Doina Isfanoni: "Albul martisorului reprezinta lumina, puritatea, iar rosul sangele, viata"

Astazi este 1 Martie; zi care ne desteapta diverse amintiri, de la cele din copilarie, cand primeam sau daruiam martisoare, pana la inceputurile de primavara din ultimii ani, cand nu mai stim ce este

Astazi este 1 Martie; zi care ne desteapta diverse amintiri, de la cele din copilarie, cand primeam sau daruiam martisoare, pana la inceputurile de primavara din ultimii ani, cand nu mai stim ce este cu adevarat martisor sau ce nu este, ce semnificatie mai are aceasta zi, in tumultul de oferte de tot felul care invadeaza trotuarele si gurile de metrou. Ca inceputul primaverii are si alte dimensiuni, mult mai adanci, ca martisorul nu este o simpla bijuterie pe care sa o adaugi la colectie sau sa o uiti, odata evenimentul trecut, ne-a spus Doina Isfanoni, specialist in cadrul Muzeului Satului. - Martisorul este asociat cu inceputul primaverii, cu renasterea. De unde vine insa povestea martisorului? - Este, de fapt, datina martisorului, deoarece este o practica cu data fixa. Ca forma de manifestare, se alatura acelor marcari cu statut familial. Intotdeauna, la marile praguri astronomice (solstitiile si echinoctiile), la pragurile dintre anotimpuri, omul, datorita relatiei armonioase in care intelegea sa se afle cu mediul natural, a simtit sa actioneze pe doua planuri. Pe de o parte, sa rezoneze cu ceea ce se intampla in jurul lui, cu schimbarile la care asista si, pe de alta parte, sa se protejeze. Am avut cu cateva zile inainte Dragobetele, care insemna inceputul trezirii la viata; acum, avem martisorul, care este incarcat cu mai multa certitudine - de acum trebuie sa vina binele. - Care este semnificatia albului si rosului din firul martisorului? - Combinatia de alb si rosu nu este altceva decat expresia vizuala a relatiei dintre om si mediul sau de viata. Albul reprezinta lumina, puritatea, candoarea, iar rosul viata, fiind expresia sangelui, deci pulsare, vitalitate si, intotdeauna, tinerete. In firul martisorului se impletesc cele doua semnificatii - lumina si viata. - Cine detinea taina confectionarii firului martisorului? - Aceasta taina era detinuta exclusiv de femei; si nu de femeile tinere sau de copile, ci de femeile mai in varsta, deci intelepte, de obicei mama sau bunica. Ele impleteau cele doua fire de lana sau de matase, dupa principiul: "A se impleti viata cu lumina pentru a rodi". Femeia "transmitea" snurului, implicit celui care urma sa il poarte, acest tip de convingere - ca "va avea rod". Si acest lucru nu se referea doar la nasterea de prunci, ci la succes, la implinire, la realizare. Trebuie spus ca rolul martisorului nu era doar acela de a proteja omul, ci si casele si gospodariile. De aceea, la campie, mai ales, oamenii isi masoara perimetrele sacre ale spatiului vital. Astfel, se masoara ancadramentul portii (intotdeauna de jos in sus, pentru a simboliza ascendenta), apoi usile caselor, ferestrele, toate aceste locuri care simbolizeaza schimbul, trecerea. Apoi, se intra in casa si se masoara membrii familiei, fara discriminare de varsta si de sex, pentru care se rup (niciodata nu se taie) bucati din fir. Copiilor li se pune martisorul in jurul mainii, fetelor tinere in jurul gatului (ele isi mai atarna si un banut de aur si de argint), nevestele tinere in jurul braului, direct pe talie (se induce senzatia de fecunditate), ca de altfel si femeile mai in varsta, dar pentru un cu totul alt motiv: protector impotriva durerilor de spate. Barbatii tineri poarta martisorul la palarie, iar barbatii insurati sunt putin mai discreti, ei purtandu-l la mana. - Cand este momentul cel mai prielnic pentru daruirea martisorului? - Exista credinta ca martisorul trebuie pus inainte de a te da jos din pat. Se considera ca in acest moment al anului fortele telurice sunt atat negative, cat si pozitive, iar, inainte de a atinge pamantul, este bine sa fii protejat de martisor pentru a avea noroc tot anul. - Cat se poarta martisorul? - Se spune ca Dochia ar fi tors pentru prima data firul alb si rosu, simbolizand, in acest fel, torsul timpului, deci un tors cu virtuti ritualice. Pentru ca putem impleti firul martisorului in orice alt moment din an, dar daca nu este in timpul consacrat, acest lucru nu are nici o valoare si nici o virtute. De obicei, martisorul se poarta 9 zile; in unele zone ale tarii, acesta se poarta pana cand infloresc pomii, iar in altele pana cand infloresc bujorii. Pentru ca exista credinta conform careia martisorul trebuie lasat pe ceva care sa-i transfere calitatile celui care l-a purtat. Astfel, el nu se "leapada" oricum, deoarece acolo, "inchis" in martisor, se afla o parte din norocul tau. Asa ca fetele isi lasau martisoarele pe flori pentru a fi "rosii in obrajori" ca ele. In Prahova, de exemplu, fetele schimbau moneda de aur sau argint pe cas, vin si paine, pentru a fi albe, asemeni casului si rosii, ca vinul. - Dupa cele noua zile dedicate purtarii martisorului, vin Mucenicii. Ii stim mai mult ca produse de patiserie si uitam de semnificatia lor initiala. Care este aceasta? - In ziua de 9 martie, pe intreg cuprinsul tarii, se practica datina Mucenicilor, un tip complex de ceremonial prin care se comemoreaza jertfa celor 40 de Sfinti ucenici din Sevastia, martirizati prin foc, pentru dreapta lor credinta. In aceasta zi, oamenii obisnuiesc sa practice ritualuri pentru obtinerea belsugului si sporirea recoltelor. Dis-de-dimineata, barbatii scoteau plugul din sura, il verificau, iar femeile obisnuiau sa arunce in fata lui un ou fiert, pentru ca recolta sa fie "curata precum oul". De asemenea, in zorii acestei zile, se aduna toate gunoaiele din curte, pentru a li se da foc. Cei din familie treceau peste acest foc, in asa fel incat fumul sa le patrunda pe sub haine. Motivatia acestui fapt se afla in credinta ca fumul ii "va feri de rele, de facaturi si de boli", conferindu-le sanatate si putere. Tot acest act ritual ii poate ajuta pe unii "sa vada flacarile comorilor, atunci cand acestea pot licari prin desisuri". Sfintii mai sunt investiti si cu puterea de a dezgheta apele si pamantul, de aceea sarbatorirea lor coincide cu abtinerea de la efectuarea anumitor munci grele in gospodarie. Singurul lucru permis, chiar bine de infaptuit, este semanatul legumelor. In multe locuri, mai este inca actuala practica cunoscuta sub numele: "bautul celor 40-44 de pahare de vin sau tuica", ca sa fii sanatos peste an si sa nu se lipeasca bolile de tine. - Mai putem vorbi, in zilele noastre, de spatiu sacru si spatiu profan, de timp sacru si timp profan? - Omul de azi, care se caracterizeaza printr-o atitudine demitizanta, are o aplecare spre magic. Daca in viata cotidiana incearca sa fie patruns de exactitate (de la calculator pana la planificari de tot felul), are anumite momente in care incearca sa fie diametral opus, si atunci cade in seductia magicului. Dar nu preia semnificatia initiala a magicului, care insemna atitudine integratoare, respect intre om si mediu si intre om si semeni, ci "pica" in eres. Uneori simtim nevoia sa ne desprindem de cotidian, de timpul profan, trudnic, obedient, ba chiar indobitocitor. Cu toate acestea, trebuie sa existe o perceptie coerenta si interactiva, o fuziune intre timpul sacru si timpul profan, intre aceste doua elemente, care, de fapt, sunt moduri in care ne traim existenta. Nu trebuie sa uitam de valorizarea timpului de sarbatoare, dupa simtire si varsta, in asa fel incat nici acesta sa nu treaca neobservat de noi, nici noi sa nu trecem neobservati. In timpul sarbatorii, trebuie sa ne punem in valoare toate capacitatile cu care am fost inzestrati de catre Dumnezeu. Modul meu de a ma reprezenta intre ceilalti trebuie sa fie un eveniment, pentru ca timpul sacru este un timp al semnificatiei, in care fiecare amanunt conteaza si in care ar trebui sa ne descoperim pe noi, sa ne implinim, sa gasim ce ni se potriveste. Si, daca nu vom intelege sacrul, ne vom cufunda in trivialitate si violenta. Nu trebuie uitat ca unul dintre "componentele" sacrului este pitorescul. O capcana pentru omul de azi este ramanerea la periferie, trairea din surogate, nu din esenta. Pitorescul trebuie inteles ca un element de capacitare, ca un fel de lumina ce te atrage, dar nu trebuie considerat nici singular, nici suficient in sine. Este adevarat ca, in zilele noastre, timpul profan s-a dilatat foarte mult; de altfel, in conditiile de azi, nu mai este posibil ca, din 365 de zile ale anului, peste doua sute sa fie dedicate sarbatorilor.