De ce suntem mai bolnavi şi murim mai tineri decât alţi europeni. Astărăstoaie: ”Medicii nu pot trata sărăcia”

Trăim mai puţin decât restul europenilor, ne mor mai mulţi bebeluşi cu vârsta de până la un an decât în Franţa, Italia sau Spania la un loc, suntem trataţi în spitale unde condiţiile de igienă şi de dotare tehnică lasă mult de dorit de către medici din ce în ce mai puţini şi mai slab pregătiţi. Cu alte cuvinte, România este unul dintre statele europene ai căror cetăţeni au o stare de sănătate slabă, chiar dacă comp

Pentru a descrie starea de sănătate a unei populaţii sunt utilizaţi numeroşi indicatori sociodemografici, precum: speranţa de viaţă la naştere, rate de mortalitate pe grupe de vârste şi cauze de deces, rate de mortalitate infantilă, dar şi indicatori privind morbiditatea, incidenţa unor boli în cadrul populaţiei etc.

O îmbunătăţire a stării de sănătate a românilor s-a putut observa la începutul anilor 2000, însă ţara noastră rămâne unul dintre statele europene cu cei mai bolnavi cetăţeni.

De altfel, majoritatea esticilor sunt mult în urma occidentalilor privind starea de sănătate. Printre factorii care au contribuit la menținerea decalajului dintre estici și vestici privind sănătatea se numără:  calitatea slabă a serviciilor medicale dinainte de 1990 în țările din blocul de est, subfinanţarea serviciilor de îngrijire a sănătăţii, lipsa măsurilor de prevenire a bolilor, slabul acces la servicii medicale pentru populaţia de la sate. în continuare numeroasă în multe dintre fostele state comuniste, creşterea şomajului şi scăderea rapidă a nivelului veniturilor.

Criza şi sănătatea esticilor

În condiţiile în care sistemele de sănătate ale multor state estice sunt, în continuare, puternic subvenţionate de stat, dificultăţile economice ale ultimilor ani şi-au pus amprenta asupra fondurilor alocate pentru sănătate. Astfel, potrivit Economist Intelligence Unit, în 2010, pentru sănătatea fiecărui est-european s-au alocat 588 dolari, de două ori mai mult decât în Asia, însă mai puţin decât în America Latină şi cu circa şase ori mai puţin faţă de Europa de Vest, unde cheltuielile de sănătate pe cap de locuitor se ridică la peste 3.880 dolari.

Dintre central şi est-europeni, cehii stau cel mai bine în ceea ce priveşte banii alocaţi pe cap de locuitor pentru întreţinerea şi îngrijirea sănătăţii, circa 1.238 de dolari, potrivit EIU. Buna finanţare a sistemului de sănătate se reflectă şi în doi dintre cei mai importanţi indicatori: speranţa de viaţă şi mortalitatea infantilă. Cehii au o speranţă medie de viaţă la naştere de circa 77,4 ani, în timp ce rata moralităţii infantile este de 2,9, una dintre cele mai mici din Europa.

Ne mor cei mai mulți bebeluși

Mortalitatea infantilă, un bun indicator privind standardele de sănătate este dublă în statele din estul Europei în comparaţie cu cele occidentale, şi este de aşteptat să se reducă în următorii patru ani. Stăm, însă, ceva mai bine decât asiaticii, unde rata mortalităţii infantile ajunge la peste 30 de decese la mia de bebeluşi născuţi vii, şi decât latin-americanii, unde peste 18 bebeluşi născuţi vii dintr-o mie nu ajung să împlinească un an.

În cadrul Uniunii Europene, România este singurul stat unde rata mortalităţii infantile ajunge la două cifre. Potrivit Eurostat, în 2009, din 1000 de bebeluşi născuţi vii, circa 10 au decedat înainte de a împlini un an. Din punctul de vedere al ratei mortalităţii infantile, ţara noastră se situează mai aproape de Rusia şi fostele state sovietice din estul Europei şi Asia, decât de alte state europene.

Sigurii care mai au o rata a moralităţii infantile destul de ridicată, respectiv nouă decese la o mie de bebeluşi născuţi vii, sunt bulgarii. Media europeană este de 4,3. Doar Macedonia şi Turcia depăşesc România, la acest capitol, cu rate ale mortalităţii infantile de 11,7, respectiv 15,3.

Potrivit datelor Ministerului de Sănătate, circa 27% dintre decesele bebelușilor de până la un an sunt cauzate de grave probleme respiratorii. Aceștia fie sunt aduși de familie la medic prea târziu, fie sunt tratați într-un spital care nu are competențe în domeniu.

Directorul Institutului de Cercetări Alimentare, prof. dr. Gheorghe Mecinicopschi, are și o altă explicație.

”La noi, de multe ori, copiii sunt rezultate colaterale ale sexului. Asta are ca rezultat și mortalitatea mare. În afară se face ceea ce se numește planning familial înainte de a  face un copil și atunci tăticul se lasă de băut sau de fumat, mămica se lasa și ea de băut sau de fumat. Se duc la doctor, își fac analizele, inclusiv un sfat genetic. Ați auzit la noi de așa ceva? Părinții se responsabilizează și copilul este dorit, nu este acel rezultat colateral. Mămica este interesată, este educată, știe ce sa mănânce în gravidie și după”, a declarat prof. dr. Mecinicopschi.

De ce trăim noi mai puțin decât alți europeni

Speranţa de viaţă a românilor a crescut, în 2000 la 71,18 ani, de la 69,86 ani, cât se înregistra în 1990, potrivit Eurostat, pentru ca în 2009 să ajungă la 73,55.

Media europeană este, însă, de 78,60 ani, ca să nu mai menţionăm faptul că în 13 state europene speranţa de viaţă trece de 80 de ani. Doar lituanienii au o speranţă de viaţă mai redusă decât cea românilor, respectiv 73,15 ani.

Ceilalţi europeni din fostul bloc comunist au o speranţă de viaţă medie, curpinsă între 74 şi 80 de ani. Slovenii sunt esticii care trăiesc aproape la fel de mult ca orice occidental, având o speranţă de viaţă la naştere de 79,39 ani.

Și aici există mai multe explicații. Speranța de viață este legată de nivelul de trai, de obiceiurile alimentare, de sex, de ocupație, de predispoziția pentru sport și multe altele.

Vasile Astărăstoaie, președintele Colegiului Medicilor din România, consideră că este de așteptat ca sănătatea românilor să fie mai slabă decât a altor europeni în condițiile în care și nivelul nostru de trai este mult în urma celui din Vest. ”Cu cât nivelul social și economic dintr-un stat este mai ridicat, cu atât indicele de sănătate crește. De aceea speranța de viață a unui copil român este de cinci ori mai mică decât cea a unui copil suedez și mai mare decât a unui copil din Africa”, a declarat Astărăstoaie.

Potrivit acestuia există o mare legătură între obiceiurile alimentare și dispoziția de a face sport și starea de sănătate, însă ”degeaba îi spunem noi românului să nu mai mănânce fast-food, dacă nu-și permite să cumpere altfel de alimente. Medicii nu pot trata sărăcia”.

Sănătatea primeşte de două ori mai puţini bani decât în alte state

Criza a muşcat serios din economiile statele din estul Europei. La nivelul regiunii, în 2009, Produsul Intern Brut (PIB) a scăzut cu circa 5,9% comparativ cu 2008. Diminuarea încasărilor din taxe, precum şi reducerea numărului contribuitorilor la asigurările de sănătate a afectat serios bugetele statelor din regiune.

Dacă ţinem cont şi de devaluarea monedei din multe state estice vom observa că, în 2009, cheltuielile în domeniul sănătăţii au scăzut cu circa 22% pe cap de locuitor, comparativ cu 2008, în timp ce banii alocaţi achiziţiei de medicamente s-au redus cu 7,6%.

În 2010, s-a recuperat circa 16,6% din acestă diminuare.

România a fost una dintre statele puternic afectate de derapajele economice. În 2009, fondurile alocate Sănătăţii au fost de numai 3,7% din PIB, respectiv circa patru miliarde euro, în timp ce cealaltă ţară săracă a Uniunii, Bulgaria, a alocat sistemului de sănătate 4,2% din PIB, în 2009.

În timp ce România aloca Sănătăţii 3,9% din PIB, potrivit Legii bugetului de stat pe 2011, procentul prevăzut de alte state membre ale Uniunii Europene, era, în medie, de 8,8% din PIB, potrivit raportului "Criza şi reforma în sistemul de sănătate", elaborat de Societatea Academică din România (SAR) la finalul lui 2010.

Spre comparaţie, vecinii din Ungaria au alocat Sănătăţii circa 7,6% din PIB, în 2010. De altfel, anul trecut, potrivit EIU, pe sănătatea unui cetăţean maghiar s-a cheltuit circa o mie de dolari.

Raportul întocmit de SAR arată că există o problemă şi cu modalitatea de alocare a resurselor. În cheltuieli o mare pondere o ocupă serviciile medicale de internare, în defavoarea tratamentului în ambulatoriu si medicinei primare.

Deficit de medici și dotare ”primitivă”

O explicație privind starea proastă de sănătate a românilor o reprezintă și deficitul de personal medical calificat, precum și lipsa accesului la echipamente medicale de ultima generație.

Potrivit rapotului SAR, din decembrie 2010, România este mult în urma unor state dezvoltate privind numărul de medici la suta de mii de locuitori, deși numărul acestora a crescut constant, între 2000 și 2008, de la 43.237 la 47.617.

Raportul citat menționează că, în 2008, media de medici la suta de mii de locuitori a fost de 222, cu circa 40% sub media europeană. Situația nu este una mai bună nici în cazul farmaciștilor sau a stomatologilor.

Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, România are 19 doctori și 42 de asistente medicale la 10.000 de oameni, în timp ce media, în Balcani, este de 32 de medici și 79 de asistente.

Mult în urmă suntem și la capitolul dotare tehnică. Potrivit raportului SAR, în 2008, în România existau 0.4 echipamente de înaltă tehnologie la 100.000 de locuitori, comparativ cu 3 echipamente in Austria sau 1.1 în Polonia.