Numele proprii de o singura silaba: un important atu electoral

Care este principala intrebare pe care candidatii la alegerile prezidentiale din SUA trebuie sa si-o puna?, se intreaba BBC online intr-un reportaj pe mai multe pagini si raspunsul, tot sub forma de

Care este principala intrebare pe care candidatii la alegerile prezidentiale din SUA trebuie sa si-o puna?, se intreaba BBC online intr-un reportaj pe mai multe pagini si raspunsul, tot sub forma de intrebare, vine ca o totala surpriza. Respectiv, el suna cam asa: "E numele meu suficient de scurt?" Nu, nu trebuie sa zambiti. In favoarea acestei asertiuni, autorul reportajului aduce ca argument opinia unei persoane cat se poate de autorizate, prof. Barbara Kellerman, director al departamentului de cercetari la Centrul pentru Conducerea Vietii Publice de pe langa Facultatea de Stiinte ale Guvernarii "John F. Kennedy", care face parte din prestigioasa Universitate Harvard. Numele proprii dintr-o singura silaba suna "puternic, viguros, impunator", sustine cercetatoarea, care adauga: "Cu fiecare noua generatie, capacitatea de atentie scade si, intr-o era cand jurnalele tv de actualitati ne-au obisnuit cu declaratiile de maxima concizie, scurte si cuprinzatoare, cum s-ar zice (asa-numitele "sound-bites" - muscaturi sonore), faptul de a avea un nume scurt poate juca un rol hotarator. Un asemenea nume pur si simplu atrage ca un magnet atentia". Or, din amalgamul de nume de diferite origini care alcatuiesc creuzetul onomastic american, numele care indeplinesc conditia de a fi cele mai scurte sunt cele anglo-saxone. In consecinta, la cantarirea sanselor candidatilor la presedintie trebuie sa se ia in calcul cu toata seriozitatea lungimea sau, mai bine zis, scurtimea si originea numelui acestora. De la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial incoace, tendinta coplesitor predominanta a fost in favoarea numelor cat mai scurte, care "dau bine" pe afisele electorale. Si, de preferinta, care ar putea fi atribuite eroilor principali dintr-un serial de televiziune. In ultima batalie electorala din SUA, cea din anul 2000, numele celor doi protagonisti nu puteau fi mai scurte, ca si prenumele lor, de altfel ambele dintr-o singura silaba: George Bush si Al Gore. Tocmai de aceea, probabil, si diferenta de voturi intre ei a fost extrem de mica. In ultimele trei decenii de cand Nixon a fost nevoit sa paraseasca puterea, singurul candidat republican cu nume mai mare decat o silaba care a iesit invingator a fost Ronald Reagan. S-ar putea obiecta aducandu-se exemplul candidatului republican Bob Dole, care a pierdut, desi numele sau era mai scurt decat al oponentului sau democrat Bill Clinton. De asemenea, democratul Jimmy Carter l-a invins pe adversarul sau cu nume mai scurt, republicanul Gerald Ford, insa atunci republicanii erau puternic inghesuiti in corzi ca urmare a efectului Watergate. Cu aceste doua exceptii, nici un candidat cu nume mai scurt nu a iesit infrant. Privind lucrurile prin aceasta prisma, cursa dintre George Bush si John Kerry se anunta stransa (ambele nume sunt scurte), cu un mic avantaj, totusi, de partea primului, al carui nume este monosilabic. Pentru a afla un castigator al scrutinului prezidential al carui nume de familie sa aiba trei silabe trebuie sa mergem inapoi in timp cu peste patru decenii, cand John Kennedy, iesea invingator in cursa pentru Casa Alba din 1960. 28 de ani mai tarziu, un alt candidat cu nume de familie trisilabic, Michael Dukakis era categoric infrant. Mergand si mai mult inapoi in timp, in 1953, republicanul Dwight Eisenhower isi invingea contracandidatul democrat Adlai Stevenson, care avea, ca si el, numele de familie alcatuit din trei silabe. In schimb, porecla lui Eisenhower "Ike" era ideala ca scurtime, parand a unui star de cinema... Teoria avantajelor electorale conferite de numele mai scurte este insa respinsa de politologul Stephen Hess, membru de frunte al prestigiosului Institut Brookings, fost consilier prezidential. Numele mai scurte pot fi un avantaj pentru titlurile din gazete, dar cum se explica faptul ca pana in prezent lista candidatilor nu a inclus niciodata un afro-american, oricat de scurt ar fi numele sau, se intreaba politologul. Sigur, aici intervin si alti factori, ar putea suna raspunsul. Evident, asocierea dintre un nume scurt si o imagine percutanta nu constituie o noutate. La urma urmelor, cum ar fi putut ajunge Iosif Vissarionovici Djugasvili unde a ajuns daca nu si-ar fi ales numele mult mai scurt Stalin, Omul de Otel?