Motivul pentru care 11 ONG-uri din ţară depun plângeri la CNCD împotriva viceprimarului Capitalei, Aurelian Bădulescu VIDEO

FOTO: Inquam Photos/ Octav Ganea

Unsprezece organizaţii neguvernamentale au anunţat joi că vor depune o serie de plângeri la Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD) după ce viceprimarul Capitalei, Aurelian Bădulescu a făcut o serie de afirmaţii denigratoare la adresa minorităţor sexuale, în cadrul unei emisiuni televizate.

Asociaţiile Centrul de Acţiune pentru Egalitate şi Drepturile Omului (ACTEDO), Active Watch, Centrul de Resurse Juridice, CeRe - Centrul de Resurse pentru participare publică, Civica, E-Romnja, MozaiQ, PRIDE România, Prisma Cluj,  SWC şi Federaţia Organizaţiilor Neguvernamentale pentru Servicii Sociale anunţă prin prezenta că depun o serie de plângeri la Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, cu privire la afirmaţii recente ale viceprimarului Capitalei Aurelian Bădulescu. 

Bădulescu a declarat vineri, 4 octombrie 2019, în cadrul unei emisiuni televizate că „Anormalitatea şi homosexualitatea şi bulangiii îi transformăm acum în progresişti. (...)”, a declarat edilul. „Mesajul politic al domnului Aurelian Bădulescu ţinteşte un grup de indivizi pe baza anumitor caracteristici protejate de către OUG 137/2000, articolul 15, şi anume orientarea sexuală. Astfel, mesajul domnului Bădulescu diferenţiază în mod clar între grupurile de persoane heterosexuale şi cele homosexuale, criteriul de diferenţiere fiind cel al orientării sexuale. Prin declaraţiile sale jignitoare, Aurelian Bădulescu creează un sentiment de frică şi panică privind reprezentarea în spaţiul public a comunităţii LGBT. Astfel se contribuie la încetăţenirea stereotipurilor şi a prejudecăţilor privind indezirabilitatea comunităţii LGBT”, spun semnatarii comunicatului de presă, remis Adevărul. 

„Privind ţinta mesajului, prin stigmatizarea orientării sexuale Aurelian Bădulescu marginalizează persoanele având aceste trăsături în afara limitelor normale ale relaţiilor sociale, afectând stima de sine a acestora şi promovând izolarea lor. Privind emitentul mesajului, menţionăm calitatea de persoană publică şi politician a domnului Aurelian Bădulescu, în calitate de viceprimar. De altfel, domnul viceprimar nu se află la primul derapaj de acest fel, fiind cunoscut în spaţiul public prin declaraţiile sale grobiene. În luna iunie a anului 2018 acesta a folosit apelative jignitoare similare faţă de colegii săi din Consiliul General al Municipiului Bucureşti”, spun apărătorii drepturilor omului. 

 Sursa: captură video Realitatea TV

Astfel, prin conţinutul, ţintele, contextul şi emitentul mesajului şi în acord cu art. 15 a OUG 137 din 2000, declaraţia domnului Aurelian Bădulescu este asimilată unui comportament care are ca scop sau vizează atingerea demnităţii umane ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, îndreptat împotriva unui grup de persoane sau unei comunităţi şi legat de apartenenţa acestora la o orientarea sexuală, mai spujn activiştii. 

Comunitatea LGBT din România se confruntă în continuare cu discriminare şi marginalizare, lucru evidenţiat şi de valul de ură din spaţiul public în contextul referendumului pentru familie din octombrie 2018, dar şi de cel mai recent Eurobarometru dat publicităţii de Comisia Europeană, care arată că doar 38% dintre români susţin egalitatea în drepturi şi pentru persoanele LGBT. Un barometru privind discriminarea al CNCD din 2019 mai arată că şase din zece români nu şi-ar dori un homosexual ca membru în familie. În acest context mesajul viceprimarului Capitalei nu vine decât să alimenteze discursul de ură faţă de această comunitate, adâncind sentimentul de discriminare. Injuriile viceprimarului Bădulescu trebuie să fie sancţionate. 

De asemenea, activiştii susţin că numeroase decizii ale Curţii Europene a Drepturilor Omului reglementează diferenţele dintre libera exprimare şi discursul instigator la ură, mai ales când vine vorba despre discurs politic. Amintim printre deciziile CEDO Jersild v. Danemarca (1994), Gündüz v. Turcia (2003), Féret v. Belgia (2007) sau Smith&Grady v. Regatul Unit (1999). Statul român şi CNCD au datoria să transmită un semnal hotărât cum că astfel de declaraţii nu-şi au locul în spaţiul public.