Doctorul Victor Tomulescu face "operatii frumoase"

Studentul Victor Tomulescu a pus ochii pe Fundeni in anul IV de facultate, a ajuns la Sectia de Chirurgie Generala in 1992, ca rezident, si nu s-a mai dat dus de-atunci. La 41 de ani, e medic primar

Studentul Victor Tomulescu a pus ochii pe Fundeni in anul IV de facultate, a ajuns la Sectia de Chirurgie Generala in 1992, ca rezident, si nu s-a mai dat dus de-atunci. La 41 de ani, e medic primar in chirurgie generala, cu competente in chirurgie laparoscopica si supraspecializare in chirurgie oncologica. Ii datoreaza profesorului Irinel Popescu, printre altele, orientarea spre un domeniu pe care-l stapaneste acum si-n care duce lucrurile mai departe: timectomia toracoscopica.
Spitalul Fundeni a devenit centrul existentei sale
A ajuns sa faca Medicina in urma unei discutii cu tatal sau. "Luasem examenul de treapta, trecusem intr-a XI-a, si a urmat inevitabila intrebare: "Ce vrei sa faci in continuare?" Jucam foarte mult baschet pe-atunci... "Domnule, bas-chet nu!". Si tot pana-n clasa a X-a, ma ocupam de matematica si-n matematica aveam tot timpul rezultate. "Pe matematica, ajungi sa fii profesor sau inginer ca si mine". Perioada aceea era destul de grea la Colibasi, unde tata era inginer metalurg, asa ca varianta matematicii n-a avut prea multa sustinere. In fine, optiunile pe ca-re mi le-a prezentat tata faceau ca medicina sa se apropie de ceea ce ma gandeam si eu: o meserie liberala - liberala, asa cum in-telege un copil de 16 ani termenul, ca poti sa ajuti oameni - , cu mainile ma descurcam destul de bine, ca facusem sculptura in scoa-la generala...". Cu vorbele tatalui in minte, "Domnule, tot ce faci in viata, sa faci bine!", adolescentul Victor Tomulescu a stiut sa renunte la pasiunile momentului, la matematica si bas-chet, si s-a apucat de invatat pentru Medicina. "Eu am intrat prima data in sala de operatie la Spitalul Sf. Maria si pe urma aici, la Fundeni, facand mai mult decat fac studentii de anul III si IV, cum eram eu atunci. De regula, ce se face: ai contact cu bolnavul, intri in sala, te uiti... dar, intotdeauna, in serviciile de chirurgie este o lipsa de mana de lucru de inceput, de ajutoare. Si pentru ca in perioada respectiva, prin 1985, erau si foarte putini rezidenti, eu am putut sa intru in sala si sa ajut. In ce consta ajutorul? Totdeauna tii de niste departatoare, de care tragi... si, incet-incet, dupa aceea, incepi sa faci noduri, participi la interventii chirurgicale din ce in ce mai complexe, oamenii incep sa aiba incredere in tine si lasa pe umerii tai manevre de mica chirurgie, vii in garzi, si tot asa". Din anul IV, Fundeniul devine centrul existentei studentului Tomulescu: orele libere si le petrece aici, chiuleste la alte stagii sa ajunga aici, intra in cercul de chirurgie, da o mana de ajutor profesorului Irinel Popescu, la baza de cercetare in interventii chirurgicale a Fundeniului, "in incercarea unor transplanturi de ficat pe caini", in anii premergatori introducerii transplantului de ficat in Romania.
Bucuria chirurgului = bucuria desenatorului
In 1992, tinta e atinsa: devine rezident in chirurgie la Fundeni, iar alegerea locuintei la acel moment se subsumeaza scopului suprem: sta in caminul spitalului-gazda, caci "rezidentiatul, cel putin in chirurgie, presupune sa fii tot timpul in clinica, sa fii la indemana". Formarea ca si chirurg, in cei trei ani de rezidentiat, i-o datoreaza doctorului Mihnea Ionescu, dat fiind ca la noi "chirurgia se invata inca in varianta "mentor-invatacel". Iti iei un om pe langa care stai care te-ajuta si te-ndruma". Imediat dupa rezidentiat, e scos la concurs un post de chirurg pe care Victor Tomulescu il ocupa si nu-l mai paraseste. "Fara doar si poate, in aparitia acestui post un rol important l-a jucat profesorul Stancescu, care conducea clinica in acel moment, si care, intr-un fel, si-a dorit ca eu sa raman aici si caruia ii mai datorez un lucru: o bursa in Germania in laparoscopie". De altfel, 1995 este si anul in care se introduce chirurgia laparoscopica la Fundeni. "Acesta este si domeniul in care eu am dus lucrurile mai departe, am inceput aceste interventii cu Catalin Vasilescu, iar atunci cand am luat competenta de chirurgie laparoscopica aveam sute de interventii de acest fel, multe comunicate ca si tehnici deosebite". Profeseaza, intr-adevar, la Clinica de Chirurgie Generala si Transplant Hepatic a Institutului Fundeni, dar nu face parte din echipa de transplant: "Este, iarasi, un lucru pe care zic ca l-a facut bine profesorul Irinel Popescu: a vazut in ce directie se misca oamenii si i-a ghidat, conform abilitatilor. Pe mine m-a indreptat spre chirurgie laparoscopica si chirurgie oncologica". Si, mai nou, spre un domeniu anume, in care Victor Tomulescu isi pregateste si teza de doctorat: timectomia toracoscopica, o interventie chirurgicala dificila si cu riscuri. "Dar, o operatie frumoasa si care da rezultate". Desi altora sintagma "operatie frumoasa" le pare un nonsens, un chirurg nu gaseste nimic ciudat in imbinarea de cuvinte: "Da, o operatie frumoasa. De aceea se si spune ca medicina e o arta. La sfarsitul unei interventii esti bucuros ca ca ai reusit. E bucuria desenatorului, in fata desenului sau: ti-au iesit firele cum trebuia, ai reusit sa scoti tot ce era de scos, poti sa spui la final ca ai respectat planul interventiei chirurgicale, iar rezultatele sunt cele pe care ti le-ai dorit".