Când un accident te transformă în geniu: povestea extraordinară a vânzătorului devenit pianist
0
Un accident care i-a provocat leziuni cerebrale a transformat viaţa unui om obişnuit, scoţând la iveală un talent pe care nu ştia că îl are. Va reuşi vreodată ştiinţa să facă acelaşi lucru?
Într-un articol publicat pe site-ul popsci.com, Adam Piore spune povestea vânzătorului devenit pianist.
Cum a început totul
În 2006, Derek Amato a suferit un accident. Mama sa l-a dus la spital, iar doctorii au stabilit că suferise o contuzie gravă. Au trecut săptămâni până ce adevăratele consecinţe ale accidentului au devenit vizibile: pierderea auzului, dureri de cap, pierderi de memorie.
Apoi, s-a petrecut ceva interesant. Amato şi-a vizitat un prieten care lucra la un studio de înregistrări, a văzut un pian şi a început să cânte, deşi anterior nu manifestase nicio înclinaţie în această direcţie. Degetele sale păreau totuşi să găsească ritmul instinctiv, iar Amato s-a pierdut în muzică. Când şi-a privit prietenul, a observat că avea ochii plini de lacrimi. Amato a cântat la pian timp de şase ore, după care s-a îndreptat spre casă, preocupat. A căutat pe Internet o explicaţie, iar rezultatele l-au uimit.
A citit despre Tony Cicoria, un chirurg ortoped care a fost lovit de fulger în timp ce vorbea cu mama sa la telefon. Cicoria a devenit obsedat de pian, a învăţat să cânte şi să compună. După ce a fost lovit la cap la vârsta de 10 ani, Orlando Serell putea numi ziua săptămânii pentru orice dată calendaristică. O cădere urâtă l-a transformat pe Alonzo Clemons în sculptor.
În sfârşit, Amato a descoperit numele lui Darold Treffert, un expert recunoscut în sindromul savantului, afecţiunea care denumeşte ceea ce i s-a întâmplat lui Amato. I-a trimis un email, iar Treffert i-a confirmat bănuielile. Făcea parte din cele 30 de cazuri cunoscute, ale unor oameni obişnuiţi care suferiseră traume cerebrale şi dezvoltau abilităţi aproape supraomeneşti: deveneau artişti străluciţi, experţi în matematică ori dovedeau o memorie fotografică excepţională.
Cauzele neurologice ale afecţiunii sunt puţin înţelese. Dar Internetul a simplificat căutarea unor oameni ca Amato şi le-a permis să ia legătura cu oamenii de ştiinţă. Unii studiază o posibilitate intrigantă: geniul se află în toţi oamenii, aşteaptă doar să fie scos la iveală.
Bruce Miller este neurolog şi tratează vârstnicii care suferă de Alzheimer.
Într-o zi, la mijlocul anilor 1990, fiul unui pacient i-a dezvăluit noua obsesie pe care tatăl lui o manifesta: pictura. Pe măsură ce simptomele părintelui se înrăutăţeau, a spus bărbatul, talentul său la pictură era tot mai vizibil. Curând, Miller a început să descopere că şi alţi pacienţi dovedeau abilităţi extraordinare, pe măsură ce creierul se degenera. Astfel, în timp ce demenţa le afecta zonele din creier responsabile cu limbajul, de pildă, abilităţile artistice atinseseră un nivel surprinzător.
Deşi aceste simptome sfidau ceea ce se ştia despre afecţiunile cerebrale- artiştii afectaţi de Alzheimer îşi pierd în mod normal abilităţile – Miller şi-a dat seama că savanţii erau cei care îşi dezvoltau talentul după ce se îmbolnăveau.
Savanţii arată de regulă o tulburare obsesiv-compulsivă îndreptată în direcţia demonstrării talentului lor, dar comportamentul lor în societate are de suferit. Deşi încă nu au fost identificate procesele care se petrec în creierul unui savant şi pot varia de la un caz la altul, câteva studii din anii 1970 au descoperit leziuni în emisfera cerebrală stângă prezente la savanţii care sufereau de autism, dar care aveau abilităţi artistice şi matematice extraordinare, precum şi o memorie neobişnuită.
Teoria revoluţionară a lui Miller
Miller a venit cu o explicaţie. El susţine că zonele afectate, responsabile cu gândirea logică, înţelegerea sau comunicarea verbală au inhibat de fapt abilităţile artistice ale acestor oameni. Pe măsură ce capacităţile de înţelegere dispar, circuitele care controlează emisfera dreaptă nu mai funcţionează. Astfel, aceste abilităţi apar deoarece, pentru prima dată, acele zone din emisfera dreaptă asociate cu creativitatea pot funcţiona nestingherite.
Teoria se potriveşte cu studiile altor neurologi, care descoperă tot mai multe cazuri în care leziunile cerebrale au condus la schimbări nebănuite. În creierele celor afectaţi de demenţă ori ale savanţilor care suferă de autism, lipsa inhibiţiei în zonele asociate cu creativitatea a condus la nevoia compulsivă de a crea, de a se exprima într-un mod artistic.
O poveste menită să inspire
În săptămânile care au urmat după accidentul său, mintea lui Amato era rătăcită, dar degetele sale voiau să se mişte. A descoperit că se trezea din somn şi degetele îi băteau un ritm anume. A cumpărat un pian. Fără el, se simţea anxios, dar o dată ce reuşea să cânte, se calma instantaneu. Uneori, cânta la pian două sau trei zile, explorând noul său talent, încercând să îl înţeleagă şi lăsând muzica să îl inunde.
Amato a avut şi alte simptome, dar nu toate erau de bun augur. Avea dureri de cap, halucinaţii, iar într-o zi a leşinat în baia fratelui său. Altădată, aproape că şi-a pierdut cunoştinţa în supermarket.
Cu toate acestea, sentimentele sale nu erau deloc confuze. Simţea că are parte de un dar.
Pentru Amato, această afecţiune a devenit şansa pe care o aşteptase toată viaţa. Mama sa îi spusese dintotdeauna că era extraordinar, că avea o misiune. Cu toate acestea, a avut parte de slujbe banale: a vândut maşini, a fost poştaş.
Amato a plănuit o campanie de marketing. Voia să fie mai mult decât un artist, voia să spună o poveste care să inspire oamenii.
Se pare că, în cazul lui Amato, faptul că învăţase să cânte la chitară în liceu şi a intrat chiar într-o formaţie ceva mai târziu a dovedit că avea o înclinaţie către muzică.
Oamenii de ştiinţă care au studiat cazul susţin că accidentul a scos la iveală acele înclinaţii.
Un talent autentic sau o minciună banală?
Primul album al lui Amato a apărut în 2007. În 2008, a cântat în faţa a câteva mii de oameni în New Orleans, dar părerile despre muzica sa sunt împărţite.
Rex Jung, un neurolog de la Universitatea din New Mexico, nu a crezut povestea lui Amato. „Nu aş fi putut să fiu mai sceptic de atât“, a spus el. Jung studiază creativitatea şi leziunile cerebrale şi a petrecut ceva timp cu Alonzo Clemons, savantul devenit sculptor. Crede că sindromul există, dar susţine că Amato nu prezintă şi alte simptome care ar trebui să apară.
Nu există un mijloc prin care spusele lui Amato să fie confirmate sau infirmate, dar mulţi oameni de ştiinţă sunt dispuşi să studieze problema. Andrew Reeves, neurolog la Clinica Mayo, a studiat creierul lui Amato şi susţine că a descoperit o serie de puncte albe care ar fi putut fi provocate de leziuni anterioare.
Talentul lui Amato, povesteşte Piore, nu este unul ieşit din comun, dar se poate observa faptul că este priceput la ceea ce face. Iar dacă acest talent a apărut la el atât de brusc, cine ştie ce abilităţi spectaculoase aşteaptă să fie descoperite la toţi ceilalţi?
Se încarcă comentariile...
