Judecatorilor Curtii Supreme "li se arata pisica"

* Alegerile sunt intotdeauna urmate de "improspatarea" cu "noi cadre" a corpului de magistrati de la CSJ * "Recunostinta" acestora se poate vedea din sentintele pronuntate

Pentru prima data de cand se afla la conducerea Curtii Supreme de Justitie, magistratul Paul Florea - prezent la Congresul avocatilor - a facut afirmatii extrem de dure privind presiunile politice la care sunt supusi judecatorii de la CSJ si carora "li se arata pisica". Se poate spune ca CSJ nu este nici pe departe ceea ce ar trebui sa fie, adica o instanta care sa grupeze cei mai valorosi magistrati din tara, o instanta total independenta de puterea politica. Si aceasta pentru ca numirea in functia de judecator la CSJ nu reprezinta intotdeauna incununarea unei indelungate si prestigioase cariere juridice. Procedura accederii in aceasta demnitate este una mai degraba conjuncturala. Ministrul Justitiei, membru al partidului de guvernamant, face recomandarea Consiliului Superior al Magistraturii, care - la randul sau - inainteaza propunerea presedintelui Romaniei. Pana acum, presedintele Romaniei nu a respins nici una din nominalizarile primite. O simpla analiza a decretelor de numire in functie a judecatorilor de la CSJ arata o evidenta preocupare a Executivului, dupa castigarea alegerilor, in sensul "improspatarii" cu "cadre noi" a corpului de magistrati de la CSJ. Acest lucru il vom ilustra prin analiza situatiilor pentru anii 1997-1998 si 2001-2002. Astfel, in timpul primilor doi ani din ministeriatul Stoica au avut loc cinci valuri de numiri la CSJ, in total 24 de magistrati. De asemenea, intr-un an si jumatate al ministeriatului Stanoiu au avut loc sapte valuri de numiri la CSJ, in total - tot 24 de magistrati. In "analiza-diagnostic" realizata anul acesta de Banca Mondiala si intitulata "Sistemul juridic si sistemul judiciar in Romania" se fac o serie de critici si recomandari la adresa CSJ, in care se arata, printre altele, ca "judecatorii de la varful sitemului sunt numiti pe termene reinnoibile relativ scurte, facandu-i potential mai susceptibili de a fi supusi influentei politice" sau ca "Romania sa analizeze rationalizarea structurii justitiei sale prin reducerea marimii CSJ si extinderea termenului de numire, impreuna cu promovarea de catre numiti a unei proceduri riguroase de abilitare". Tot la capitolul "politizarea CSJ", se poate remarca faptul ca dosarele care prezinta interes pentru actuala guvernare sau care au fost promovate in instanta in ultimul an sunt repartizate spre solutionare unor complete alcatuite din magistrati numiti in 2001 si 2002. Exemplificam doar cu dosarele Razvan Temesan si Victor Atanasie Stanculescu, ambii "reabilitati" de catre un complet de noua judecatori din care sapte au fost numiti in timpul actualului mandat. Intr-un anumit sens, Curtea Suprema de Justitie a devenit si un "azil" pentru cei debarcati din alte functii. Este vorba, printre altii, de Cristina Luzescu, fost secretar de stat in Ministerul Justitiei, Maria Anghelescu, tot fost secretar de stat in MJ, care insa isi pastrase si functia de la CSJ, Traian Gherasim, fost procuror general adjunct al Romaniei. Totodata, la CSJ sunt magistrati si cateva doamne, sotii ale unor barbati importanti, cum ar fi: Gabriela Gaspar (fost notar si nevasta lui Axinte Gaspar, ministru PSD pentru Relatia cu Parlamentul), Lucia Popescu (sotia generalului SRI Gioni Popescu), Alexandrina Cochinescu (nevasta fostului procuror general al Romaniei Nicolae Cochinescu, actualmente judecator la Curtea Constitutionala), Margareta Teodorescu (sotia fostului procuror general adjunct Teodorescu), Niculina Iorgovan (sotia avocatului PSD Antonie Iorgovan), Gabriela Stecoza (sotia secretarului de stat Ioan Alexandru din Ministerul Justitiei). De asemenea, este de punctat si orientarea de a fi numiti magistrati la CSJ o serie de avocati sau profesori universitari. Surprinde, totodata, optiunea pentru persoane aflate in pragul pensionarii sau care au atins de mult acest prag (Ana Savin, Paul Mitroi s.a.) si carora numirea la CSJ le aduce, in afara de prestigiul functiei, o pensie pe care in alte conditii nu ar fi dobandit-o.