Imagini video inedite Atentat la cultura şi istoria României - Muzeul Naţional de Istorie, în pericol de prăbuşire la cel mai mic cutremur
0Muzeul Naţional de Istorie, poate una dintre cele mai importante clădiri de patrimoniu ale României, a fost lăsat în voia sorţii de ani buni de către autorităţi. adevarul.ro vă prezintă, în exclusivitate, imagini inedite din interiorul Muzeului Naţional de Istorie a României.
O clădire cu o istorie de mai bine de un secol şi care adăposteşte “probabil cele mai importante mărturii istorice ale României, lucrări unice”, după cum însuşi afirmă directorul instituţiei, dr. Ernest Oberländer Târnoveanu, într-un interviu acordat adevarul.ro, se află sub risc seismic extrem de ridicat.
Din decembrie 2006, momentul când lucrările de reconstrucţie şi reabilitare au fost oprite la sub 40% din proiect, muzeul nu a mai primit nicio finţare, iar singurele expoziţii care pot fi vizitate sunt Tezaurul Istoric, Lapidariumul şi copia Columnei lui Traian. Totodată, pentru a mai atrage câţiva vizitatori şi pentru a mai aduna câte un bănuţ, instituţia organizeză frecvent în holul de la intrare diverse expoziţii şi este gazda unor târguri.
“În acest moment, clădirea aceasta aproape că şi-a încetat funcţionalitatea ca muzeu, fiind practic trei sferturi devastată. Spaţii care nu pot fi folosite, spaţii terminate pe jumătate sau o zecime, pe care nu le poţi folosi nici ca depozite şi nici ca spaţii de organizare pentru expoziţie”, precizează dr. Oberländer, de profesie arheolog şi expert în numismatică.
Construit între 1894–1899, pe baza planurilor arhitectului Alexandru Săvulescu (1847–1902), având drept sursă de inspiraţie Palatul poştelor federale din Geneva, clădirea a găzduit sediul Palatului Poştelor până în 1968. În 1970, în clădire a luat fiinţă primul mare Muzeu Naţional de Istorie a României (MNIR).
Trecut deja prin două cutremure mari, cel de la 1940, respectiv 1977, imobilul, a cărui suprafaţă este de 20.000 mp, a intrat în lucrări de reconsolidare în anul 2002, după ce firma Romconstruct, patronată de omul de faceri Vasile Turcu, a câştigat licitaţia organizată de către Muzeul Naţional al Istoriei a României, aflat în subordinea Ministerul Culturii.
Un contract cu 14 acte adiţionale
Lucrările au fost sistate însă la sfârşitul anului 2006 din lipsa fondurilor şi a “intereselor politice”, după cum afirmă Vasile Turcu (foto), fost acţionar al echipei “Dinamo”.
Actualul director al instituţiei spune însă că “după aproape patru ani de lucrări s-a constatat că au fost încheiate 14 acte adiţionale a căror valoare însumată reprezenta mai mult de jumătate din valoarea iniţială a proiectului, ceea ce era ilegal. A fost un proiect început în 2002, probabil pornit cu ideea preconcepută că vom face acte adiţionale peste acte adiţionale”. Cele 14 acte adiţionale au ieşit la iveală după o verificare a Corpului de Control al Primului Ministru.
Întrebat despre valoarea proiectului, dr. Ernest Oberländer Târnoveanu susţine că nu a găsit date despre cost. “Cert este că suma plătită până în noiembrie 2006 depăşea cu 50% proiectul iniţial. S-a plătit 150% din valoarea proiectului şi în 2006 nu se vedea capătul proiectului, de aia s-a şi oprit”.
De partea cealaltă, Vasile Turcu susţine că în plan era vorba despre o finanţare de peste 20 de milioane de euro, din care s-au alocat numai circa 10 -15%. “Fiind de la buget, nu s-a specificat clar anul de terminare a proiectului”, a mai declarat pentru adevarul.ro patronul grupului Romconstruct, care a câştigat o serie de contracte cu statul, în special în vremea PSD-ului, pentru renovarea mai multor instituţii de cultură. Văzut de mulţi un apropiat guvernării PSD (2000 - 2004) şi un finanţator al partidului, Vasile Turcu a fost chiar decorat de către fostul preşedinte Ion Iliescu, în 2004.
CEC-ul, “ameninţat” de faţada MNIR în cazul unui cutremur
În urma lucrărilor de reconstrucţie şi reconsolidare, efectuate până în decembrie 2006, imobilul a fost restaurat în proporţie de sub 40%, însă clădirea a ajuns la un risc seismic cu mult mai mare decât la cutremurul din 2002.
“Partea care s-a restaurant, dinspre Strada Franceză cu Strada Poştei, este rigidă pentru că s-au turnat planşee noi din beton armat. În cazul unui cutremur, această parte se va lovi cu cea dinspre Calea Victoriei şi Str. Stavropoleos, care este elastică şi a mai fost afectată la cutremurul de la 1940. Cele două părţi se vor comporta ca doi berbeci care se lovesc cap în cap. Practic, acea parte are tendinţa să se dezlipească de restul clădirii, în mare parte şi din cauza solului şi a lipsei fundaţiei. Este vorba despre partea din zona Tezaurului şi holul de la intrare”, afirmă directorul MNIR.
Totodată, în cazul unui cutremur “nu tocmai mare”, faţada imobilului va cădea peste CEC, o altă clădire istorică de pe Calea Victoriei.
Fundaţie şi planşee din gunoi şi cărămidă
Principala problemă a Muzeului Naţional de Istorie a României o reprezintă fundaţia, care nu a fost înscrisă în proiectul de reconsolidare din anul 2002.
Fostul Palat al Poştelor a fost construit peste ruinele Hanului “Sfântul Constantin”, inaugurat în 1690, şi peste gunoaiele urbane rămase în urma incendiilor şi sesimelor care au lovit frecvent Capitala. Fundaţia imobilului este alcătuită doar dintr-un zid de cărămidă, amplasat pe un pământ instabil.
“Până în secolul al XIX-lea pe Calea Victoriei a curs un pârâu, care este şi acum acolo, dar acoperit cu gunoaie. Totodată, în urma săpăturilor arheologice am constatat că de când s-a construit Hanul ‘Sfântul Constantin’ şi până la 1880 depunerile de gunoi urban (cenuşă, moloz, chirpic) au fost de 3 metri. Frecvent, Bucureştiul a ars şi a fost distrus de cutremure. Se nivela şi se construia mereu peste”, afirmă dr. Ernest Oberländer Târnoveanu.
Directorul MNIR este de părere că “primul lucru care trebuia avut în vedere în 2002” era fundaţia, adăugând că nu au fost făcute nici studii profunde asupra clădirii, ceea ce a crescut “numărul surprizelor”.
“În plan figurează ziduri din cărămidă, dar în realitate sunt din paiantă. Totodată, s-a constatat, după începerea lucrărilor, că planşeele care în proiect figurează de 40 cm, în realitate, sunt de 1 – 1,20 m grosime. Şi la 1899, când s-a terminat clădirea, au fost probabil anumite ‘manevre’ ca antreprenorul să facă economie. El nu a mai evacuat gunoaiele din şantier şi le-a folosit drept umplutură în planşee, ceea ce a făcut ca această clădire să fie extrem de încărcată”, adaugă dr. Oberländer.
Geamuri de termopan într-o clădire care stă să cadă
Aripa muzeului dinspre Calea Victoriei are geamuri noi, deşi stă să cadă la primul cutremur. “În timpul procesului de reconsolidare, la multe ferestre a fost înlocuită lemnăria originală cu una de termopan, de o calitate dubioasă. Cea de la 1899 era din stejar, având o calitate remarcabilă. Doar trebuia curăţată şi vopsită…Cine va avea curiozitatea să viziteze muzeul va vedea că lucrările sunt de calitate foarte proastă. Materiale care erau pe listă nu au fost introduse, de la instalaţii sanitare până la reţeaua electrică. Ne-am lovit chiar astă vară de calitatea reţelei electrice. Trebuia să punem în funcţiune nişte aparatură donată de statul japonez în 2006 şi pe care dacă nu o puneam până în 24 martie nu mai puteam să o folosim. A trebuit să completăm reţeaua electrică din zona laboratoarelor, care nu era terminată, şi am constatat că în locul unui conductor, care să corespundă specificaţiei, era unul de jucărie – un fel de liţă pe care o foloseşti drept siguranţă. Imediat cum băgau ceva în priză se oprea totul”, afirmă dr. Oberländer.
De partea cealaltă, ing. ec. Florentina Preduţ, administratorul S.C. Romconstruct Holding S.A, susţine că au fost obligaţi să monteze tâmplăria “cu o anumită firmă” în urma “unui telefon primit de la minister (Ministerul Culturii n.r.)”.
“Dacă au văzut că nu am respectat lista de materiale, de ce mi-au plătit? Să vină cu dovezi, nu să facă afirmaţii dintr-astea”, mai spune Florentina Preduţ.
Muzeul de Istorie, în pădure la Brăneşti
Muzeul Naţional de Istorie a României are în prezent 680.000 de piese, iar o mare parte a lor se află în depozite care nu îndeplinesc standardele necesare.
“Noi nu credem că putem reabilita clădirea prea curând, iar valoarea patrimoniului cultural din interior este inestimabilă. După venirea mea la conducerea muzeului, în vara anului 2010, am pus problema achiziţionării unui spaţiu în afara oraşului pentru momentul când se vor relua lucrările de reconstrucţie, dar şi pentru situaţii de calamitate naturală sau de război.”, afirmă directorul MNIR.
Astfel, au avut loc discuţii cu Ministerul Apărării Naţionale pentru achiziţionarea a două terenuri: unul la Jilava, nu departe de penitenciar, iar un al doilea în pădurea Brăneşti, în apropierea autostrăzii A2.
“La Brăneşti este un avantaj pentru că există deja 12 construcţii foste depozite de muniţii care pot fi adaptate. De asemenea, spaţiul ar fi bun pentru construcţia unor depozite pentru toate muzeele din Bucureşti pentru că niciunul nu dispune de asta”, mai spune dr. Ernest Oberländer Târnoveanu, care visează şi la amenajarea unui “centru cultural important, un parc arheologic, istoric”.
Arheologul, specializat în numismatică, recunoaşte însă că decizia “ţine de politic, pentru că cel care dă banii este Guvernul”.
Totodată, ţine şi de “rezilierea contractului cu Romconstruct”, care nu s-a făcut nici în prezent de la decizia de sistare a lucrărilor, datată în 22 decembrie 2006.
“Cutremurul o să vină” nu numai cu dărâmături, ci şi cu incendii
Într-un an – doi “ar trebui să se facă ceva” pentru reluarea lucrărilor, subliniază dr. Ernest Oberländer Târnoveanu, adăugând că “nu este niciun secret: cutremurul o să vină în curând”.
În afara fundaţiei şi a problemei pereţilor, în cazul unui seism există şi riscul ca în vechiul Palat al Poştelor să explodeze reţeaua electrică.
MNIR stă “la nivelul cel mai de jos” la capitolul incendii. “Înainte de începerea lucrărilor am avut sisteme împotriva incendiilor şi efracţiilor care au fost eliminate şi nu au mai fost înlocuite. Noi aveam prevăzută o rezervă de apă, iar lucrarea nu a fost terminată. Practic, suntem la cheremul presiunii din reţeaua de stradă. Mai mult, din patru hidranţi câţi sunt pe plan, numai doi sunt funcţionali. Unul a fost distrus pe şantier, din cauza neglijenţei, iar altul se pare că a fost scos din funcţiune demult, l-am găsit la săpăturile arheologice. Putem spune că e o piesă de muzeu”, atrage atenţia directorul instituţiei care practic cuprinde întreaga istorie a României.
Din banii proprii, conducerea muzeului a încercat însă să utilize cei doi hidranţi pe care îi mai are, însă “fonduri pentru rezervoarele de apă nu există”.
Schela buclucaşă
Cine a mers pe Calea Victoriei în ultimii ani a putut vedea schela mare din lemn de la MNIR care stătea să cadă, în aşteptarea reînceperii lucrărilor de reabilitare şi reconsolidare. Schela a fost înlăturată, însă lucrările nu au mai reînceput.
“Cu fonduri exclusiv proprii am reuşit să dăm jos schela, iar cu oamenii noştri am scos mii de metri cubi de gunoaie de la subsol, toate inflamabile, care creau condiţii ideale pentru infecţii şi ciuperci care puteau mânca lemnăria cu totul”, a mai declarat pentru adevarul.ro dr. Ernest Oberländer Târnoveanu.
Gunoaiele din subsol proveneau fie din pereţi, fie din materiale care s-au degradat în urma mucegaiului şi a inundaţiilor produse după decembrie 2006, momentul încetării lucrărilor.
“Constructorul ne-a lăsat ferestre mari de 6-8 mp neprotejate pe timpul iernii, iar în iarna anului 2008 – 2009, din cauza frigului foarte mare, a plesnit instalaţia de încălzire, iar muzeul a fost inundat de sus până jos. Şi o parte din sălile pe care încă le-am fi putut folosi drept depozit sunt nepracticabile. În iarna asta am luat măsuri să acoperim geamurile cu ce am putut. Totodată, au tăiat tabla de pe acoperiş pe o bucată de un metru şi ceva şi au lăsat-o aşa. Acum am reuşit să reparăm, dar a plouat şi a nins ani de-a rândul în aripa nouă până la primul etaj”, mai spune directorul MNIR care lucrează în muzeu din anul 1980.
Vizitatori puţini
Dacă înainte de 1989 în Muzeul Naţional de Istorie a României intrau 300.000 de oameni, în intervalul cuprins între toamna lui 2009 şi primăvara lui 2010 au fost declaraţi doar 40.000 de vizitatori, deşi cu un an înainte se înregistraseră 90.000.
“Norma reală este la un vizitator plătitor să ai circa trei vizitatori neplătitori, dacă faci lunar expoziţii, conferinţe. Anul acesta la ‘Noaptea Muzeelor’ am înregistrat 20.000 de vizitatori, deşi cred că numărul a fost mai mare pentru că la un moment dat cei opt oameni ai noştri care distribuiau bilete nu au mai putut controla fluxul mare de vizitatori”.
Numărul redus de turişti se explică prin faptul că în muzeu poţi vizita doar Tezaurul Istoric, Lapidariumul şi copia Columnei lui Traian, dar şi pentru că nu se află pe lista circuitelor turistice internaţionale. “Vizitatorii străini sunt puţini, ei vin singuri sau pentru că au văzut site-ul”, precizează directorul MNIR.
Doar doi angajaţi la tezaur şi cabinetul numismatic
Nici la capitolul angajaţi muzeul nu stă bine. Din 2009 şi până în prezent numărul lor a scăzut cu circa 50 (plecări şi pensionări), ajungându-se la 143 de angajaţi.
“Sunt departamente întregi în care există patrimoniu de sute de milioane şi mai au 1-2 angajaţi, nici nu poţi face evidenţa gestiunii cu atât de puţine persoane. Mă refer aici la cabinetul numismatic care are peste 250.000 de piese şi tezaurul istoric, unde, din patru persoane, una s-a pensionat şi o alta este în concediu de maternitate… Nici la departatamentul de Relaţii cu Publicul, de care trag ca un vizitiu de nişte cai slăbănogi să alerge, nu stăm prea bine. Sunt conştient de asta, dar nici nu putem să lăsăm muzeul să iasă de tot din interesul public”, conchide directorul MNIR, dr. Ernest Oberländer Târnoveanu.
Se încarcă comentariile...
