Mironov, revoluţionar: „Lăsaţi-l în pace pe Iliescu!“
0
În cel de-al doilea articol din „Misterele Revoluţiei“ care îi este dedicat, Alexandru Mironov povesteşte cum a trăit Revoluţia de la Radio şi îşi aminteşte că a cunoscut personal un terorist: pe Paul Potoroacă.
Depăşind anul 1989 şi revenind în prezentul care e cum e, Alexandru Mironov ne asigură că se va termina oricum cu capitalismul. Pică! De ce? Matematicianul se bazează pe statistici, pe lucruri serioase. Primiţi această mostră: „Am lucrat în ultimii şapte ani la UNESCO, am avut acces la statistici, la cifre. Doar 11% din populaţia lumii mai e analfabetă. Restul au învăţat carte. Nu-i mai prosteşti. Uită-te la ce s-a întâmplat la arabi, care au învăţat carte şi au făcut o extraordinară întoarcere, la care nu se aştepta nimeni! Dar eu am ieşit la Revoluţie pentru ţară. Ştiţi, eu sunt din Basarabia, familia mea a avut mult de suferit; pentru noi, basarabenii, e foarte important să avem o ţară. România mi-a dat mult. România mi-a dat tot!"
„Adevărul": Cum a fost, domnule Mironov?
Alexandru Mironov: În 21 decembrie, seara, am fost în faţă la BRD Société Generale, am văzut acolo lumea strânsă, pe Dan Iosif atunci l-am cunoscut şi mi-am dat seama că urmează să se întâmple, să cadă Ceauşescu, că este inevitabil. Era pe la 8-9 seara. M-am învârtit pe stradă până aproape de ora 11. Când am ajuns la Palatul Telefoanelor, erau nişte domni în pardesie şi cineva a şoptit: «Uite-l pe Dincă, uite-l pe Bobu!» Lumea nu-i cunoştea. Când m‑am întors spre Piaţa Universităţii, m-a apucat Miliţia şi m-a tras deoparte. În noaptea aia, şi miliţienii au omorât oameni. Am ţipat şi mi-au dat drumul. Am asistat la o scenă cu o bătrânică: îşi căuta nepotul, şi l-a găsit şi i-a dat ceai dintr-un termos, nu i-a zis „Hai acasă"! Un moment extraordinar. Pe Gelu Voican l-am văzut în faţa scutierilor. Am plecat acasă convins că Nicolae Ceauşescu va cădea, dacă mulţimea rezistă. În noaptea aceea au fost zeci de morţi! Dimineaţa, la 7, am pus maşina într-un loc de care să fiu sigur. Locuiam în Balta Albă. Deşi era destul de cald, m-am îmbrăcat cu două perechi de pantaloni. Am fost convins că va zice cineva „Hai la radio!", „Hai la Televiziune!", că numai acolo se puteau rezolva lucrurile. Asta era părerea mea de profesor de matematică.
De ce nu aţi mers la Televiziune?
După părerea mea, Televiziunea era intangibilă, nu se putea întâmpla nimic acolo, nu mi-am dat seama că până şi Securitatea voia să scape de Ceauşescu. M-am dus la Radio şi am zis că o să încerc să intru în emisie. Ştiţi apoi ce s-a întâmplat.
Aţi citit tot felul de ştiri.
Ştirile care veneau erau aşa de înspăimântătoare!...
De unde veneau?
Se primeau la centrala telefonică. Toate ştirile veneau la noi, cei care eram pe post. Cel mai mult în direct a fost Viorel Popescu, care pe urmă s-a ocupat de emisiuni de varietăţi. Erau ştiri de genul „Atenţie, s-a otrăvit apa în oraşul-cutare!".
A fost manipulare?
Nu.
Dar ce a fost?
A fost o psihoză! N-a fost o mare manipulare, a fost pishoză! Gândiţi-vă: trasoarele alea pe cer sunt destul cât să sperie o naţie care nu mai fusese în război de patruzeci de ani. Oricum, la Radio ne-am hotărât să cenzurăm, să nu dăm tot ce primeam.
Care era criteriul de cenzură?
Nu voiam să-i sperii pe oameni. Ăsta era criteriul. Ştiţi că eu, ateul Mironov, l-am sunat pe Prea Fericitul Teoctist şi l-am rugat să le vorbească românilor la Radio? I-am spus Prea Fericitului că românii sunt speriaţi, cutare... Nu a vrut să meargă nimeni cu mine ca să înregistreze - un tehnician, ceva. Şi am mers după Prea Fericit la Patriarhie. În noaptea de 23 decembrie, până la urmă a venit cu mine un puşti, să facem înregistrarea. Am intrat la Teoctist - am rămas prieten cu el cât a trăit. „Eu sunt profesor de matematică, nici nu ştiu cum să vă spun, Fericite sau cum...". Plângea Teoctist! Plângea! Am avut reproşuri de la publicul larg care vorbea atunci în direct: „Lăsaţi-ne cu Biserica, nu le daţi nas!...". Într‑un fel au avut dreptate.
Domnule Mironov, dacă n-ar fi fost ştirile care s-au dat la Televiziune, s-ar fi evitat vărsarea de sânge.
Televizorul te face să joci teatru, mulţi au sărit în faţă ca să-şi spele păcatele. Pe Teodor Brateş l-a luat valul. El avea multe păcate pentru douăzeci de ani de..., dar atunci a fost sincer; aşa a crezut el că e bine. Eu nu aş fi făcut aşa, aş fi judecat fiecare caz în parte. Noi, de la Radio, nu am speriat lumea! Radioul a fost echilibrat şi eu cred că a avut mai mare audienţă decât Televiziunea, i-am dat senzaţia omului că nu trebuie să ne speriem.
Tatulici pretinde că a văzut agenda lui Iliescu, în care Revoluţia era trecută ca activitate pentru ziua de 22.
Nu cunosc.
Mai spune Tatulici că atunci când aţi lucrat la Cotroceni, ca purtător de cuvânt al Administraţiei Prezidenţiale, aţi fi dat un comunicat de presă despre respectiva agendă.
Nu, în niciun caz, nu aş fi făcut eu asta, nu ar fi făcut Iliescu asta. Lăsaţi-l în pace pe Ion Iliescu! Că pe Iliescu l-am chemat noi la Comitetul Central! N-a fost... La Comitet apare un băiat care zice: „Facem Guvernul!". Noi nici nu ne gândeam că scăpăm de comunism, voiam să-l dăm jos pe Ceauşescu, că nu mai putea! Dan Iosif era băiatul. Ne-am speriat! Cine ştie să facă asta? Ion Iliescu! Era singurul pregătit să facă Frontul Salvării Naţionale. Cea mai bună acţiune a fost că ne-a făcut să depunem armele. Ne-a zis să nu ne mai omorâm prosteşte. Nimeni nu şi-ar fi asumat răspunderea în momentele de demenţă. Nimeni. Doar el, Ion Iliescu!
Alexandru Mironov şi Ion Iliescu Foto: Agerpres
Până să-l cheme alţii pe Ion Iliescu la CC, îi chemase el pe cei „aleşi" (inclusiv pe vechii stalinişti care semnaseră „Scrisoarea celor şase") prin intermediul TVR. Cât despre „depunerea armelor", aceasta s-a întâmplat după 25 decembrie, la capătul unui măcel generat tocmai de împărţirea armelor, de către oamenii lui Iliescu, începând cu 22 decembrie.
Domnule Mironov...
Nu! Nu merită Revoluţia tonul pe care îl daţi voi, de zeflemea! Eu am lucrat alături de Iliescu şi...
Unii încă vă mai judecă pentru această apropiere.
Nu mă dezic. Oamenii au ieşit să schimbe lumea. Eu am ieşit să schimb lumea. Mi-am trimis copiii la Buşteni, la munte, în vacanţă, cu câteva zile înainte.
Ştiaţi că vine Revoluţia?
Simţeam că se apropie, căzuse şi la bulgari... Nimeni nu a crezut că toată lumea îl va lăsa pe Ceauşescu din mână. Nici ăştia de la Securitate nu aveau ce să dea de mâncare la copii. A fost o răscoală populară spontană, pe care au orientat-o unii şi alţii. Singurul fel în care eu m-am pregătit pentru lovitura asta de stat a fost că am pregătit uşile la Radio să fie deschise. Cazimir Ionescu mi‑a zis că s-a gândit şi el, şi a zis: „Hai, la Televiziune cu toţii!".
Ziarul „Adevărul" a demonstrat că, înainte de a se gândi la „Hai, la Televiziune!", Cazimir Ionescu a fost într-o vizită în Polonia, unde a văzut pe viu cum se poate prăbuşi un regim comunist. Sunteţi dezamăgit de ce a ajuns România?
E o mare dezamăgire. Nu-mi doream decât atât: o viaţă decentă. Dar inegalitatea socială s-a accentuat: există miliardari, există... Un om foarte bogat nici nu mai respectă legile, că nu ai ce să-i faci! Sunt şi lucuri bune. Ideea că pot pleca în Italia doar cu buletinul e o fantezie dincolo de science-fiction-ul de care mă ocupam. Am nimerit într-un plin turbocapitalism de final de eră.
Cade?
Cade! Nici zece ani nu mai ţine! Ascultaţi ce vă spun: urmează să se prăbuşească, se va schimba definitiv lumea! Planeta merge către stânga, merge, da, da, merge!
"Toţi lucrătorii de la Securitate au depus armele. Iulian Vlad a fost un om extraordinar. Ştefan Guşă n-a ştiut nimic."
Alexandru Mironov
revoluţionar
Cazul Potoroacă
Alexandru Mironov e convins şi că a pus mâna pe un terorist în carne şi oase. „S-au tras 75.000-80.000 de gloanţe împotriva Radioului dintr-o clădire care ulterior a fost rasă de un TAB. Şi mă anunţă cineva că uite, au prins un terorist şi vin doi ţigănuşi care îl ţin pe unul de braţe. Era îmbrăcat exact cum spune povestea, în trening, într-un fel de salopetă. Avea un pistolet. Era tânăr, înalt, actele la el: Paul Potoroacă! Actele la el. De unde era? Tipograf la «Adevărul»! Am sunat, dar nu era de acolo, acolo era taică-su, am aflat că el lucra tot acolo, dar la alt ziar (n.r. - în realitate, Paul Potoroacă lucra la „Informaţia Bucureştiului", devenită „Libertatea"). L-am ţinut până când au fost executaţi Ceauşeştii. Nu l-a căutat nimeni. Când l-am trimis la Procuratură, l-au dus legat, l-au arestat, l-au trimis la Voinea. Voinea mi-a zis că nu avea ce să-i facă. Paul Potoroacă a declarat că el a apărat Revoluţia. Trag eu concluzia: era de ajuns să înghită un hap, să scoată o puşcă, cine ştie... Şi Paul Potoroacă a fost arestat. La un moment dat, prin februarie-martie 1990, m‑am întâlnit în metrou cu Paul Potoroacă! Or, Paul Potoroacă era de ajuns să tragă câteva gloanţe că ne rădea pe toţi! Noi aveam arme de la Gărzile Patriotice, militarii nu erau nici ei pregătiţi, ne împuşcam între noi, ca proştii! Muream! Se putea întâmpla orice, orice!". Cum erau militarii care trebuiau să apere Radioul? Cum să fie: „Când se dădeau desene animate, se uitau la ele! Erau copii! Am auzit pe urmă că Paul Potoroacă, teroristul, ar fi avut probleme de sănătate mintală, că ar fi fost şocat în acea perioadă".
Mironov a văzut între tinerii revoluţionari cel puţin un terorist Foto: Adevărul
Diversiunea de la Radio
În primul sezon al serialului „Misterele Revoluţiei", în 2010, „Adevărul" s-a concentrat şi asupra manipulărilor care au avut loc la Radio, unde, spre deosebire de TVR, emisia nu a fost întreruptă.
La Radio, pe 22 decembrie s-a luat decizia ca programele „Actualităţi", „Tineret" şi „Cultural" să se unească şi să se emită dintr-un singur loc. Un amănunt dezvăluit, în 2010, de omul de radio Florin Helmis: primele momente au fost de derută - a fost difuzată muzică până ce membrii redacţiei „Actualităţi", care plecaseră din emisie, s‑au întors. Apoi, posturile s-au despărţit. Pe 22 decembrie, la „Tineret" s-a făcut prima dată anunţul „Ceauşescu a fost prins!".
Florin Helmis, revoluţionar, şi el, la Radio Foto: marian vilău
„Băieţii ştiau unde să sune ca să intoxice!"
În acelaşi timp, crainicii de la „Actualităţi" le cereau cetăţenilor să se mobilizeze şi să facă „zid viu" pentru a apăra „casa" Radioului. Strategii diversiunii „teroriştilor" au bombardat mediatic pe toate căile. Spunea Helmis: „Băieţii ştiau unde să sune ca să intoxice!". Un exemplu dramatic: intervenţia lui Ştefan Naciu la Radio Bucureşti: „Stimaţi ascultători, suntem informaţi că sediul Ministerului Apărării este atacat de bande de terorişti. Să intervină forţele armate, cetăţenii Capitalei...".
Era o chemare, pe unde scurte, la moarte. Astfel de mesaje alarmiste au uşurat sarcina criminalilor care i-au lichidat, în faţa MApN, pe colonelul Gheorghe Trosca şi pe şapte dintre colegii săi de la Unitatea Specială de Luptă Antiteroristă în seara de 23 spre 24 decembrie 1989. Chemaţi să apere MapN, „uslaşii" au fost „confundaţi" cu teroriştii despre care se tot vorbea la televizor şi la radio.
Alt om de radio, Viorel Popescu, confirmă că, undeva sus, trebuie să fi existat „un creier": „Decizia de a uni posturile n-o putea lua decât cineva de sus, din conducerea Radioului sau chiar a Radioteleviziunii - să fie o singură emisie şi să acopere absolut toate undele. Cât a durat «radiorevoluţia», Radioul se unea din când în când şi cu Televiziunea, mai ales când erau momente importante, când se transmitea direct din Piaţa Palatului. Teodor Brateş era coordonatorul! Era unul dintre şefii noştri. Şi aşa poate să fi avut loc o posibilă manipulare la nivel superior".
Cenzura
O altă metodă de lucru a emanaţilor a fost dezvăluită de către Florin Helmis: „Spre 1 ianuarie '90 exista încă un grup de oameni de la FSN care a stat la Radio. Voiau să ştie cam tot ce se difuza". Trebuie spus, de asemenea, că între 1965 şi 1969, Teodor Brateş, artizanul Revoluţiei la TVR, lucrase pentru Radio. În direct, redactorii redacţiei „Actualităţi" au făcut „legământ sfânt în faţa ascultătorilor să servească poporul" şi le-au promis „ştiri adevărate".
Au chemat lumea în stradă, să apere Radioul, la fel cum s-a întâmplat la Televiziune: . „Deci, să apărăm cu material, cu tehnică, cu trupurile noastre intrările Radioteleviziunii, de unde dorim să vă dăm ştiri cât mai bune, cât mai adevărate, adevărate cu adevărat! (...) Dragi ascultători, iată, suntem informaţi că studiourile de radiodifuziune sunt în pericol. Vă rugăm să ieşiţi cu toţii în stradă, să apăraţi clădirea Radioului! Avem nevoie să putem menţine victoria pe care am dobândit-o cu sânge, dragi cetăţeni ai României. Nu lăsaţi să ne scape victoria din mână! Acum ori niciodată trebuie să se instaureze libertatea în România! (...) Faceţi zid viu în jurul acestor importante mijloace între noi toţi, fraţi români! Trebuie să apărăm victoria poporului! Oameni ai muncii, veniţi spre Radio şi Televiziune! Postul este al vostru! Apăraţi‑l! Faceţi zid viu între noi şi ţară! (...)".
"Brucan a fos eminenţa cenuşie a Revoluţiei! El controla tot! El a pus şi şefii după aceea, şi la Televiziune, şi la Radio."
Viorel Popescu
realizator radio
"Spre 1 ianuarie '90 exista încă un grup de oameni de la FSN care a stat la Radio. Voiau să ştie cam tot ce se difuza."
Florin Helmis
realizator radio
„Teroriştii“, cu ziarul
Cartea „Teroriştii printre noi" se va vinde împreună cu ziarul „Adevărul" mâine. Cărţile din seria dedicată Revoluţiei, de la Editura Adevărul, vor fi distribuite cu ziarul, la preţul de 14,99 lei.
Vineri, 9 decembrie: „Teroriştii printre noi" de Grigore Cartianu, Andrei Crăciun, Mihai Voinea şi Cristian Delcea
Vineri, 16 decembrie: „Crimele Revoluţiei" de Grigore Cartianu
Vineri, 23 decembrie: „Sfârşitul Ceauşeştilor" de Grigore Cartianu
Se încarcă comentariile...
