Copii - la periferia societatii

Fenomenul copiilor strazii este de actualitate, il cunoastem cu totii, il intalnim la tot pasul, pentru ca atinge resorturile afective ale tuturor, pentru ca ne impresioneaza pe toti. Pulsul

Fenomenul copiilor strazii este de actualitate, il cunoastem cu totii, il intalnim la tot pasul, pentru ca atinge resorturile afective ale tuturor, pentru ca ne impresioneaza pe toti. Pulsul societatii se simte acolo unde viata se taraste mizerabil si tacut in venele unor oameni striviti de soarta si aruncati in mrejele anonimatului crud, si din aceasta "generoasa" categorie fac parte si copiii strazii. Fara insa sa colorez aceste ganduri, am pornit in cautarea lor, nu in miezul zilei, pentru ca lumina ii "mutileaza" si mai mult, ii dezumanizeaza, ci pe inserate, ca sa le pot distinge formele, ca sa-mi vorbeasca. Ungherele intunecate, cu miros de putred din Gara de Sud, Ploiesti, sunt locurile "ideale" pentru acesti copii ai nimanui, asa ca mi-am facut curaj si i-am descoperit. Erau cinci la numar si cu totii stateau in jurul focului, inghesuiti unii intr-altii, vorbind in limbajul lor codificat, accesibil doar lumii lor. Aspectul lor este unul murdar, neingrijit, un aspect ce se camufleaza in niste haine sobre, rupte, prea dure pentru sufletele lor, dar perfect adaptabile mediului in care traiesc. I-am intrebat cum au ajuns intr-o asemenea situatie, iar raspunsurile urmareau acelasi tipar: doi dintre ei erau orfani de ambii parinti, iar ceilalti trei au ales drumul infernului din cauza parintilor: tatal sau mama alcoolici, isi inecau supararea si frustrarile lovindu-si copiii ori de cate ori alcoolul le tulbura mintile si acest lucru se intampla destul de des. David, unul dintre ei, inspira adanc aurolacul pe care il tine strans cu mainile tremurande, singurul lucru palpabil, real, care le camufleaza durerea fizica si spirituala, inventandu-le o lume colorata cu zambete, caldura si hrana. Nu cunosc decat ironia usturatoare a trecatorilor care de multe ori devin violenti si ii lovesc, ii brutalizeaza - se intampla sa profite de ei in schimbul unor sume infime sau in schimbul unor resturi de mancare, al unor haine sau al unui adapost de o noapte. Nu stiu sa distinga binele de rau si asta poate pentru ca nu au cunoscut niciodata binele, nu au intalnit niciodata frumusetea sufleteasca si bunavointa unui strain oarecare li s-a parut o mana cereasca pe care au platit-o cu varf si indesat, cu pretul inocentei lor, cu pretul unor lacrimi si unor rani sufletesti si fizice carora timpul nu le poate gasi leac. Cu totii par decupati din intunericul noptii pentru ca detin aceeasi culoare - un negru pregnant, tipator, absurd, dar real..., detin aceiasi ochi, goi, sfidatori, fereastra pentru un suflet pustiit, stors de lacrimi, un suflet inventat de credinta in Dumnezeu si mutilat de saracia morala si materiala a oamenilor. Cu totii au devenit dependenti de tot ceea ce este rau: droguri, aurolac, injurii, blesteme, ura. Intrebati cum supravietuiesc in acest mediu nociv, ei mi-au raspuns fara nici o retinere ca din furt si cersit, o arta pe care au invatat-o rapid de la alti copii ai strazii, obligati fiind de circumstante. Raspunsurile lor sunt taioase si grabite pentru ca nu au incredere in mine, pentru ca sunt o straina care le invadeaza lumea cu intrebari incomode pentru care ei nu au raspunsuri. Daca cerebelele politice pun pe portativ, intr-o cuvantare desantata, fericirea si bunastarea romanilor, acestia din urma, copiii strazii, se tarasc sa supravietuiasca la periferia societatii, dezmintind tacut confesiunile lor optimiste. Claudia Pirvan, strada Cosminele nr. 10, Ploiesti