ligă. Însă, spre deosebire de vărul său, nu va avea o domnie liniştită. Mai mulţi patroni care îşi scot banii din alte afaceri vor să-şi câştige blazonul din fotbal. Nici ei nu depind de transferuri. şi ei au răbdare să crească echipe. Iar presiunea pe care o va pune asupra jucătorilor Stelei chiar Gigi, dacă îi va implica în campaniile electorale, ar putea să-i facă să greşească. La Middlesbrough a fost 0-2 şi s-a pierdut meciul.