DasCălăii. „Domnul de matematică a ridicat banca şi era să pice pe piciorul unui elev. Se enervase că nu era atent“

Foto: Adevărul

În timp ce profesorii spun că le este frică să mai intre la ore fără o lege care să-i apere, elevii lor, „deţinuţii cei fără disciplină”, se întreabă din cele mai mici clase unde greşesc.,,Odată am întrebat-o ceva pe doamna de biologie şi a ţipat la mine că ea nu repetă de o mie de ori pentru copiii neatenţi. De atunci nu am mai avut curajul să o mai întreb nimic, o întreb pe colega mea de bancă când nu înţeleg ceva. Doamna ne face şi nesimţiţi“.

Aceasta este mărturia Andrei, o copilă de clasa a V-a din Ilfov, care a răspuns mai multor întrebări cu privire la relaţia profesor-elev în cadrul unei cercetări-pilot realizate de „Adevărul“.

O altă elevă a povestit cum profesorul de matematică devine foarte violent când se enervează. „Un coleg vorbea în oră şi domnul de matematică, care era fix lângă mine, s-a enervat şi a aruncat înspre bibliotecă cu o carte pe care o avea în mână şi s-a dus la colegul acela şi i-a zis că dacă nu tace îi dă două palme şi l-a înjurat. A zis încet «F...-ţi gura m..-ii de copil!»“, a arătat şi Daria, elevă de clasa a VII-a. 

Studiul mai scoate la iveală faptul că în anul 2019, în România, ţară membră UE, elevii consideră că mulţi profesori îi judecă după modul în care se îmbracă şi le pun note în funcţie de atenţii. „Dacă le aduci profesorilor cadouri, încep să se poarte frumos cu tine, îşi schimbă comportamentul şi vezi că apare câte o notă de 10, se schimbă media“, a menţionat un alt copil intervievat.

Dascălii cer să fie apăraţi de elevi

Iar aceşti copii nu sunt apăraţi de nimeni în faţa abuzurilor verbale venite din partea dascălilor. Asta în timp ce aceştia din urmă au făcut chiar ieri un apel public cerând introducerea urgentă pentru avizare şi aprobare a proiectului de Lege privind măsurile de protecţie a personalului didactic. „Nu mai vrem şcoli în care profesorii să se teamă să meargă din cauza violenţei“, spun sindicaliştii din Învăţământ.

Propunerea legislativă privind învestirea personalului didactic cu exerciţiul autorităţii publice a trecut tacit de Camera Deputaţilor, dar a rămas blocată în Senat, cameră decizională. „Beneficiază de asemenea de autoritatea de a lua decizii oportune, care să îi permită să menţină un mediu adecvat în timpul procesului de predare-învăţare-evaluare (...) şi beneficiază de dreptul de a aplica sancţiuni disciplinare beneficiarilor primari“, stipulează proiectul de lege care a fost iniţiat de senatorul PSD Şerban Nicolae. 

„Şi elevii trebuie apăraţi de abuzuri. Dar acum, urgenţa maximă este legată de protecţia cadrelor didactice“, a explicat, ieri, pentru „Adevărul“ George Purcaru, vicepreşedintele FSLI.

„Se încearcă instituirea unui scut de protecţie“

„Şcoala devine, practic, o închisoare. Elevii sunt deţinuţii cei fără disciplină, cadrele didactice sunt gardienii cei fioroşi. Asta în contextul în care se promovează apropierea profesorilor, elevilor şi părinţilor. Cum ne putem aştepta ca relaţiile dintre elevi, părinţi şi profesori să se îmbunătăţească dacă se încearcă, aşa cum se menţionează şi în comunicatul de presă al FSLI, instituirea unui „scut de protecţie“ pentru cadrele didactice? Acest scut este, de fapt, o barieră de comunicare, o reacţie aberantă la disfuncţionalitatea relaţiilor din mediul şcolar. Iar sindicatele recunosc, voalat, acest lucru“, atrage atenţia Petru Apostoaia, preşedinte al Consiliului Naţional al Elevilor.

Altă dată, tot domnul de matematică a ridicat banca şi era să pice pe piciorul unui copil.  Se enervase că nu era atent. Când profesorii  ţipă la noi ne zic «nesimţiţi» Daria elevă în clasa a VII-a

Metodele cele mai folosite: ţipatul şi pedepsitul prin note mici

De exemplu, întrebaţi în cadrul cercetării realizate de „Adevărul“ dacă le este clar ce li se explică la clasă sau când profesorii le cer ceva, elevii spun că uneori nu înţeleg şi le este teamă să mai întrebe, ca să nu fie pedepsiţi. ,,Uneori nu înţeleg când profesorii îmi cer ceva. Profesoara de matematică e mai rea, ţipă uneori. Ne-a pedepsit pe toţi“, spune Andra, elevă în clasa a V-a la o şcoală din Ilfov.

Copiii se plâng că sunt judecaţi după modul în care se îmbracă. ,,Unii profesori nu ne înţeleg deloc, când vine vorba de teme sau de modul nostru de a gândi. Mulţi profesori ne judecă după modul în care ne îmbrăcăm sau dacă văd că suntem mai bruneţi, ne fac ţigani şi ne judecă“, spune Berta, elevă în clasa a VIII-a. ,,Dacă le duci cadouri, încep să se poarte frumos cu tine, cum le duci ceva, îşi schimbă comportamentul şi vezi că apare câte o notă de 10, se schimbă media când le aduci ceva“, adaugă adolescenta.

Elevii de liceu se plâng că nu le este ascultat punctul de vedere şi că sunt ironizaţi de dascăli. ,,Unii profesori mi se par foarte comunişti. Uneori, nu ne acceptă punctul de vedere, ca elevi, ne iau peste picior, ne mai fac ,,nesimţiţi“. Majoritatea profesorilor ne zic că suntem o generaţie cu foarte mulţi analfabeţi funcţionali“, menţionează Minel, un elev în clasa a XI-a, la o şcoală din Giurgiu.

Cu astfel de probleme s-a confruntat şi Berta. Aceasta se plânge că la şcoala unde învaţă sunt profesori care le dau note mici copiilor indisciplinaţi. ,,Când un elev îi răspunde profesorului, acesta îl scoate în faţă, îl ascultă. Dacă vede că nu ştie, nu îl mai lasă să răspundă, deşi copilul poate are dreptate în ceea ce spune, şi îi dă nota 4. Câteodată profesorii nu ne lasă să ne explicăm punctul de vedere, ne simţim nedreptăţiţi. Profesorii fac sacrificii pentru noi şi trebuie să îi respectăm, însă câteodată se văd prea superiori. Profesoara de engleză ne jigneşte des, ne face «proşti», «needucaţi», «maimuţe», «porci», «animale»  direct şi în mod indirect“, spune Berta.

Ţipatul şi umilitul elevilor sunt o formă de violenţă emoţională şi îi face pe copii să nu mai aibă interes faţă de învăţătură, pentru că, deşi ei ştiu materia, sunt pedepsiţi prin note mici pentru ceva ce nu ţine de materia respectivă. Andreea Talmazan Psiholog

Ce îşi doresc elevii de la dascălii lor

Copiii spun că îşi doresc ca profesorii să fie mai înţelegători cu ei şi să le explice atunci când nu înţeleg, „să nu se mai enerveze atât de repede“. ,,Ne-am dori ca profesorii să predea mai puţină teorie, să fie mai implicaţi, să avem activităţi şi jocuri educative“, spun Lorena şi Larisa, surori gemene, eleve în clasa a VII-a la o şcoală în Bucureşti.

Reacţia copiilor la abuz este una de apărare. Singura apărare, pentru că ei nu au multe mecanisme de apărare dezvoltate, vor reacţiona fie agresiv, la rândul lor, faţă de profesori, fie cu propriii colegi, explică şi psihologii. ,,Este o diferenţă de mentalităţi. Profesorii cred că elevii trebuie să îi asculte orbeşte, pentru că ei reprezintă autoritatea. Este greşit. Copiii simt care este o autoritate de urmat şi de respectat şi care este o autoritate abuzivă şi vor reacţiona pe măsură. Pentru copii este sănătos, psihic vorbind, să reacţioneze împotriva unui abuz.  Mai mult, este vital ca profesorii să se adapteze lumii în care elevii trăiesc, este o lume tehnologizată. Profesorii, ca adulţi, trebuie să se adapteze unei lumi noi, nu copiii să se adapteze unei lumi vechi“, explică psihologul Andreea  Talmazan. 

Respondenţii care au răspuns în cadrul cercetării-pilot sunt fete şi băieţi din oraşe diferite (Bucureşti, Ilfov, Giurgiu), din învăţământul primar, gimnazial şi liceal şi au vârste cuprinse între 7 şi 18 ani. Interviurile s-au desfăşurat telefonic, cu acordul prealabil al părinţilor şi au avut durata între 30-55 de minute. 

În şcolile private se pune accent pe calitate

La polul opus, la şcolile private, accentul se pune pe calitate, nu pe cantitate. Profesorii sunt supuşi unui cod de disciplină şi se raportează diferit la fiecare elev în parte. ,,Copiii sunt încurajaţi, fac multe dezbateri, oratorie, public speaking. Profesorii îi încurajează să îşi depăşească condiţia, să lupte pentru visurile lor şi nu fac diferenţe între elevii cu sindromul Down sau cu alte dizabilităţi grave. Atât profesorii, cât şi elevii învaţă cum să acorde primul ajutor şi cum să se comporte dacă vreun copil face o criză, nu există stigmatizare sau înjosire”, arată Fatma, mama unei eleve de clasa a VII-a înscrisă la o şcoală privată din Capitală. Un alt model de bună practică îl reprezintă şcolile din Viena. ,,În Viena, profesorii sunt apropiaţi de elevi. Copiii sunt lăsaţi să se dezvolte aşa cum doresc, să ia propriile decizii, să fie independenţi. Întotdeauna există negociere între elev şi profesor, ca metodă de educare a elevilor. Multe şcoli din Viena oferă rechizite, caiete şi cărţi exclusiv din materiale bio. Şcoala este centrată pe dezvoltarea armonioasă a elevilor”, spune o altă mămică stabilită în Austria care are două fetiţe la şcoală.