Multi se viseaza pe masa de necropsie

- marturiseste medicul primar anatomopatolog, Liviu Carazanu

Intr-un moment cand cadavrele devin, prin plastifiere, opere de "arta", expuse in galerii, iar serviciile firmelor de pompe funebre depasesc in fantezie pe cele oferite de industria entertainment-ului, discutam cu dr. Liviu Carazanu. Medic primar anatomopatolog, dr. Carazanu lucreaza la serviciul de prosectura al Spitalului CFR II din Bucuresti. In 14 ani de meserie a avut mii de "cazuri". Este casatorit si are trei copii. - Plastifieri faceti? - Nu, dar la prosectura este foarte multa treaba. Autopsiere, imbalsamare, igienizare. Imbracat, eventual cosmetizat, apoi predat. Aceasta latura a profesiei reprezinta doar jumatate din ceea ce se face la prosectura unui spital. Imbalsamarea, in Romania, se face cu formol ca substanta de baza. Se administreaza pe vena femurala sau safena, aproximativ doi litri de substanta, prin injectare. Formolul fixeaza bine tesuturile. Este asa-numitul fixator universal. - Se face inainte sau dupa autopsie? - Dupa, dar autopsia o limiteaza, pentru ca se intrerupe traiectul venos. Autopsia nu e insa obligatorie. Moartea violenta ori suspiciunea de moarte violenta impun autopsierea la Medico-Legal. Daca nu e o moarte violenta si rudele solicita scutirea de examen necropsic, nu se mai face autopsie, in marea majoritate a cazurilor. Atunci, imbalsamarea e mai lesne de facut. Daca, in timpul sau imediat dupa o interventie chirurgicala survine decesul pacientului, se declara caz medico-legal si merge la necropsie. - E populara autopsierea? - Cel mai adesea rudele se opun. Medicilor le-ar fi utila necropsia, pentru ca au un interes stiintific: vor sa verifice diagnosticul, sa evite, pe viitor, eventualele esecuri terapeutice. Oamenii, din motive religioase, refuza sau merg pe principiul: de ce sa-l mai tai o data, asta nu-l invie! Vor sa scape cat mai repede. Li se pare ca autopsia ar complica situatia, ar intarzia obtinerea actelor. Peste 95 la suta solicita insa conservarea cadavrului - imbalsamarea. Asta ii intereseaza. - Cat tine un "tratament"? - Conservarea cu formol, corect facuta, "tine", in medie, o saptamana. Arta imbalsamarii e unul din cele mai secretoase mestesuguri. Nu vei gasi nicaieri un tratat sau macar un articol. Asta se transmite din generatie in generatie. Reteta se fura, mai precis, fiind apoi imbunatatita dupa talentul si inspiratia fiecaruia. Inca de la egipteni, care au realizat "minuni" in conservarea cadavrelor, specialistii au fost muti... ca mormantul. E o traditie in aceasta bransa. De altfel, si medicii se feresc sa "opereze" in fata colegilor. E o meserie solitara. Retetele si priceperea fiecaruia fiind diferite, si rezultatele sunt extreme: la unul nu rezista imbalsamarea nici trei zile, altul poate sta, vara, doua saptamani, pana se strang rudele din America ori Australia. - Ati avut "pacienti" care au refuzat "cura"? - Musulmanii refuza, de obicei, autopsiile, dar si imbalsamarea, uneori. Am avut si un evreu, a carui familie a refuzat imbalsamarea, precizand ca vor sa-l ingroape dupa traditie. Cu imbalsamarea nu sunt mari probleme: nu vrea, e treaba lui. La autopsie apar insa discutii: o "aripa" nu e de acord cu autopsia, dar se revolta o alta "aripa", un alt grup din familie, care sustine ca primul are un interes si cere expertiza. - Ce performante vi se pretind? - Sa nu se strice, sa nu curga, efectiv... sa tina. Si sa nu se schimbe la fata, sa arate frumos, ca in timpul vietii. Intereseaza si tenul, sa nu aiba umbre, pete, sa fie mat. Multi sunt pretentiosi, se baga si la expresia fetei: ia uite-l cum s-a intristat! Altii cauta sa se consoleze: parca s-a linistit, ia uite cum zambeste! In unele cazuri, mai ales in metastaze, din cauza toxinelor eliberate de tumora nu se instaleaza rigiditatea cadaverica. Aceasta trebuie sa survina intr-un interval bine definit de la deces, prin contractarea musculaturii, si apoi dispare, prin autodistrugerea celulelor. Ei bine, daca nu se instaleaza pentru ca muschii sunt "intoxicati", apar legendele: "vai de mine, nu vrea sa plece pana nu trage altul dupa el!" Acesti oameni superstitiosi spera ca, macar dupa imbalsamare, decedatul sa devina teapan complet, ca sa se rupa "lantul tragic" in familie. - "Automedicatia" e frecventa? - Exista o intreaga "cultura". Unii ii pun sarma de cupru sau magneti pe frunte ori lamaie, sa nu se strice. Si mai frecvent, pana sa ceara ajutorul specialistului, pun mortului o punga cu var stins pe burta. Dar ce ne miram? Obiceiuri ciudate si superstitii au fost dintotdeauna. In Egipt, nu se imbalsamau doar oamenii, ci si animalele lor de companie. Erau "pet"-cimitire, depozite de mumii ale unor pasari de "apartament", pisici sau crocodili. N-ar fi exclus ca, in loc sa-si ingroape catelul in spatele blocului, oamenii sa solicite si la noi acest serviciu. - Aveti cazuri mai dificile ca altele? - Cei cu ascita sunt mai greu de conservat, la fel persoanele mai plinute. Dar am intalnit si cadavre foarte slabe care, la o cantitate de substanta suficienta ca sa conservi un gras, abia daca au reactionat. Modul in care se conserva in formol e specific fiecaruia, ca o amprenta am putea zice. - Familia asista la "operatie"? - Nu prea. Le este si frica, sunt si alte superstitii. Se spune ca nu e bine sa-l atinga, sa-l imbrace si nici sa puna mana pe sicriu cineva din familie. Trebuie sa fie oameni din afara, "platiti" cu un sapun, cu un prosop etc. De aici, probabil, superstitia potrivit careia, daca speli un cadavru, iti speli si multe pacate. Daca sentimentul care predomina e frica de cadavre, am observat ca publicul prezinta si o doza de curiozitate. "Curiozitate morbida" nu este o expresie aparuta din senin. As mai putea adauga si ca aceasta curiozitate morbida e mai prezenta la femei. Daca are posibilitatea sa-l vada dezbracat, e si mai interesata. Mai nou, de cand a aparut aceasta puzderie de vrajitoare profesioniste, au inceput sa vina la cimitir pentru a "recolta" obiecte ale mortilor (legaturi de barbie etc.), pe care le folosesc la diverse "farmece". Au fost cazuri cand unor ingrijitori din spitale li s-au oferit bani pentru a putea lua o astfel de "amintire". O alta superstitie sustine ca aceasta legatura trebuie "dezlegata", separat de dezlegarea de pacate pe care o da preotul, pentru ca mortul sa poata "merge" in drumul lui spre lumea de dincolo. - Ati salvat vreun "pacient"? - Am salvat mii de vieti. Cum spuneam, necropsiile sunt doar o parte a muncii anatomopatologului. Cateva ore pe zi le petrecem la microscop, "citind" lamele cu biopsii. Fie, mai nou, prin teste de imunohistochimie. Acestea precizeaza cu certitudine originea tumorii: daca e primara ori secundara si, daca e metastaza, de unde a pornit. Uneori suntem "mana a treia". In timpul interventiilor chirurgicale suntem chemati sa dam, in 10 minute, un raspuns (benign sau malign), care orienteaza terapia: excizie totala a organului sau doar a tumorii. Se priveste aspectul si se ia o biopsie, care este "congelata". Din "cubul de gheata" se taie "feliute" pe care le analizam la microscop. Pentru un diagnostic mai precis, dar care dureaza zile intregi, probele se conserva in parafina. Un alt examen pe care il facem si prin care am salvat mii de vieti este frotiul Babes-Papanicolau. Aceasta proba poate depista tumorile din sfera genitala feminina in stadiu precoce, fiind obligatoriu intr-o vreme. Acum e optional, iar femeile nu stiu ca, fara nici un inconvenient, pot elimina riscul de cancer de col. - Nu va este frica sa lucrati cu cadavre? - Exista un risc de contaminare biologica, cu microbii sau virusii care l-au imbolnavit si pe decedat. Sunt periculoase si toxinele cadaverice. Dar si laboratorul, daca este prost dotat, ne afecteaza sanatatea. Toate substantele, de la formol la balsamul de Canada, cu care pregatim lamele de microscop, sunt toxice. Dau cancer hepatic sau pulmonar. Ei bine, laboratoarele mai vechi nu au nici macar o hota sau un aparat de aer conditionat, se inhaleaza toate aceste toxice. Exista aparate, moderne acum 20 de ani in Occident, care prelucreaza automat piesele de biopsie. Diagnosticul se poate pune astfel mai rapid si mai precis, dar dotarile in alte sectii, care se vad, sunt, totusi, prioritare. - Riscuri pentru psihic? - Nu te streseaza atat mortii, cat rudele acestora. Vin, iti povestesc toata viata decedatului, asculti, in cele cateva minute cat completezi certificatul, ce a facut de la nastere la moarte, cati copii a lasat in urma s.a.m.d. Aceste tragedii, oamenii plangand, prabusiti de durere, te deprima, te apasa extraordinar. Alt stres il reprezinta intrebarea: de ce a murit? Aceiasi oameni care au refuzat autopsia, te intreaba care e cauza decesului. Pai, fara autopsie, nu poti decat ghici. Asa ca te uzeaza mai mult contactul cu rudele, decat cu mortii. - Va visati pacientii? - Nu atat mortii in sine, cat actul medical propriu-zis. Daca a fost corect facut, daca nu ai omis vreun amanunt, daca nu ai gresit tehnica, in general aspecte profesionale. De asemenea, ma visez pe mine ca fiind necropsiat de colegi, iar eu le dau sfaturi: unde sa faca incizia, ce amanunt sa verifice ca sa afle cauza mortii, cum sa coasa la loc, ca sa nu neglijam aspectul estetic. La primul astfel de vis, m-am speriat, dar am aflat ca astfel de vise sunt comune. Multi anatomopatologi se viseaza pe ei insisi pe masa de necropsie.