Durata maxima legala a timpului de munca poate fi depasita

Una din problemele cu care se confrunta angajatorii in aplicarea noului Cod al Muncii a fost reliefata, joi, de Guglielmo Frinzi, presedintele Camerei de Comert a Italiei pentru Romania (CCIR).

Una din problemele cu care se confrunta angajatorii in aplicarea noului Cod al Muncii a fost reliefata, joi, de Guglielmo Frinzi, presedintele Camerei de Comert a Italiei pentru Romania (CCIR). Conform d-lui Frinzi, noul Cod "nu permite posibilitatea lucrului peste 48 de ore pe saptamana". Acest fapt ar fi un impediment pentru investitorii din constructii si agricultura, domenii in care se practica munca sezoniera, in regim de "zi-lumina". Presedintele CCIR a mai precizat ca, in Italia, normele in domeniu sunt permisive din acest punct de vedere. In replica la aceasta sesizare, Razvan Cirica, secretar de stat in Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale, ne-a declarat ca Directiva 104/1993 a Uniunii Europene impune statelor membre (printre acestea numarandu-se si Italia) ca media timpului de lucru pentru fiecare perioada de 7 zile, inclusiv orele suplimentare, sa nu depaseasca 48 ore. "Aceasta reglementare permite fiecarui stat membru sa-si defineasca o perioada de referinta, care poate fi de ordinul zecilor de saptamani", a precizat dl. Cirica, adaugand: "In cadrul perioadei de referinta, media saptamanala a timpului de lucru trebuie sa fie de 48 de ore. In Romania, deocamdata, perioada de referinta a fost stabilita la 3 saptamani. Aceasta inseamna ca, intr-o saptamana din cele trei angajatul poate lucra 50 de ore, in alta 48, iar in alta 46 de ore, media fiind egala cu durata maxima legala a timpului de lucru. Nu excludem ca, in viitor, in masura in care vor exista solicitari solid argumentate, sa extindem perioada de referinta atat cat va fi necesar". Ce prevede Directiva 104/1993 a Uniunii Europene: Sectiunea II Perioadele minime de repaus - alte aspecte ale organizarii timpului de lucru Articolul 3 Repausul zilnic Statele membre iau masurile necesare pentru a acorda fiecarui lucrator dreptul la o perioada minima de repaus zilnic de 11 ore consecutive intr-un interval de 24 ore. Articolul 5 Repausul saptamanal Statele membre iau masurile necesare pentru a garanta fiecarui lucrator, pentru fiecare perioada de sapte zile, dreptul la o perioada minima neintrerupta de repaus de 24 de ore in plus fata de cele 11 ore de repaus zilnic prevazute la art. 3. Perioada minima de repaus mentionata la primul alineat include, in principiu, duminica. In cazul in care conditiile obiective, tehnice sau de organizare a muncii o justifica, se poate aplica o perioada minima de repaus de 24 de ore. Articolul 6 Durata maxima a saptamanii de lucru Statele membre adopta masurile necesare pentru a se asigura ca, in conformitate cu cerintele de securitate si sanatate a lucratorilor: 1. Durata saptamanii de lucru este limitata prin legi, reglementari si dispozitii administrative sau prin contracte colective sau acorduri incheiate intre partenerii sociali. 2. Media timpului de lucru pentru fiecare perioada de 7 zile, inclusiv orele suplimentare, nu depaseste 48 ore. Ce prevede noul Cod al Muncii Titlul III Timpul de munca si timpul de odihna Capitolul I Timpul de munca Sectiunea 1 Durata timpului de munca Art. 108 Timpul de munca reprezinta timpul pe care salariatul il foloseste pentru indeplinirea sarcinilor de munca Art. 109 (1) Pentru salariatii angajati cu norma intreaga, durata normala a timpului de munca este de 8 ore pe zi si de 40 de ore pe saptamana. (2) In cazul tinerilor in varsta de pana la 18 ani, durata timpului de munca este de 6 ore pe zi si de 30 de ore pe saptamana. Art. 110 (1) Repartizarea timpului de munca in cadrul saptamanii este, de regula, uniforma, de 8 ore pe zi, timp de 5 zile cu doua zile de repaus. (2) In functie de specificul unitatii sau al muncii prestate, se poate opta si pentru o repartizare inegala a timpului de munca, cu respectarea duratei normale a timpului de munca de 40 de ore pe saptamana. Art. 111 (1) Durata maxima legala a timpului de munca nu poate depasi 48 de ore pe saptamana, inclusiv orele suplimentare. (2) Cand munca se efectueaza in schimburi, durata timpului de munca va putea fi prelungita peste 8 ore pe zi si 48 de ore pe saptamana, cu conditia ca media orelor de munca, calculata pe o perioada maxima de 3 saptamani, sa nu depaseasca 8 ore pe zi sau 48 de ore pe saptamana. (3) Prevederile alin. (1) si (2) nu se aplica tinerilor care nu au implinit varsta de 18 ani. Art. 112 (1) Pentru anumite sectoare de activitate, unitati sau profesii, se poate stabili prin negocieri colective sau individuale, ori prin acte normative specifice, o durata zilnica a timpului de munca mai mica sau mai mare de 8 ore. (2) Durata zilnica a timpului de munca de 12 ore va fi urmata de o perioada de repaus de 24 de ore. Art. 113 (1) Modul concret de stabilire a programului de lucru inegal in cadrul saptamanii de lucru de 40 de ore, precum si in cadrul saptamanii de lucru comprimate, va fi negociat prin contractul colectiv de munca la nivelul angajatorului sau, in absenta acestuia, va fi prevazut in regulamentul intern. (2) Programul de lucru inegal poate functiona numai daca este specificat expres in contractul individual de munca. (3) Efectuarea de munca suplimentara peste limita stabilita potrivit prevederilor alin. (1) este interzisa. Art. 119 (1) Munca suplimentara se compenseaza prin ore libere platite, in urmatoarele 30 de zile dupa efectuarea acesteia. (2) In aceste conditii, salariatul beneficiaza de salariul corespunzator pentru orele prestate peste programul normal de lucru. Art. 120 (1) In cazul in care compensarea prin ore libere platite nu este posibila in termenul prevazut de art. 119 alin. (1) in luna urmatoare, munca suplimentara va fi platita salariatului prin adaugarea unui spor la salariu corespunzator duratei acesteia. (2) Sporul pentru munca suplimentara, acordat in conditiile prevazute la alin. (1), se stabileste prin negociere, in cadrul contractului colectiv de munca, sau, dupa caz, al contractului individual de munca, si nu poate fi mai mic de 75% din salariul de baza. Art. 121 Tinerii in varsta de pana la 18 ani nu pot presta munca suplimentara. Art. 114 Programul de munca si modul de repartizare al acestuia pe zile sunt aduse la cunostinta salariatilor si afisate la sediul angajatorului. Art. 115 (1) Angajatorul poate stabili programe individualizate de munca, cu acordul sau la solicitarea salariatului in cauza, daca aceasta posibilitate este prevazuta in contractele colective de munca aplicabile la nivelul angajatorului, sau, in absenta acestora, in regulamentele interne. (2) Programele individualizate de munca presupun un mod de organizare flexibil a timpului de munca. (3) Durata zilnica a timpului de munca este impartita in doua perioade: o perioada fixa in care personalul se afla simultan la locul de munca si o perioada variabila, mobila, in care salariatul isi alege orele de sosire si plecare, cu respectarea timpului de munca zilnic. (4) Programul individualizat de munca poate functiona numai cu respectarea dispozitiilor art. 109 si art. 111. Art. 116 Angajatorul are obligatia de a tine evidenta orelor de munca prestate de fiecare salariat si de a supune controlului inspectiei muncii aceasta evidenta, ori de cate ori este solicitata. Sectiunea a 2-a Munca suplimentara Art. 117 (1) Munca prestata in afara duratei normale a timpului de munca saptamanal, prevazuta la art. 109, este considerata munca suplimentara. (2) Munca suplimentara nu poate fi efectuata fara acordul salariatului, cu exceptia cazului de forta majora sau pentru alte lucrari urgente destinate prevenirii producerii unor accidente sau inlaturarii consecintelor unui accident. Art. 118 (1) La solicitarea angajatorului, salariatii pot efectua munca suplimentara cu respectarea prevederilor art. 111.