Presedintele Chirac si cancelarul Schroder pun bazele unei Uniuni franco-germane in inima Europei

Castelul de la Versailles a gazduit o sesiune comuna a celor doua parlamente

Presedintele Frantei, Jacques Chirac, si cancelarul Germaniei, Gerhard Schroder, au tinut sa marcheze cu un fast deosebit cea de-a 40-a aniversare a semnarii Tratatului de la Elysee, actul de nastere al mult-laudatei cooperari franco-germane. Ceremoniile au inceput, ieri dimineata, la Paris, printr-un consiliu de ministri comun, prezidat de Chirac si Schroder, care a adoptat o declaratie exprimand angajamentul de a "lansa o noua etapa a colaborarii dintre cele doua tari, in slujba integrarii europene". Apoi, dupa un dejun de gala la Quai d'Orsay (palatul care gazduieste Ministerul francez al Afacerilor Externe), 1.200 de deputati francezi si germani urmau sa se reuneasca intr-o sedinta comuna, festiva, la Versailles, in prezenta liderilor celor doua tari. Alegerea unui astfel de loc plin de conotatii istorice nu prea senine (dupa razboiul franco-prusac din 1870-1871, Franta a pierdut, aici, Alsacia si Lorena, pe care le-a recastigat, apoi, dupa primul razboi mondial, pecetluit cu Tratatul de la Versailles) s-a dorit simbolica, marcand inceputul unei integrari profunde a celor doi fosti adversari. Joi, festivitatile continuau la Berlin, in aceeasi dubla formula. Jacques Chirac si Gerhard Schroder au asteptat aceasta ocazie pentru a lansa o noua varianta, imbunatatita, a tandemului franco-german. In declaratia comuna adoptata ieri, ei au pus bazele, cel putin pe hartie, unei adevarate Uniuni franco-germane, cu politici comune, conducere bicefala si chiar cetatenie comuna. Cele doua state vecine isi exprima intentia de a promova aceleasi orientari si initiative in politica externa si comunitara, pe care le vor contura in cadrul unor consilii de ministri comune, organizate periodic; de a-si armoniza legislatiile in domenii-cheie cum ar fi politicile sociale si securitatea interna; de a institui dubla cetatenie, franceza si germana, pe baza careia detinatorii ei (francezi rezidenti in Germania si invers) sa poata vota in tara de rezidenta; de a avea ambasade comune si de a nominaliza candidati comuni in diverse instante internationale. Aceasta integrare aproape deplina a nucleului franco-german se doreste un exemplu pentru integrarea europeana, multe dintre initiativele prezentate ieri (mai ales cele referitoare la coordonarea legislatiilor) urmand sa se regaseasca, la un moment dat, pe plan european. Faptul ca, de acum inainte, Parisul si Berlinul vor avea o singura voce pe plan extern va fi, la un moment dat, extrapolat la nivelul Uniunii Europene, ai carei membri incearca de mai multi ani sa aiba o politica externa comuna. Deocamdata, cei doi lideri au anuntat ca tarile lor au aceeasi pozitie referitoare la apropiatul razboi in Irak, si anume ca se opun unei actiuni unilaterale a Statelor Unite, fara acordul Consiliului de Securitate al ONU. Pe plan european, tandemul franco-german a functionat, in ultimele luni, aproape fara cusur; desi au interese financiare diferite, Parisul si Berlinul au ajuns la acorduri importante in privinta finantarii extinderii, a politicii agricole comune si chiar a viitorului Europei. Propunerea prezentata saptamana trecuta de Chirac si Schroder asupra reformei institutionale europene, inca viu discutata in Conventia asupra viitorului Europei, are mari sanse sa fie adoptata, fiind introdusa in viitoarea Constitutie comunitara.