Preafericitul Ion Iliescu

In China, Ion Iliescu a trecut prin Poarta Imparatilor Divini si a intrat in Camera Fericirii Fara Hotare. Poarta si camera cu pricina erau in templul lamaist Yonghegong din Beijing, dar pentru

In China, Ion Iliescu a trecut prin Poarta Imparatilor Divini si a intrat in Camera Fericirii Fara Hotare. Poarta si camera cu pricina erau in templul lamaist Yonghegong din Beijing, dar pentru presedinte intreaga China a fost o camera a fericirii fara hotare. Aici, absolut toate intalnirile oficiale au fost "cordiale, desfasurate intr-o atmosfera de incredere reciproca", protocolul e extrem de precis si impresionant, ziaristii din marea tara asiatica sunt respectuosi, nu sunt ca animalele de gazetari de la noi, ce mai, nimic nu poate tulbura linistea si pacea de Buddha a presedintelui. Cum zambetul lui Iliescu a impanzit Beijing-ul, pentru ca ziarul "Cotidianul Poporului", care i-a publicat poza de la intalnirea cu seful statului chinez, e pus pe panouri in toate statiile de autobuz, pana la Fericirea Absoluta nu mai e decat un pas. In plus, realizarile economice ale gazdelor sunt impresionante, aici sunt atatea santiere, fabrici, baraje si hidrocentrale uriase. Adica sunt atatea lucruri pozitive, frumoase, despre care se poate vorbi cu delicii ore intregi presei din Romania. Dar aceasta pace prezidentiala e un lucru pretios, care trebuie pastrat cu orice pret. De aceea, oamenii presedintelui au inceput sa teasa un adevarat cocon protector in jurul lui Iliescu. Revista presei prezentata presedintelui la ambasada din Beijing contine in special ziare cu tiraje confidentiale, dar care au calitatea de a reflecta pozitiv, conform liniei partidului, actiunile sefului statului. Apoi, la plecarile sau venirile din strainatate, Iliescu e intampinat mereu de aceiasi oameni, in frunte cu nea Nicu Vacaroiu, care stiu totdeauna sa gaseasca niste cuvinte de inalta apreciere pentru o vizita, si cand e cazul, si cand nu e. Suita de yes-mani e o adunatura ciudata, ce cuprinde o minigarda de revolutionari, generali de diverse culori, membri ai unor consilii si comitete ale tineretului. Dar presa, ah, presa asta e o problema, asa ca a aparut necesitatea crearii unei prese care nu critica. Astfel, la intoarcerea din China, la conferinta de presa au aparut vreo zece ghighilici de copii de 5-6 ani ce aveau atarnate la gat ecusoane "Press" si agitau pixuri si carnete. Erau redactorii de la revista "Pupaza zburlita de fum" ce profitau din plin de faptul ca terminasera de invatat alfabetul. Macar devotamentul lor fata de Iliescu, presedintele de onoare al asociatiei, e sigur, pentru ca micile pupeze au scandat cinci minute, in cel mai pur stil pionieresc, lozinci de tipul "Iliescu - China!" In timp, rezultatele in productie ale anturajului sefului statului au fost uluitoare. Presedintele face gafe dupa gafe, dar, asemeni unui imparat chinez, nu greseste niciodata. Cand apare cate un incident, de vina sunt reporterul si banda sa magnetica care "au deformat", scoaterea din context, oricine, numai presedintele nu. De exemplu, in China, reporterul Adevarului i-a atras respectuos atentia ca Yangtze si Fluviul Galben sunt doua cursuri de apa diferite si ar fi bine sa nu mai pomeneasca a doua denumire in discursuri. Degeaba. In loc sa faca un lucru simplu, adica sa ceara o lamurire de la unul din chinezii din suita, la urmatoarea conferinta de presa presedintele s-a napustit pe reporter. Inaintea bilantului vizitei din China, care chiar a fost utila, Ion Iliescu a declarat ca nu primeste observatii decat de la oameni competenti si ca "n-are importanta ca toti chinezii ii zic fluviului Yangtze, noi, europenii, ii zicem Fluviul Galben". Apoi a urmat o dizertatie stiintifica de cinci minute despre faptul ca numele asta vine de la culoarea lutului starnit de ape. Faptul ca Fluviul Galben se numeste in chineza Huanghe n-are nici o importanta pentru presedinte.