Pagina cititorului: Colecţii de cărţi pentru suflet
0Mihaela Bădai este pensionară şi este pasionată de artă, dar şi de colecţiile distribuite împreună cu ziarul „Adevărul“, din care a achiziţionat o bună parte.
Pasiunea pentru colecţii de cărţi a început odată cu apariţia seriei „100 de cărţi pe care trebuie să le ai în bibliotecă". Astfel, şi-a reîntregit biblioteca, din care rudele şi prietenii obişnuiau să împrumute diverse volume, fără să le mai returneze.
„Iubesc arta şi îmi place să vizitez muzee. M-am bucurat că am putut cumpăra seria de albume despre pictori, dar şi pe aceea despre muzee, apărute mai demult. Când le-am achiziţionat, m-am gândit că pot stârni astfel invidia cunoscuţilor, spunându-le că m-am întors recent din Franţa sau Rusia, în acelaşi timp povestindu-le ce am văzut în muzee precum Luvru sau Ermitaj", spune Mihaela Bădai.
Editorialul cititorului: Mămăliga, totuşi, explodează
Oare? Rediviva revoluţia din decembrie '89? Ceva mă face să cred că da. „Cazul Arafat" a fost detonatorul, pentru că atitudinea de dictator / caudillos, pornit feroce să dea foc Romei, a preşedintelui Traian Băsescu i-a adus pe proprii săi concetăţeni la limita suportabilităţii, i-a ridicalizat în revoltă. A se lua seama: ieşirea în stradă de la Bucureşti la Cluj-Napoca, de la Iaşi la Timişoara - „mâine-n toată ţara", nu-i aşa? -, deci de-a lungul şi de-a latul românesc (pare-mi-se că nici în decembrie '89 nu a luat cu asalt regimul comunist atâta omenire), a prins pe picior greşit şi Opoziţia, care s-a complăcut într-un îndelungat stand-by vinovat şi într-o atitudine soft.
E momentul să se dezmorţească, altminteri va pierde bruma de încredere cu care este creditată în sondaje, pentru că, oricum, Puterea este vizibil pe tobogan. E timpul să ne lase şi să-i spunem „pa!". Dacă nu e s-o punem de o revoluţie, singura soluţie sunt, evident, alegerile anticipate. Au trecut 22 de ani de la dezastrul naţional „multilateral dezvoltat" (genocid social, genocid moral, genocid educaţional, genocid medical, genocid economic, genocidul armatei, faliment politic), or, în decembrie '89, am dorit cu ardoare parcă altceva. E în pericol libertatea, demnitatea şi fiinţa neamului românesc. Viitorul, deci.
Este adevărat că nu avem o clasă politică civilizată şi democratică, nici mişcare autentic sindicală, care, între timp, a sucombat pe mâna unor lideri şantajabili, iar actuala coaliţie de la guvernare a pus cu premeditare trotil la temelia casei numite România. Este o coaliţie anticonstituţională şi antinaţională. Penală, deci. Mămăliga românească e gata să facă explozie. Şi nu are nevoie de niciun fel de autorizaţie cu „voie de la Poliţie", cum ar zice Caragiale.
Dr. George Coandă