Cronică de moravuri : Vânzări

Omul de afaceri recent practică businessul clinic.

Noul businessman, managerul de azi, omul de vânzări e copt rapid pe la MBA-uri, training-uri şi team-buildinguri pentru a vinde orice bun şi a optimiza orice afacere.

Azi. Obiectul tranzacţiei e accidental, subsidiar. Calitatea, identitatea obiectului se confundă cu vandabilitatea sa. „Cel mai bun” e totuna cu „cel mai vândut”, iar „cel mai vândut” e rezultatul unei bune campanii de persuasiune a unui consumator mai mult sau mai puţin educat.

Omul de afaceri recent practică businessul clinic, afacerea pasteurizată, tehnica pură a eficienţei, curăţată de sentiment. Noi sofişti, oamenii de vânzări exercită competenţa dubioasă de a vinde orice. Un om nou, homo emptor - cumpărătorul, devine măsura tuturor lucrurilor care încap în coşul de cumpărături.

 Ieri .  A fost o vreme în care vânzătorul se identifica cu produsul travaliului său, precum ţăranii din piaţă se asemuie uneori cu marfa pe care o cultivă şi o vând la nesfârşit: vânzători apoplectici de sfeclă, sfrijiţi care vând mărar, gălbejiţi, cu albitură, negustori impetuoşi de lubeniţă, ardeleni bălai, la brânzeturi.

Se putea vorbi de o anumită afinitate între negustor şi ceea ce vinde. Îmi aduc aminte de povestea unui băcan armean din Bucureştiul vechi, căruia un hoţ i-a furat un jambon din galantar. Era disperat, nu atât pentru pagubă, dar la gândul că furul îi va nesocoti marfa, tăind-o anapoda. Căci la mezel, spunea el, totul e cum îl tai.

Pesemne că, într-un paradis economic, magnaţii industriei vopselelor ar fi pictori faimoşi, industriaşii berii, călugări trapişti, managerii din presă, ştiutori de carte şi preşedintele Air France - Antoine de Saint-Exupéry.