"In Romania, stiinta nu e o urgenta"

Spune dr. Daniel Funeriu

Daniel Funeriu s-a nascut la 11 aprilie 1971 in Arad. A fost olimpic national si international la chimie in toti anii de liceu, obtinand in 1988 medalie de argint la Balcaniada. La 17 ani a ramas in Franta, cu 70 de dolari in buzunar, dar cu hotararea ferma de a se implini profesional. Pentru ca a stiut sa-si foloseasca oportunitatile si a avut sansa sa intalneasca si oameni "care l-au ajutat dezinteresat" a terminat liceul la Strasbourg in 1989, a castigat un concurs de chimie si un premiu de 25.000 de franci, care i-a permis sa se inscrie intr-un "grande ecole", scoala de elita in Franta si apoi sa urmeze Institutul European de Chimie de la Strasbourg, pe care l-a absolvit in 1995. Patru ani mai tarziu isi lua doctoratul si pleca la "Mecca" cercetarii in biochimie, Institutul Scripps din San Diego. In timpul studiilor doctorale - "Chimie supramoleculara" - a lucrat in laboratoarele laureatului Premiului Nobel pentru Chimie, prof. Jean Marie Lehn.
In America fiind s-a intalnit cu un reprezentant al Institutului National de Stiinte Avansate in Industrie si Tehnologie din Japonia, care i-a propus sa lucreze in cercetarea biochimica, cu un salariu de 7 milioane yeni pe an (echivalent 70.000 de euro). In prezent, este cercetator statutar la acest institut, unde dirijeaza un proiect ce va servi in industria farmaceutica, anume dezvoltarea unei tehnologii care poate scurta semnificativ drumul pentru obtinerea de noi medicamente. Dr. Daniel Funeriu s-a aflat pentru o saptamana in Romania ca visiting profesor al Facultatii de Chimie de la Universitatea din Bucuresti, cu ciclul de conferinte: "Gandirea chimica in epoca postgenomica: concepte, tehnici si perspective". Salile arhipline de studenti veniti sa afle ultimele noutati in domeniul biochimiei, ca si destinul sau special, ne-au determinat sa-l provocam la o discutie despre scoala romaneasca si scoala occidentala si despre sansele Romaniei de a-si repatria inteligentele.
- Ati urmat un an de zile liceul in Franta. Care dintre cele doua sisteme de invatamant este mai bun, al nostru sau al lor?
- Sunt diferente enorme. In Franta, sistemul de notare implica atat note (pana la 20), cat si calificative. Eu am luat bacalaureatul cu 14,5, care a fost cea mai mare nota din liceul meu. Bacalaureatul francez se da din toate materiile, dar are avantajul ca se calculeaza media ponderata. Distributia notelor este cu totul alta decat la noi. In timpul anului scolar notele sunt facultative. La examene e altfel, dar in viata de zi cu zi e mult mai lejer. Poti sa treci clasa si cu medii de 7,00 (n.n. - un fel de 3,50 romanesc), pentru ca nu media este criteriul de trecere a clasei. La sfarsitul fiecarui trimestru, consiliul de clasa este acela care stabileste, in functie de toate conditiile si de situatia complexa a elevului, inclusiv cea familiala, daca acesta este promovat sau nu. Principiul liceului francez este ca succesul in viata nu se poate cuantifica doar prin note si ca potentialul unei persoane este o functie foarte complexa. Esential insa este seriozitatea cu care sunt tratate diversele problematici.
In ciuda acestor diferente, cred ca o combinatie intre sistemul francez si cel romanesc ar fi cea mai buna solutie. Pana la clasa a IX-a cred ca scoala romaneasca este cea mai potrivita. Din clasa a X-a cred ca scoala frantuzeasca este extraordinara.
- Prin ce anume?
- Prin diversitatea lucrurilor pe care le inveti, prin faptul ca-ti da o viziune. In Romania, dominanta este specializarea timpurie, nu dezvoltarea capacitatilor. Cand in Romania ti se cere sa scrii un comentariu de text, ideea e sa scrii cu cat mai multe inflorituri si sa-ti amintesti ce au spus criticii. Dar nimeni nu mi-a spus niciodata in Romania: "domnule este obligatoriu cand comentezi un text sa urmezi urmatorul algoritm de constructie: teza, antiteza, sinteza, concluzii". Trebuie sa fie o structura. Dupa parerea mea este mai important sa stii ca orice text are o structura, decat sa intelegi toate metaforele din "Miorita", de exemplu. Ramai cu acea structura generalizata si generalizatoare. Acesta este un sistem care creeaza personalitatea mai mult decat bombardamentul cu informatii.
- La 33 de ani va considerati implinit, satisfacut profesional?
- Nu, in nici un caz. Sunt multumit ca am realizat ceea ce mi-am propus sa realizez. Dorm linistit, dar consider ca ceea ce am facut pana acum nu reprezinta decat "aranjarea decorului" pentru cariera mea, cat si pentru influenta sociala pe care sper intr-o zi sa o am. Consider ca noi, cei care am avut posibilitatea sa vedem lumea, sa intelegem diferite culturi, avem un rol educator si asta, mai ales pentru ca avem posibilitatea sa vorbim cu tinerii, cu studentii. Un om de stiinta care are o anumita intelegere despre complexitatea lumii si ceea ce se petrece in jur poate sa transpuna foarte usor aceasta in viziunea sa despre societate. Este aproape o crima ca cele acumulate, structura intelectuala dobandita sa nu fie raspandita, impartasita celor din jur. Multi m-au intrebat de ce am venit sa fac aceste cursuri de o saptamana la Facultatea de Chimie. Sunt doua motive - unul este acela ca asa cum este, cum a fost Romania, cred ca tara aceasta mi-a dat ceva. Acum, e momentul ca noi sa dam inapoi ceea ce am primit. Oameni ca d-na Arsene (n.n. - fosta profesoara din Romania, cu cei mai multi olimpici, despre care Adevarul a scris recent), n-a fost platita, n-a primit nimic suplimentar ca sa faca tot ceea ce a facut cu noi, elevii ei. Daca noi nu ne implicam, de ce sa venim sa cerem cutarui ministru sa faca nu stiu ce pentru ca eu sa vin sa predau. Prea multi asteapta sa se creeze conditii. Daca intr-adevar doresti ceva, creaza-ti conditiile de realizare. Daca-ti creezi conditia, atunci poti sa spui ca ai participat, din punct de vedere social, la progresul tarii tale.
- V-ati intoarce acum in tara, ca sa ramaneti aici?
- Structura existenta in Romania la ora actuala nu a atins inca masa critica. Posibil in decada urmatoare.
- Nu va contraziceti? Crea-ti-va structura!
- Nu ma contrazic pentru ca sunt lucruri care depasesc cu mult capacitatile unei singure persoane. Daca m-ati fi intrebat acum 10 ani - "te intorci in Romania", as fi raspuns: "in nici un caz". Este una sa-ti creezi structura si este alta sa te bati impotriva unui sistem. Intelegeti?
- Inteleg, dar nu sunt de acord, fiindca nu numai creierele din afara se bat cu acest sistem. Mai sunt si creiere ramase in tara care se bat cu acest sistem si, la un moment dat, se poate face schimbarea.
- De aceea am venit anul acesta in Romania. Pentru ca gradual doresc din tot sufletul sa ma implic unde pot sa ma implic, si anume in domeniul stiintific. Daca mi se cere parerea o voi da cu draga inima. Cred insa ca implicarea trebuie sa fie treptata. Acceptarea in sistem trebuie sa fie progresiva, bine gandita, bine pusa la punct, dincolo de actiuni sporadice sau lucruri efemere, care sunt lucrurile politice. Am fost printre primii care au plecat din generatia mea. Doresc din tot sufletul sa fiu printre primii care se intorc. Si schimbarea exista. Un exemplu in acest sens, care ne va influenta viitorul: scoala romaneasca este astazi fundamental schimbata. Universitatea in perioada comunista avea menirea de a educa elita. Erau 4 pe un loc la intrarea la o facultate. Acum e relativ usor sa intri la o facultate si, parerea mea, este ca e bine asa. Asta pentru ca o universitate nu mai creeaza doar elita, ci si-a largit rolul: educa masele.
- Ce conditii ar trebui sa le cream tinerilor in privinta stiintei, ca sa se simta impliniti profesional aici?
- La Institutul la care lucrez acum in Japonia ma simt implinit profesional total.
- E vorba de bani?
- Sa va spun in cifre. Vorbim despre doua tipuri de bani. Sunt banii de salariu si banii de cercetare. Cei de salariu, sa spunem ca s-ar putea rezolva si in Romania. Banii pentru cercetare?! Anul trecut am cheltuit in jur de 1 milion de dolari pe cercetarea pe care am efectuat-o in Japonia. In Europa Occidentala n-as fi putut sa cheltuiesc mai mult de 100.000 de dolari, intr-un caz fericit, la varsta mea. Cum sa pot eu, ca om de stiinta care lucreaza pentru o investitie ce poate fi utilizata peste 10 ani, sa pretind guvernului meu sa-mi dea 100.000 de dolari pentru cercetare, cand oamenii sufera ca nu pot sa-si cumpere un medicament? Exista urgente in Romania, iar stiinta, din pacate, nu este perceputa ca ceva arzator. Paradoxal, aici cercetatorii pe care i-am intalnit depun eforturi eroice as zice. Multe din cadrele didactice pe care le-am intalnit fac eforturi mari sa aduca fonduri europene, desi capacitatea de absorbtie a fondurilor e limitata. Pentru a fi competitiv la nivel international, din punct de vedere stiintific, trebuie sa fii expus noutatilor stiintifice, trebuie sa fii in centrul evenimentelor. Unde se intampla asta? In SUA? Boston, San Diego, San Francisco. In Japonia? La Tokio, Osaka, Kyoto. In Europa? In 5-6 centre. Aceste centre care genereaza greul inventiilor nu prea sunt pe toate gardurile. La noi aceasta masa critica nu a fost inca atinsa. Structurile se creeaza insa si sunt oameni care fac eforturi pentru a le crea, ceea ce face sa-i apropie pe cei plecati din Romania. Eu vad lucrurile in mersul lor pozitiv. Asa prefer sa le vad. Inteligenta este in Romania cu prisosinta. Insa inteligenta trebuie sa fie pusa intr-un context pentru a se exprima. E ca o roata dintata, care se invarte. Sistemul economic este o alta roata dintata. Cele doua rotite nu se intalnesc in Romania. Fiecare se-nvarte de una singura. Nu exista o conexiune intre ele, astfel incat sa creeze un mecanism functional. Dar aceasta conexiune in mod evident incepe sa apara.
- Ce ar mai trebui scolii noastre fata de celelalte? Cum vedeti viitorul Romaniei?
- Nu exista o reteta unica a succesului. Unii il au pentru ca lucreaza mult, altii pentru ca au inspiratie multa, altii pentru ca sunt persistenti. Nu exista o reteta universala pentru o scoala buna. Exista un complex de situatii. Romania are nevoie de timp si lucrurile vor evolua. Dupa parerea mea miracol nu exista, iar progresul nu se realizeaza prin decizii sporadice. Trebuie sa fie o continuitate in structura decizionala. Educatia si cercetarea sunt domenii care nu trebuie supuse diferitelor curente politice. Intrebarea pe care trebuie sa ne-o punem este cum dorim noi sa arate Romania peste 30 de ani. Dorim sa fie ceea ce suntem acum, si anume mana de lucru ieftina a Europei, sau dorim sa fim la inaltimea inteligentei pe care o avem? In functie de raspunsul la aceasta intrebare trebuie sa luam decizii de perspectiva si sa le urmam cu tenacitate!