Prima fabrică a celor care îşi înving destinul: zeci de oameni cu handicap fac pâine, croiesc şi pictează
0
Peste 60 de persoane, toate cu handicap accentuat fizic sau mintal, lucrează în cele şapte ateliere ale Fabricii Nazarcea deschisă cu fonduri europene de Primăria Sectorului 1.
„Tata a vrut să mă arunce de la balcon când eram mic. Să scape de mine. M-am plimbat prin cămine şi pe străzi şi prin trenuri...deşi nici nu pot merge bine. Am făcut şi liceul, dar n-am mai avut bani de facultate. Acum fac pâine şi sunt fericit, nu-mi trebuie mai mult. E uşor aici la fabrică şi nu vreau să mai lucrez în altă parte‟.
Aşa poate fi înghesuită, într-un pumn de cuvinte, viaţa lui Jenel, un tânăr cu handicap locomotor, cu o poveste cutremurătoare. Are 28 de ani şi lucrează de câteva luni la o fabrică specială din zona Bucureştii Noi, care, dacă nu s-ar intitula sec „Unitatea de Servicii şi Producţie Nazarcea Group‟, ar purta numele de „Atelierul viselor împlinite‟.
Fabrica a fost înfiinţată în 2009 cu fonduri europene de către Primăria Sectorului 1 şi are, în prezent, peste 60 de angajaţi, toţi cu handicap accentuat fizic sau mintal. Sunt repartizaţi în şapte ateliere protejate: ceramică, lumânări decorative, croitorie, tipografie, brutărie, spălătorie ecologică şi grădinărit, şi se trezesc devreme ca să ajungă la munca la ora opt. Pleacă la patru, au weekend-urile libere şi, ca orice angajat normal, îşi primesc salariul o dată pe lună, cel minim pe economie, de 700 de lei.
O bucată de aluat cu suflet
Tot ce iese din mâinilor lor ajunge în căminele pentru vârstnici şi în casele de copii ale Primăriei Sectorului 1, peste 800 de suflete în total. Consumă numai în „familie‟ şi este şi avantajos. Jenea Dumitra, Jenel, după cum îi spun prietenii, este bucuros să frământe, opt ore pe zi, pâinea cu care se hrănesc alţi oameni defavorizaţi.
Tatăl lui a vrut să îl omoare când avea numai câteva luni. A intrat la închisoare, iar mama lui l-a dus la cămin. Nu avea cu ce să-l crească. Dar Jenel s-a descurcat singur. Cu greu, dar s-a descurcat. A terminat un liceu, n-a mai avut bani şi de facultate, cu toate că şi-ar fi dorit, a făcut un curs de brutar şi a devenit muncitor calificat. A mai lucrat la o fabrică de pâine, însă, când s-au făcut restructurări, l-au dat afară. Fireşte, nu putea ţine pasul. Randamentul persoanelor cu handicap este undeva la 30% din cel al salariatului obişnuit, potrivit specialiştilor.
Prin 2003, cei de la adăpost i-au găsit mama, însă ea nu l-a primit cu drag, cu atât mai mult cu cât mai făcuse între timp doi băieţi...normali. A trecut şi peste asta şi şi-a găsit familia la Fabrica Nazarcea, în brutăria cu zece angajaţi, care i-au devenit prieteni. „Mă înţeleg bine cu toată lumea şi mă bucur mult că m-au primit aici. Şi maeştrii sunt super, m-au ajutat enorm. Eu nu vreau să plec de aici, sunt fericit‟, a mărturisit Jenel, în timp ce frâmânta o bucată de aluat cu atâta blândeţe, ca şi cum ar fi avut suflet. Miroase minunat în brutărie, a pâine bună, şi este cald. Dar nu toată căldura vine de la cuptoarele încinse. Vine şi de la oamenii cu zâmbete largi pe faţă, care mişună dintr-o parte în alta.
Ioanei nu-i mai este teamă
Plimbându-ne pe holurile fabricii, ajungem într-o încăpere cu şase femei, fiecare cu maşina ei de cusut. Ne aflăm în atelierul de croitorie. Camera este plină de lumină şi de materiale textile cu flori de toate culorile. Aici o întâlnim pe Ioana, o tânără de 28 de ani, care suferă de diabet şi de psoriazis. Mâinile ei sunt pline de răni, aşa că nu a putut lucra foarte mult într-un supermarket unde trebuia să atingă produsele pe care le vindea. Şi ei îi place foarte mult la Nazarcea.
„Aici nu îmi mai este teamă. Nu trebuie să mă ascund când trebuie să-mi fac insulina sau când mi se face rău. Aici nu-mi mai este ruşine. Am şi o fetiţă de patru ani, sunt căsătorită, locuiesc cu familia mea. E bine. Am un loc sigur de muncă unde vreau să rămân în continuare şi sunt liniştită‟, a spus Ioana, plimbându-şi degetele fragile pe lângă acul maşinii de cusut. O făceau să zâmbească toate lucrurile simple, banale poate pentru unii dintre noi...un loc de muncă stabil, un venit lunar, un copil sănătos.
Lumânările frumoase ale Alexandrinei
Alexandrina face lumânări decorative. Unele tare frumoase, migăloase, pe care mulţi dintre noi nu ar fi destul de dibaci să le modeleze. Când am început să vorbesc cu ea, i-am întins mâna dreaptă să facem cunoştinţă, aşteptând să îşi scoată mâinile dintre grămezile de ceară, forme şi decoraţiuni. Nu am văzut că nu avea o mână dreaptă cu care să-mi strângă palma. Şi Alexandrina lucrează de la opt la patru şi este recunoscătoare că poate câştiga nişte bănuţi. Un vis simplu, pe care l-au avut toţi cei de la Nazarcea şi pe care şi l-au îndeplinit în atelierele fabricii din Capitală.
Următorul pas, deschiderea fabricii pentru public
Fabrica Nazarcea a fost înfiinţată acum trei ani prin Orizont 2009, un proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarae Resurselor Umane (POSDRU). Astfel, Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) din cadrul Primăriei Sectorului 1 a reuşit să angajeze peste 60 de persoane cu dizabilităţi, pe care le-a distribuit în cele şapte ateliere ale fabricii. „Este prima întreprindere socială din România creată de o autoritate locală şi dedicată exclusiv oamenilor cu handicap. Angajaţii noştri sunt remuneraţi pentru munca prestată şi beneficiază de toate drepturile unui salariat‟, a declarat managerul proiectului, Dănuţ Ioan Fleacă.
Diferenţa dintre Nazarcea şi societăţile comerciale care angajează persoane cu dizabilităţi este că fabrica s-a constituit într-o Unitate protejată autorizată (UPA) şi funcţionează după Legea privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap. Aşadar, proiectul a reuşit să creeze 60 de locuri de muncă pentru cei cu nevoi speciale, în contextul în care datele oficiale arată că în România sunt peste 700.000 de persoane cu dizabilităţi, dintre care doar 4% au unde să muncească.
Proiectul, inspirat din modelul olandez
„Ne-am inspirat din modelul olandez, cu atât mai mult cu cât Guvernul Olandei a donat 50.000 de euro pentru dotarea brutăriei. N-am urmărit realizarea unui profit, ci doar susţinerea centrelor de protecţie cu produse proprii‟, a adăugat managerul proiectului. Următorul pas este deschiderea fabricii pentru publicul larg, începând cu luna ianuarie a anului 2013. Concret, cei intersaţi vor putea cumpăra vase din ceramică pictate manual, lumânări decorative, produse de panificaţie sau vor putea beneficia de croitoria, de curăţătoria sau de spălătoria auto din incinta fabricii Nazarcea. Valoarea totală a proiectului Orizont 2009 a fost de circa 8.230.000 de lei, din care 6.420.000 de lei au provenit din fonduri nerambursabile, iar 1.370.000 de lei au reprezentat contribuţia administraţiei locale.
Se încarcă comentariile...
