Litoralul romanesc - ora inchiderii?

In Neptun, a fost observat sambata trecuta un fenomen nemaiintalnit pe litoralul romanesc in ultimii 50 de ani. Chelnerii si-au intrerupt siesta pentru a atrage clientii in localurile goale-golute.

In Neptun, a fost observat sambata trecuta un fenomen nemaiintalnit pe litoralul romanesc in ultimii 50 de ani. Chelnerii si-au intrerupt siesta pentru a atrage clientii in localurile goale-golute. Listele de preturi afisate la intrare, la fel ca in Occident, ofertele si reducerile pentru meniuri familiale sunt tot atatea semne ca lucrurile incep sa se miste. Mai bine cu 13 ani mai tarziu decat niciodata, am putea privi la partea plina a paharului. In jumatatea goala pluteste intrebarea: nu cumva e prea tarziu? Spre deosebire de tarile din jur, care au inceput in '90 privatizarea turismului, la noi vanzarea hotelurilor a fost amanata cu peste un deceniu. Degradarea fizica a cladirilor stoarse de concesionari nici macar nu e cel mai mare handicap al turismului romanesc. Preocupati doar de profituri rapide, "arendasii" n-au investit nimic in formarea personalului. Infrastructura se repara intr-un an-doi, din mers. Bani sa iasa! Oamenii se scolesc si se antreneaza in cateva sezoane. Ce s-a intamplat insa in 2001? Practic, a inceput marea privatizare in turism, incheiata un an mai tarziu. Vara aceasta se poate vorbi de primul bilant al patronilor de pe litoral. Cifrele nu sunt deloc incurajatoare. Multe hoteluri au fost in iulie, luna lui Cuptor, aproape goale. Gradul mediu de ocupare a scazut cu 5 procente fata de anul precedent si cu 10 la suta fata de acum doi ani. Aportul turismului la PIB nu va deveni nici in acest an semnificativ, iar cel de valuta va scadea dramatic. Hotelierii dau vina pe Irak, pe saracie, pe exploziile din 11 septembrie. Explicatiile lor nu stau in picioare. Cu toata criza, tendinta in Ungaria si Bulgaria este de crestere, de la an la an, cu ritmuri de 3-4 ori mai mari decat media mondiala. In Albena, o Mamaie bulgareasca, peste trei sferturi dintre turisti sunt occidentali: nemti, belgieni, francezi sau englezi. Evolutiile din ultimii doi ani par mai degraba sa arate lipsa de profesionalism a noilor proprietari de hoteluri: fosti sportivi, patroni de firme de constructii sau de abatoare, comisionari ori profitori politici. In aceasta iarna, multi au rupt parteneriatul cu tur operatorii romani, pentru a scapa de comisioane. Relatiile cu tur operatorii se incordasera inca din vara lui 2002, cand noii patroni vindeau mai ieftin camera la receptie decat prin agentie, fapt nemaivazut in industria de profil. Apoi, hotelierii au cerut agentiilor garantarea locurilor, inca din ianuarie-februarie 2003, ba, mai mult, le-au obligat sa plateasca si trei mese pe zi, daca vor camere in hotel. Nimeni nu s-a incumetat sa garanteze ca va ocupa toate locurile contractate. Iar trei mese pe zi, in acelasi loc, nu mai sunt dorite de turisti, care vor variatie si divertisment, nu cantina. Agentiile au reactionat, indrumand turistii spre destinatii externe. Numarul romanilor care pleaca in strainatate cu avioane charter a crescut, in acest an, cu 30 la suta. Calculele hotelierilor au fost date peste cap si din cauza ca romanul s-a mai slefuit in ultima vreme: cei care au bani de hotel vor sa aiba rezervare, sa mearga la sigur, nu sa orbecaie prin statiune, cautand o camera. Daca tot s-au lipsit de agentii, te-ai fi asteptat ca hotelierii sa-si faca reclama. Pentru ca lipseste solidaritatea de breasla, nu s-a reusit alcatuirea unui buget comun de publicitate, pentru cate o statiune intreaga. Cum fiecare in parte nu avea bani de campanie, publicitatea a fost aproape zero. Are rost sa mai vorbim despre divertisment si atractii? Mai bine sa ne referim la preturi: au fost atat de mari, incat occidentalii au fugit spre Turcia sau Grecia. Cand managerii romani si-au dat seama ca nu va veni nimeni, au redus tarifele cu 30-50 la suta! Jocurile fusesera insa facute. Ei au ramas si fara clienti, si cu imaginea unor amatori, care habar n-au sa-si stabileasca preturile. Ce variante ii mai raman, atunci, litoralului? Un scenariu ar putea lua in calcul cumpararea unor hoteluri romanesti de catre operatorii multinationali. Asa s-a intamplat in Bulgaria, iar Ungaria si-a privatizat la randul ei hotelurile catre mari firme occidentale, capabile sa asigure expertiza, investitii si mai ales fluxuri constante de clienti. Din pacate, investitorii straini sunt mult mai prudenti in actuala conjunctura economica mondiala. Pe de alta parte, multi hotelieri romani si-au facut temele: cladirile sunt proaspat renovate si mai bine administrate decat atunci cand erau in proprietatea statului. Ei ar putea fi ajutati de stat, asa cum au facut grecii si turcii, prin programe care sa comprime intervalul de timp necesar pentru autoorganizare si elaborarea unor strategii comune de marketing. Ar mai fi nevoie si ca statul sa investeasca in infrastructura. Mai probabila e a treia cale, cea romaneasca: un sezon comprimat la o luna (25 iulie - 25 august), avand din ce in ce mai putini turisti, care sunt taxati din ce in ce mai mult. Pana cand? Pana cand cei care n-au incotro si trebuie sa ramana in tara vor descoperi Delta, pensiunile agroturistice, muntele, statiunile balneare. Iar Marea Neagra romaneasca va deveni, din punct de vedere turistic, o mare moarta.