Bucurestiul - macar un Vilnius

Peste doua zile, Bucurestiul va deveni capitala Europei de Est. Primii ministri din zece state candidate la NATO reuniti sub denumirea de Grupul Vilnius vor sosi in Romania pentru a discuta despre

Peste doua zile, Bucurestiul va deveni capitala Europei de Est. Primii ministri din zece state candidate la NATO reuniti sub denumirea de Grupul Vilnius vor sosi in Romania pentru a discuta despre extinderea NATO din toamna, de la Praga. Reuniunea la nivel inalt a Grupului Vilnius la Bucuresti este in sine pentru Romania un succes diplomatic. Evenimentul are o istorie a sa, pentru noi, amara. In 1997, dupa ce Romania a fost respinsa la muchie la Madrid, documentul final al summit-ului NATO a mentionat intr-un paragraf special ca urmatoarea extindere a Aliantei se va face cu Romania si Slovenia. Tarile baltice sau Bulgaria nici macar nu se aflau in fotografie. In 1999, la summit-ul NATO de la Washington nu a avut loc nici o extindere, dar din nou Romania a fost mentionata intr-un paragraf special ca favorita. Cele doua documente n-au mai valorat nimic in mai 2000, atunci cand Statele Unite au hotarat ca interesul extinderii NATO ramane in continuare in nordul Europei. Statele candidate au fost reunite in Lituania, intr-un grup care s-a numit, fireste, Vilnius. SUA dadeau astfel de inteles Rusiei ca viitoarea extindere a NATO va cuprinde tarile baltice. Din Grupul Vilnius au ajuns sa faca parte zece tari: Lituania, Letonia, Estonia, Slovenia, Slovacia, Romania, Bulgaria, Albania, Macedonia si Croatia. Pana la 11 septembrie, doar primii cinci candidati contau in mod real pentru Praga. Dupa 11 septembrie, lor li s-au adaugat Romania si Bulgaria. Pare putin: pe langa cele cinci state s-au mai adaugat doua. In realitate, este o diferenta uriasa. Romania si Bulgaria reprezinta singure, in termeni de teritoriu si populatie, dublul extinderii prevazute de NATO atunci cand se aveau in vedere doar primii cinci candidati. Albania, Macedonia si Croatia au, deocamdata, mari probleme pentru a concura serios la Praga. Reuniunea la nivel inalt a Grupului Vilnius la Bucuresti reprezinta un semnal ca Alianta se gandeste si la flancul sau sudic. De altfel, in afara de candidatii propriu-zisi, in Romania vor sosi si presedintele Poloniei, Aleksandr Kwasniewski, sau premierul ceh, Milos Zeman. Un gest superb: premierul Turciei, Bulent Ecevit, soseste trei ore la Bucuresti in timpul reuniunii, pentru o intrevedere cu Adrian Nastase. Turcia doreste sa arate inca o data Statelor Unite interesul sau real pentru primirea in NATO a Romaniei. Washingtonul il trimite la Bucuresti pe adjunctul lui Colin Powel, Richard Armitage. In lumina reflectoarelor, candidatii vor incerca sa expuna Statelor Unite in special si celorlalti aliati de ce ar fi bine sa fie primiti cu totii in NATO. Se va vorbi de stabilitate de la Marea Baltica la Marea Neagra; de securitate adaugata Aliantei in acest spatiu; de atasament la valorile occidentale. Dincolo de discursuri, daca Statele Unite ar analiza cu micrometrul criteriile pe care trebuie sa le indeplineasca candidatii pentru a fi admisi, ar constata ca la Praga nu ar mai trebui sa aiba loc nici o extindere. Militar vorbind, pentru America toti candidatii se afla pe aceeasi linie si sunt egali cu zero. In comparatie cu enorma forta militara a Statelor Unite nu mai exista diferente intre armata Romaniei si armata de buzunar a Sloveniei. De aceea, Statele Unite vor privi si la reuniunea de la Bucuresti mai mult spre criteriul politic. Se vor uita la statul de drept, la independenta Justitiei, la lupta impotriva coruptiei, la respectarea drepturilor omului. Primindu-i in NATO, America doreste de la noii aliati cooperare impotriva terorismului incepand cu traficul de armament si pana la spalarea de bani. Este un serviciu pe care cele sapte candidate il fac Americii si lor insele. O lume fara terorism, e o lume mai sigura pentru toti. Pentru asta cei sapte nu au nevoie de unitati militare superdotate - noile amenintari la care trebuie sa raspunda NATO sunt mult mai mult treaba politiei decat a armatei regulate. Cei sapte au nevoie, la randul lor, aflati fiind sub umbrela NATO, de mai multe investitii, de mai multa intelegere si de mai mult interes din partea Occidentului. Daca ar asculta, America ar putea afla la Bucuresti ca intre cei sapte exista acum o competitie corecta pentru a atrage resursele necesare dezvoltarii. Investitorii straini sau organismele internationale ii analizeaza pe fiecare in parte in functie de legi si climat economic, cu totii fiind in afara granitelor recunoscute ale lumii occidentale. A desparti la Praga Romania sau Bulgaria de acest grup inseamna automat introducerea unui handicap artificial pentru cele doua tari in aceasta competitie pentru resurse. Cu alte cuvinte, fata de momentul actual Romania si Bulgaria nu vor avea nici un avantaj fata de Letonia sau Slovenia daca vor fi primite in NATO. In schimb, vor pierde enorm daca vor fi excluse. Cele doua tari vor fi scoase nejustificat din aceasta competitie, destabilizand si mai mult Estul. Aliatii europeni din NATO vor trebui prin intermediul Uniunii Europene sa echilibreze situatia cu propriile resurse. Oricum, deocamdata, Washingtonul are serios in vedere invitarea Romaniei si Bulgariei la Praga alaturi de ceilalti candidati. Dar, pana la analize de detaliu, reuniunea de la Bucuresti a Grupului Vilnius are si un avantaj direct: americanii mai pot fi asigurati inca o data prin viu grai ca Romania se va abtine de la gafe prea mari pana in noiembrie, pentru a nu da astfel motive sa fie stearsa de pe lista extinderii.