Crăciun bogat, Crăciun sărac

În timp ce unele familii din mediul rural se descurcă de sărbători cu 150 de lei, alţi localnici cheltuie chiar şi 1.500 de lei în această perioadă a anului E ora şapte dimineaţa şi

În timp ce unele familii din mediul rural se descurcă de sărbători cu 150 de lei, alţi localnici cheltuie chiar şi 1.500 de lei în această perioadă a anului

E ora şapte dimineaţa şi deja Bucureştiul este întors cu fundul în sus. Lume nebună, care se înghesuie cu maşinile pe nişte şosele mizerabile şi pline de gropi, claxoane, oameni pe stradă cu brazi la subraţ, cu sacoşe burduşite, cu copii de mână pe care îi târâie după ei precum Agripina pe ăla mic de urla..., îl ştiţi... E ora 9.00. La doar 35 de kilometri de Bucureşti, în comuna Nuci, e o linişte de zici că-i pustiu.

Aici străzile sunt mai largi şi mai bune decât în Bucureşti, zăpada de zilele astea nu s-a topit, iar cele două siluete negre, una cu broboadă pe cap, abia se mişcă pe marginea drumului, de zici că au ieşit la primeneală. E o băbuţă care a fost la magazinul sătesc să îşi cumpere zahăr şi ulei, pentru sărbători, şi un bărbat care cară într-o singură mână o canistră de lapte.

Lucian Darie, un amic bun de-al meu, are un salariu de 2.000 de lei. Lucrează în televiziune. Cât credeţi că va cheltui de sărbători? Cel puţin 3.000. Aşa stă treaba. Acum, astăzi, în această clipă, vine sfârşitul lumii. Acum, cu toţii într-un singur gând şi mânaţi de acelaşi ţel, să rupem uşile hipermarketurilor şi să umplem cărucioare cu chestii inutile, să plătim cu cardul în neştire şi să ne îmbuibăm cu de toate. Brazii din Carpaţi sunt naşpa. Ăia albaştri din Norvegia sunt faini de tot.

Cât e bradul? Trei milioane? Daţi-mi doi! Am făcut şi noi un sondaj de opinie... Aiurea, am întrebat lumea pe stradă cât cheltuie de sărbători. Nimeni, dar nimeni nu a spus că mai puţin de 1.500 de lei. Pe ce? Pe mâncare, în special, iar mai apoi pe prostioare. Un cadouaş mic, un maimuţoi, maşinuţe, răcoritoare (5 baxuri, să fie), instalaţie de pom...

M-am gândit să numesc Crăciunul petrecut la oraş, pe bani mulţi, cu brazi albaştri, Crăciun bogat. Iar pe cel din comuna Nuci, cu cheltuieli de maximum 200-300 de lei de familie, cu câteva crengi de brad şi un porc cu beregata tăiată în mijlocul curţii, Crăciun sărac. Mai apoi, mi-am dat seama că e invers.

Viceprimarul verifică porcii de bacterii

Aşa cum spuneam, la ora 9.00, în comuna Nuci nu era mai nimeni pe stradă. La primărie, atmosferă de sărbătoare. Viceprimarul, în sala de şedinţe, tăia nişte carne proaspătă de purceluş cu... foarfecele. Înainte de a apuca să îl întreb dacă nu i-ar folosi mai degrabă un cuţit, edilul m-a lămurit: "Verificăm carnea să nu aibă trichineloză.

Tai fragmente foarte mici, le pun pe lamela asta şi le verificăm la aparat". Răposatul porc era foarte sănătos, pentru că aparatul din sala de şedinţe nu a arătat nimic suspect. Lângă un perete din sala de consiliu erau stivuite câteva zeci de lăzi de portocale şi alte câteva zeci cu băuturi răcoritoare, pentru copiii din comună, care vor veni cu colindatul.

Vicele le aranjează în stive şi le ţine socoteala. Atmosfera de Crăciun este dată de ţipătul unui porc din curtea vecină cu primăria, care şi-a găsit sfârşitul, normal, tot în modul tradiţional românesc: atac la beregată.Hotărâţi să aflăm cum şi-au drămuit familiile din Nuci banii de sărbători, ajungem la poartă la Piţigoi. Toma Piţigoi. Un bărbat la peste 60 de ani, cu câteva flanele pe el, peste care era prins, în câţiva nasturi, tradiţionalul ilic, ne pofteşte înăuntru.

"Păi, mie îmi ajung două milioane de lei, cu sărbătorile astea", spune Piţigoi. Banii vor fi investiţi în achiziţionarea câtorva sticle de suc şi bere, pâine... eventual, pentru că are şi făină, şi mălai, şi pentru plătit colindătorii. Porci, creşte vreo patru. Găini, grupa mare. Vin a făcut numai 1.300 de litri, producţie proprie. Ulei nu-i trebuie, că are untură, iar turte îi face nevasta.

Până şi săpunul era stivuit, frumos, în nişte lăzi, undeva prin curte. "Eu, pentru toate pe care le vezi că le am, muncesc un an întreg de mă ia dracu'. Şi cheltui şi câteva zeci de milioane. Însă o mână se spală pe alta şi mă descurc", îmi explică bărbatul.

Ţăranul care regretă oraşul şi pe Ceauşescu

Dacă la Piţigoi porcul era tranşat, împărţit, slana făcută jumări şi grăsimea, untură, la Dumitrache Constantin, un vecin la câteva case mai încolo, porcul era la solar, cu paiele pe el. E drept, se cam arsese, dar aveau grijă bărbaţii să îl perie cu lama cuţitului. "Vrem să vă întrebăm cât cheltuiţi de sărbători", îi spunem noi. "Câteva milioane, adică pensia mea şi a babei.

Şase de toate", îmi răspunde Dumitrache. "Îmi cumpăr roşii şi castraveţi, că mi se face poftă, acum, cu cărnurile astea", explică bărbatul şi pe ce se duc banii. Ideea e că oricum, chiar dacă avea curtea plină de orătănii, omul regretă că nu stă la oraş. "Viaţa la ţară e urâtă. Eu am fost prost că nu am învăţat suficientă carte cât să trăiesc la oraş", se plânge Dumitrache. Concluzia? Înainte era mai bine. Nu erau toate scumpe, aveai loc de muncă, şi pensie de la Colectiv, bla, bla, bla.

De Ceauşescu, numai de bine. Bărbatul consideră că a fost un om bun. Vrea să îi fotografiem şi vaca, şi caii, şi găinile, eventual şi câinele. Chiar dacă e îmbrăcat de scandal, iar căsuţa în care locuieşte nu arată ca o vilă, toate sunt aranjate. Doamna Dumitrache încălzeşte apa pentru spălat porcul la ceaun pe pirostrii şi pare că ea ţine gospodăria. Distanţa mică faţă de Bucureşti îi avantajează pe aceşti gospodari, pentru că îşi mai fac cumpărăturile, din când în când, de la Complexul Europa, cu maxi-taxi.

Pompierul, popa şi farmacista

Dacă ajungeţi vreodată în Nuci, casa lipită de gardul primăriei este a lui nea' Sandu Pompierul. Mă rog, şofer la pompieri, dar tot "fireman" se cheamă. El a fost ghidul nostru prin comună, iar la sfârşit ne-a poftit şi în gospodăria lui.

Numai că la poartă, în loc de o tăbliţă cu număr, cu ceva, era scris mare Farmacie. Soţia, doamna Stoica, ne lămureşte: "Nu e a noastră, e a patronului. Eu doar sunt farmacistă". Eh, aici vorbim de un buget de sărbători care se poate apropia de cel al unei familii din Bucureşti. Cel puţin aşa susţine farmacista care, după socoteala dumneaei, cheltuie în perioada asta vreo 1.500 de lei. Salarii, confidenţiale, fireşte, başca agricultură, legumicultură şi creşterea animalelor. Curci, mai ales. Foarte multe curci, printre care se juca şi un ied. Familia Stoica este una fericită şi are şi de ce.

Băiatul lor este preot. Şi nu unul orişicare, ci preot în Spania, pentru românii din regiunea Castellon. Sunt oameni gospodari şi foarte muncitori. Ei nu îşi doresc oraşul, deşi au trecut prin perioade crunte, când îngheţau de frig în casă şi nu aveau bani să îşi termine acoperişul. Toate au trecut, iar acum mai vând un porc, mai o curcă şi o duc bine. Îşi aşteaptă părinţelul, lumina ochilor lor, de sărbători pe acasă. La un Crăciun bogat.

Hipermarket versus magazin sătesc

O familie din Bucureşti cheltuie în această perioadă aproximativ 2.000 de lei. Cea mai mare parte din bani se duce pe mâncare şi băuturi, după care urmează hainele, cadourile şi micile cheltuieli. În general, orice familie cu un venit mai mare de 1.000 de lei va cheltui de sărbători cel puţin dublu. Cumpărăturile majore se fac în perioada 20-24 decembrie, în special din hipermarketuri şi pieţe. O familie de la ţară nu cheltuie mai mult de 300 de lei de Crăciun şi Revelion.

Majoritatea familiilor de la ţară au produsele de bază asigurate din creşterea animalelor şi agricultură. Cea mai mare parte din bani este cheltuită pe băuturi răcoritoare şi spirtoase. Apoi urmează ingredientele mărunte pentru dulciuri. Cumpărăturile se fac în general de la magazinele săteşti, însă cei din satele apropiate de oraşe mari merg şi ei de sărbători la hipermarket.