Pagina cititorului

Lucian Pop (22 de ani) este unul dintre studenţii din Baia Mare care au ales „Adevărul“. El este în anul II la Universitatea de Nord.

„Nu mai alerg pe la chioşcuri!"

„M-am abonat la acest ziar pentru că-mi place cum este sintetizată informaţia şi pentru că vreau să fiu mereu la curent cu tot ceea ce se întâmplă în ţară şi în lume", spune Lucian Pop. Studentul este abonat la „Adevărul" de aproape doi ani. „Nici nu costă mult şi primesc ziarul acasă. Nu mai stau să alerg pe la chioşcuri şi nu mai risc să nu găsesc vreun volum epuizat de la primele ore ale dimineţii. În plus, am reuşit să-mi îmbogăţesc biblioteca semnificativ pentru că am toate cărţile apărute în colecţiile «Adevărul»", explică tânărul. Lucian Pop este de părere că, la ora actuală, „Adevărul" este ziarul cel mai cuprinzător şi bine structurat de pe piaţa din România şi este mulţumit de alegerea făcută.

21 de ani de presă

Perioada de tranziţie a societăţii româneşti a fost marcată şi stimulată de o presă nouă, emancipată, pluralistă, ce a înlesnit interacţiunea dintre diversele grupuri sociale. Odată eliberate de sub puterea dictatorială, mass-media s-au situat imediat pe poziţii antitotalitare şi au optat în mod radical şi ireversibil pentru democraţie.

Mass-media româneşti au funcţionat ca suportul de bază al cetăţenilor, dând speranţă acestora că acţiunile odată începute în decembrie 1989 aveau să aducă într-adevar bunăstare şi evoluţie. Cea mai mare dorinţă a oamenilor - şi anume libertatea, sub toate formele ei - avea să devină realitate.

După aproximativ 50 de ani de cenzură, importanţa informaţiei a atins cote maxime, şi s-a manifestat în paralel cu dezvoltarea metodelor transmiterii ei tot mai eficiente. După decembrie '89,totul a fost nou, atractiv, tocmai pentru că lipsise mult timp din peisajul românesc. Cetăţeanul mai urca o treaptă pe scara cunoaşterii, având la îndemână un nou instrument.

Dat fiind că tranziţia României a fost din diferite puncte de vedere  problematică, din pricina tuturor transformărilor neaşteptate şi a situaţiilor noi cărora oamenii au fost nevoiţi să le facă faţă, optimismul şi încrederea în potenţialul progres în societatea postcomunistă au dispărut parcă brusc, umbrite dintr-o dată de responsabilitatea ce derivă din toate libertăţile atât de aşteptate. Pentru ca această responsabilitate să fie conştientizată, încă mai este nevoie de timp, experienţă şi obişnuinţă.

Mihaela Baciue