INTERVIU Florian Marin, preşedintele Federaţiei Sindicatelor Libere din România. De ce România este pe locul al doilea în UE la populaţia inactivă

Florian Marin, preşedindele Federaţiei Sindicatelor Libere din România, FOTO- Facebook

În contextul în care România este pe locul al doilea în Uniunea Europeană în privinţa procentajului de populaţie inactivă- 34,4 %- imediat după Italia, Florian Marin, preşedintele Federaţiei Sindicatelor Libere din România, a acordat un interviu pentru Adevărul în care a explicat care sunt cauzele acestui fenomen.

Adevărul: Ce înseamnă populaţie inactivă?

Florian Marin:  Populaţia inactivă, conform Biroului Naţional de Statistică se referă la persoanele care, indiferent de vârstă, nu au lucrat cel puţin o oră şi nu au fost şomeri într-o anumită perioadă, iar aici putem integra elevii, studenţii, pensionarii, persoanele întreţinute de alte persoane sau de stat sau care se întreţin din alte venituri precum chirii, rente ş.a.m.d, cât şi persoane declarate peste hotare.  De asemenea, trebuie să avem în vedere faptul că procentul mare de populaţie inactivă este caracteristic anumitor economii ale ţărilor din Europa de Est, printre care se află Polonia sau Bulgaria, dar şi România.

Credeţi că putem vorbi de o ineficienţă a statului în a combate inactivitatea populaţiei?

În mod cert, vorbim de o neputinţă a statului de a crea un set de opţiuni viabile pentru lucrătorul român. Mai exact, mă refer la un traseu coerent în carieră (fie că discutăm de privat sau de stat) şi un salariu sau un nivel al veniturilor care să îi permită un trai decent atât pentru el cât şi pentru familia acestuia. De asemenea, e nevoie de stabilirea unor proiecţii care să ofere un viitor sustenabil din punct de vedere economic în ţara lui, în speţă, în România. Eu cred în ideea că fiecare cetăţean trebuie sa aibă  un viitor în ţara lui.

Din păcate, statul român nu a fost capabil să elaboreze nişte politici publice care să reglementeze toate aceste trei chestiuni. În aceste condiţii, este clar că oamenii nu mai au încredere în ceea ce priveşte munca şi capacitatea muncii de a satisface măcar nevoile de bază ale cetăţenilor.

Consideraţi că salariul minim din ţara noastră poate satisface nevoile de subzistenţă ale unui cetăţean?

Haideţi să luăm un exemplu concret: doi tineri integraţi în muncă, care câştigă salariul minim, la finalul anului 2015, nu puteau să îşi acopere cheltuielile minim necesare subzistenţei la nivelul unei gospodării. Ori în această situaţie, tu dacă vii şi munceşti opt ore şi nivelul venitului pe care îl primeşti nu îţi acoperă minimul necesar (aici mă refer la cheltuielile cu hrana, utilităţile, nu mai vorbim de vacanţe sau de alte chestiuni ce sunt deasupra Piramidei lui Maslow) e clar că nu mai eşti încurajat să munceşti.

Din punctul meu de vedere, creşterea salariului minim este o măsură firească şi corectă, care ar încuraja munca. Însă, trebuie să avem în vedere următorul aspect, atunci când vorbim de creştere salarială, şi-anume că este imorală inexistenţa unei diferenţieri a salariului minim pe nivel de studii. Cred că trebuie că lucrătorii cu studii superioare trebuie să beneficieze de un salariu minim mai mare decât lucrătorii fără studii superioare, aşa cum se aplica în trecut, în România.

Trebuie subliniat faptul că această rată mare de inactivitate  este o expresie a eşecului statului în ceea ce priveşte construirea  unui set de politici publice care să fie compatibile cu interesele angajaţilor şi angajatorilor de pe piaţa muncii, astfel încât  să contribuie la stabilirea unei sinergii sustenabile între acestea.

Care este comportamentul angajatorilor vizavi de acesată populaţie inactivă?

Angajatorii români se plâng că nu găsesc forţă de muncă calificată la noi în ţară, motiv pentru care doresc să ia forţă de muncă calificată din alte state. Ori eu cred că ar fi în beneficiul societăţii şi al economiei româneşti dacă firmele ar încerca să califice tocmai această populaţie inactivă. Trebuie însă ca, angajatorii din România, să-şi dorească şi să-şi asume coerent si sustenabil acest lucru, lucru pe care angajatorii nu l-au făcut cel puţin după 1990. Cei care recrutează trebuie să înţeleagă că trebuie să ofere angajatului un salariu şi condiţii de muncă decente, în caz contrar forţa de muncă va emigra din România.

Într-un sistem capitalist, antreprenoriatul este cheia satisfacerii nevoilor unei societăţi, ori dacă noi ca stat, considerăm că aceasta este direcţia adoptată pentru progresul României, antreprenoriatul trebuie responsabilizat şi, de ce nu, ajutat, să se implice în crearea unui cadru care contribuie la scoaterea din inactivitate a lucrătorilor din România şi la asigurarea unei forţe de muncă capabile să catalizeze tranziţia economiei României către un model economic bazat pe inovaţie şi valoare adăugată consistentă.. Nu cred ca apelarea la forţa de muncă străină va rezolva problema pe termen lung, ci va rezolva anumite probleme punctuale ale pieţei muncii, însă într-o manieră nesustenabilă.

Situaţia la nivelul Uniunii Europene (UE)

Anul trecut, 89 de milioane de oameni cu vârsta cuprinsă între 15 şi 64 de ani au fost inactivi în Uniunea Europeană. Altfel spus, 27,1% din populaţia europeană în vârstă de muncă s-a situat în afara pieţei muncii, nefiind nici angajată nici înscrisă la oficiile de forţă de muncă, arată o analiză realizată de cursdeguvernare.ro, în baza cifrelor de la Eurostat.

Persoanele în cauză au fost în proporţie de 35% incluse într-un proces de învăţământ sau de pregătire profesională, 16% erau deja pensionari cu vârsta sub 65 de ani, tot 16% sufereau de diverse boli sau dizabilităţi iar 10% aveau grijă de copii sau de adulţi care nu se puteau descurca singuri.