Iftimie Ilisei, legenda oraşului Medgidia

Încă din anii '70-'80, se vorbea despre Iftimie Ilisei, primarul din Medgidia (în perioada 1968-1979), ca despre un ins ciudat, o specie aparte: comunist neortodox. Reconstituind abia acum

Încă din anii '70-'80, se vorbea despre Iftimie Ilisei, primarul din Medgidia (în perioada 1968-1979), ca despre un ins ciudat, o specie aparte: comunist neortodox. Reconstituind abia acum faptele, pot spune cu siguranţă că el făcea un fel de haiducie.

Voi încerca să fac portretul uni om, care, deşi dispărut, este în continuare evocat. Nu este apologia unui comunist, ci este portretul lui aşa cum îl văd astăzi locuitorii. Dacă a ieşit portretul unui tovarăş exemplar, ne cerem scuze. Aşa îl văd ai lui.

Legenda spune că Ilisei autorizase bowlingul din oraş, unde se jucau şi jocuri de noroc, pe şest, iar de acolo, cei ce câştigau, dădeau o parte din bani pentru obşte: plăteau ajutoare oamenilor săraci sau contribuiau la amenajarea muzeului, care era febleţea primarului. Şi mai avea câteva obiective atinse: Stadionul Central cu peste 32.000 de locuri, bazinul olimpic, sala de sport, patinoarul. Complexul sportiv din 2004 se numeşte "Iftimie Ilisei". Medgidia, cândva oraşul cimentului, are acum trei stadioane: "Central", datat 1983, "Cimentul" şi "IMUM". Echipă nu prea are, la fotbal, dar la handbal e în prima divizie. Am încercat să refacem o infimă parte din legendă, apelând la fiica sa, Cristina Manuela Karaaslan, pensionară, din Medgidia, şi la două persoane cu care a lucrat: pensionarul Ion Colţatu şi Doina Păuleanu, directorul muzeului de artă din Constanţa.

Era mai mult om decât comunist

Ion Colţatu, fost primar de Oltina:

"Muncea mult şi tot timpul se gândea la oameni şi la oraş. Avea doi copii, o fată şi un băiat. Copiii i-a crescut în bune condiţii. Unul este marinar, fata a făcut ASE. Tot ce făcea era pentru oraş şi pentru oameni. Nu era convins comunist, mai mult om. Om care făcea totul pentru oameni: repartizarea apartamentelor, trasul apei, lumina, mijloacele de transport. Era un oraş modern. Atunci, Medgidia parcă era mai populat. Acum mi se pare că are 47.000 de locuitori, atunci erau peste 50.000 de locuitori. Oamenii aveau locuri de muncă la fabrica <> Medgidia, IMUM.

Mai era cooperativa, care făcea îmbrăcăminte. După desfiinţarea raioanelor în "67, când s-a trecut la forma de judeţ, Medgidia a fost înglobată în regiunea Dobrogea, judeţul Constanţa. Ilisei a fost prim-secretar la raion până s-au desfiinţat raioanele, pe urmă a fost primar. A fost vreo doi ani şi preşedinte la Cooperativa Meşteşugărească de la Constanţa."

"Voia ca Medgidia să fie oraşul artelor".

Doina Păuleanu, directoarea Muzeului de Artă din Constanţa ne spune:

"L-am cunoscut în anul 1974, eu fiind tânăr muzeograf, el primul secretar al municipiului. Am fost desemnată să mă ocup de organizarea muzeului din Medgidia, unde exista un muzeu mic, secţie a Constanţei. Iniţiativa s-a luat în momentul în care un pictor originar din Medgidia, Spiru Chintilă, a dat această sugestie. Primarul Ilisei era foarte impresionat de părerile lui Chintilă, de altfel un foarte bun organizator care se ocupase mulţi ani de sălile de expoziţii ale ţării. Ceea ce era surprinzător pentru o ţară în care instituţii culturale aproape nu se înfiinţau e că Ilisei găsea soluţii. Adică, dacă Chintilă spunea că ar trebui o scară extraordinară de marmură neagră, Ilisei marmură neagră aducea. El şi Chintilă au făcut un cuplu extraordinar, că scopul lor era acelaşi. Se înţelegeau, şi încet-încet au ajuns să mă accepte şi pe mine, eram foarte tânără, nu ştiau ce pot eu, se uitau destul de cruciş. În momentul în care şi-au dat seama că sunt un om la fel de energic şi îmi place să construiesc, m-au inclus în echipă.

Ne-am propus să facem la Medgidia un muzeu al artei şi al artiştilor dobrogeni. Şi aşa a rămas de atunci. Demonstrăm prin lucrări din perioada modernă cu faptul că Dobrogea a atras pictorii moderni care au venit să picteze aici, mai ales vara. Am făcut o sală specială dedicată lui Lucian Grigorescu, pentru că el s-a născut la Medgidia şi este un fel de stemă a oraşului. Rar se întâmplă ca un oraş din România să trăiască sub specia unui artist plastic, cum este Anversul lui Rubens. Apropo, artişti de origine dobrogeană mai sunt, slavă Domnului: Vanda Sachelarie Vladimirescu, Spiru Chintilă, Ion Pacea, Ion Nicodin, Alexandru Ciucurencu, Ion Jalea ca sculptor. Atunci, aceştia trăiau şi am luat lucrări de la ei."

"Medgidia arăta foarte special"

"Sinceră să fiu, la început nici nu îmi plăcea personajul, mi se părea distant, arogant, rece. Încet-încet am învăţat să-l cunosc şi mi-am dat seama că nu este aşa. A fost primul activist, prim-secretar de partid în carne şi oase pe care l-am cunoscut.

Şi cum eu nu le aveam nici cu partidul, m-am speriat. Am lucrat acolo un an şi jumătate. Făceam naveta. Dar mă simţeam protejată de el, de ai lui, ca o specie rară. Ilisei dorea transformarea Medgidiei în oraş-muzeul. S-a început pe linia cu muzeu ca atare, după care au urmat taberele de creaţie: ceramica monumentală. Tot Chintilă i-a sugerat lui Ilisei legătura cu Hamangia, cu cultura neolitică şi cu ideea de a găsi o specificitate oraşului. În momentul în care aceste lucrări de ceramică monumentală au fost amplasate, Medgidia arăta foarte special."

Ilisei era un om cu o energie şi cu o dorinţă de a face extraordinare. Chestie care acum se întâlneşte greu, indiferent în ce soi de structură socială te afli. Era un om care dărâma şi zidurile, şi dacă prindea din zbor, o idee, o făcea el, dar asculta de alţii care se pricepeau. Căci ştia să-şi ia consilieri de foarte bună calitate în materie de artă şi să-i şi asculte.
Doina Păuleanu

"I s-a reproşat că a a luat oamenii din întreprinderi şi a făcut muncă voluntară pentru stadion - care era ca o bijuterie - şi că a lucrat cu cimentul de la IMUM. Da, a făcut stadionul în nişte condiţii de semilegalitate, că doar nu l-a luat acasă, l-a făcut pentru oraş. Cei de la judeţeana de partid l-au schimbat din primar, preşedinte la Cooperaţie. Ceauşescu, când a auzit, a spus: <> ".