CARNETUL DE NOTE - Raportul UNICEF este ignorat, an de an, in Romania

"Copilaria este o experienta brutala pentru jumatate dintre copiii lumii", concluzioneaza raportul dat publicitatii de catre UNICEF saptamana trecuta. Cel de-al zecelea raport anual arata ca, in ciuda

"Copilaria este o experienta brutala pentru jumatate dintre copiii lumii", concluzioneaza raportul dat publicitatii de catre UNICEF saptamana trecuta. Cel de-al zecelea raport anual arata ca, in ciuda declaratiilor politice de sustinere a standardelor privind protectia copilului, "peste jumatate dintre copiii lumii sufera privatiuni extreme din cauza saraciei, razboiului si a maladiei HIV/SIDA". Directorul executiv al UNICEF, Carol Bellamy, a declarat ca "peste un miliard dintre copiii lumii nu pot creste sanatosi si protejati", in conditiile promise de Conventia cu privire la drepturile copilului, adoptata acum 15 ani, in 1989. Raportul celei mai importante structuri care se ocupa la nivel mondial de copil subliniaza, extrem de categoric, ca responsabile pentru aceasta situatie sunt guvernele nationale, care, din diverse motive, nu reusesc sa ofere conditiile impuse de standardele Conventiei. In acelasi timp, acelorasi guverne le revine responsabilitatea pentru faptul ca respectivii copii raman marcati pentru toata viata de traumele pe care le-au suferit. Sigur, in ceea ce ne priveste, Raportul UNICEF poate fi privit din doua unghiuri: fie ne consolam, fiindca, nu-i asa, daca pe planeta 400 de milioane de copii nu au acces la apa de baut, noi, cu doar cele zece mii de scoli in care nu avem apa curenta, stam chiar bine, intrucat doar cel mult 200.000 de copii beau apa necontrolata. Cand 90 de milioane de copii ai lumii sufera de foame, cei aproape un milion de copii romani care traiesc in familii aflate sub pragul saraciei par, ca cifra, ceva nesemnificativ. Cea de-a doua perspectiva din care putem privi Raportul UNICEF este una de nemultumire. In fond, a ne situa la multi indicatori ai analizei realizate de UNICEF pe locurile aflate sub prima jumatate, daca nu chiar pe locurile fruntase la "negative", nu poate bucura pe nimeni. Indiferent de atitudinea sau dioptriile cu care l-am privi, raportul UNICEF ar trebui sa nu ne lase insa libertatea ignorarii situatiei copiilor romani. In cadrul indicatorilor demografici, Romania se afla in plutonul tarilor in care speranta de viata se inscrie intre 70-75 de ani, raportul precizand ca varsta la care tinde sa ajunga populatia este de 71 de ani, iar rata fertilitatii este de 1,3 (cifrele sunt raportate la nivelul anului 2003), in timp ce Franta se lauda cu o speranta de viata de 79 de ani si o rata a fertilitatii de 1,9, iar Germania are o speranta de viata de 78 de ani si o rata de fertilitate de 1,4. Raportul UNICEF arata ca "stam bine la capitolul "educatie", pentru ca la alfabetizare avem o rata de 99 la barbati si 97 la femei. 10 din 100 de copii romani au utilizat in 2002 internetul, in timp ce 43 din 100 au beneficiat de telefon, pe cand in Franta 31 utilizeaza internetul si 122 telefonul mobil. In privinta indicatorilor de baza, Romania se afla la pozitia 120, avand drept criterii ale acestei situari rata mortalitatii, care este de 10 pentru intreaga populatie si de 18 pentru copiii sub un an, cu un numar de nasteri anuale la o mie de locuitori de 233. Stam insa foarte, foarte bine la capitolul protectia copilului, intrucat in Raportul UNICEF in dreptul tarii noastre nu exista cifre nici la numarul sau procentul copiilor casatoriti, nici la rubrica nasteri (adica tinere adolescente care nasc copii), nici la rubrica mutilari genitale, perversiuni. Singura aparitie o avem la rubrica exploatarea prin munca a copiilor - unde se precizeaza doar ca aceasta exista, dar nu se raporteaza nici o cifra. Misterul acestei pozitii fruntase se gaseste nu in faptul ca nu am avea aceste probleme, ci in lipsa oricaror statistici la aceste capitole. Sigur aceasta sumara privire aruncata asupra raportului ar trebui sa impresioneze mai intai si mai intai pe oamenii politici, desi nici orice simplu parinte n-ar strica sa se informeze. Din pacate, in toti cei 15 ani postrevolutionari, nici o guvernare nu s-a raportat vreodata la actul oficial anual al UNICEF-ului, de parca acesta nici n-ar exista, asa ca nu vad de ce de data aceasta se va gasi o comisie parlamentara, vreun partid politic, vreo institutie guvernamentala care sa anunte ca-si fundamenteaza politica pe cifrele si datele oferite de UNICEF. Preferam sa nu ne comparam cu nimeni, decat sa fim nevoiti sa contestam cam unde ne aflam.