Barack Obama, preşedinte

Sub acest titlu cotidianul  “The New York Times” publică argumentele pentru care îl va sprijini pe senatorul de Illinois în cursa prezidenţială.

Campaniile prezidenţiale sunt, de obicei, caracterizate de exagerare. Anul acesta, însă, este în joc chiar viitorul naţiunii.

Statele Unite ies profund afectate după cei opt ani de mandat eşuat al preşedintelui Bush. El îşi împovărează succesorul cu două războaie, o imagine globală înspăimântătoare şi o guvernare  împiedicată sistematic să-şi protejeze şi să-şi ajute concetăţenii – fie că sunt afectaţi de dezastrul lăsat în urmă de un uragan, care vor un sistem de sănătate accesibil ori care se zbat să-şi păstreze locuinţele, locurile de muncă, economiile şi penşiile, în vâltoarea unei crize financiare, ce putea fi anticipată şi prevenită.

Oricât de grele sunt vremurile, alegerea unui nou preşedinte e uşoară. După aproape doi ani de vorbe goale şi campanie urâtă, senatorul de Illinois, Barack Obama, se dovedeşte a fi alegerea corectă pentru cel de al 44-lea preşedinte al Statelor Unite.
Confruntat cu o provocare după alta, Obama a crescut ca lider şi a reuşit să “pună carne” pe promisiunile de schimbare şi speranţă renăscută, făcute în debutul campaniei. El s-a arătat raţional şi cu o judecată sănătoasă. Credem că are şi voinţa, şi aptitudinea de a construi un larg consens politic, esenţial pentru a găsi soluţiile la problemele cu care se confruntă naţiunea.

Prin contrast, senatorul de Arizona, John McCain, s-a retras într-o politică marginală, desfăşurând o campanie de dezbinare, partizană şi presărată pe alocuri cu accente rasiste. Politicile pe care le propune şi viziunea sa asupra lumii ţin de domeniul trecutului. Alegerea partenerului, atât de evident nepotrivită acestui oficiu, a fost ultimul act de oportunism şi o eroare de judecată, care i-au eclipsat întreaga carieră de 26 de ani petrecuţi în Congres. Dată fiind natura de-a dreptul hidoasă a campaniei lui McCain, nevoia de a alege pe bază emoţională a devenit tot mai puternică. Merită, însă, să aruncăm o privire mai atentă faptelor de viaţă din America de azi şi soluţiilor pe care le propun candidaţii. Diferenţele sunt profunde.

McCain oferă teza republicană “fiecare cu propria ideologie”, zăcând azi ţăndări pe Wall Street şi prin băncile americane. Obama are cu totul altă viziune asupra rolului guvernanţilor şi a responsabilităţilor acestora. In discursul său, susţinut la Denver, Obama spunea: “Guvernul nu ne poate soluţiona toate problemele. Ar trebui, în schimb, să facă ceea ce nu putem noi înşine: să ne ferească de rele şi să asigure fiecărui copil o educaţie decentă; să ne asigure o apă curată; să investească în şcoli noi şi drumuri noi, în cercetare şi noi tehnologii”.

De la declaea crizei financiare, el a identificat corect eşecul abject al regularizerii guvernului, vinovat de colpsul pieţelor.

Economia

Sistemul financiar american este victima deregularizărilor şi a politicilor anti-taxă, impuse de decade întregi de către republicani. Aceste idei s-au dovedit greşite, iar preţul este uriaş. Numai dl. McCain, care se autoproclamă “soldat credincios al revoluţiei Reagan” mai crede în ele.

Obama spune că este nevoie de reforme care să-i protejeze pe americani şi afacerile acestora.

McCain vorbeşte mult despre reforme, dar viziunea sa este îngustă. Orice l-ai întreba despre economie, răspunsul e mereu acelaşi – eliminarea preţurilor prea mari ale barilului de petrol, reducerea taxelor, iar restul lăsat la latitudinea pieţelor, care se vor regulariza pe cale naturală. .

Pentru Obama e limpede, însă, că structura naţională de taxe trebuie schimbată şi făcută mai corect.  Aceasta presupune ca americanii bogaţi, care au beneficiat într-un mod disproporţionat de pe urma reducerilor de taxe ale Administraţiei Bush, vor fi nevoiţi să plătească ceva mai mult. Beneficiari vor fi americanii obişnuiţi, care şi-au văzut nivelul de viaţă scăzând drastic şi opţiunile de viitor ale copiilor- îngustate. Obama vrea să crească salariul minim, să restaureze climatul în care americanii puteau să se organizeze sindical şi să lărgească paleta opţiunilor educaţionale.

Cândva, McCain s-a opus propunerii preşedintelui Bush de a reduce taxele pentru cei avuţi. A considerat-o iresponsabilă fiscal. Acum, vrea să o permanentizeze. Si, în timp ce vorbeşte despre păstrarea unui plafon jos de taxare pentru toată lumea, de pe urma propunerilor sale de reducere va beneficia 1% dintre americani, tot cei foarte bogaţi, iar ţara va fi aruncată într-o prăpastie fiscală şi mai adâncă.

Securitatea Naţionala

Armata americană – trupele şi echipamentul – sunt periculos de mult uzate. George W. Bush a neglijat războiul necesar din Afganistan, care acum ameninţă să se transforme într-un eşec. Ne-necesarul şi costisitorul război din Irak trebuie încheiat cât mai rapid şi mai responsabil cu putinţă.

În timp ce liderii irakieni insistă asupra unei retrageri rapide a trupelor americane şi cer un termen limită, pentru staţionarea trupelor, domnul McCain încă vorbeşte despre “victorie”. Ca un rezultat, nu a oferit nici un plan de retragere a trupelor din Irak şi limitare a pagubelor aduse Irakului şi vecinilor săi.

Domnul Obama a fost unul dintre primii oponenţi ai războiului din Irak şi a prezentat un plan diplomatic şi militar de retragere a forţelor americane. Domnul Obama a atenţionat corect că până Pentagonul va începe retragerea, nu vor fi destul de multe trupe pentru a înfrânge talibanii şi al-Qaida din Afganistan. Domnul McCain, ca şi domnul Bush s-a concentrat tardiv pe pericolele din Afganistan şi pe cel iminent din Pakistan. Domnul Obama mai are de învăţat în afacerile internaţionale, însă deja a arătat o judecată mai bună decât oponentul său, pe anumite probleme critice. Alegerea senatorului Joseph Biden – care are expertiză în problematica internaţională – este un alt semn al judecăţii lui. Interesul îndelungat al domnului McCain pentru politica internaţională şi pentru pericolele ce ameninţă această ţară fac ca alegerea lui Sarah Palin să fie şi mai iresponsabilă.

Ambii candidaţi la preşedinţie vorbesc despre întărirea alianţei cu Europa şi Asia, inclusiv cu NATO şi sprijinul pentru Israel. Ambii candidaţi vorbesc despre repararea imaginii SUA în lume. Însă, pare clar pentru noi că domnul Obama este mult mai aproape să facă acest lucru - şi nu doar pentru că ar fi primul preşedinte de culoare ce ar arăta o altă faţă a a Americii în lume. Domnul Obama vrea să reformeze Naţiunile Unite, în timp ce McCain vrea să creeze o nouă entitate, “Liga Democraţiilor” – o mişcare care ar incita şi mai tare anti-americanismului în întreaga lume.

Din nefericire, domnul McCain, ca şi domnul Bush, vede lumea ca fiind împărţită în prieteni (asemeni Georgiei) şi adversari (asemeni Rusiei). El propune scoaterea Rusiei din G8 încă dinaintea războiului din Caucaz. Nu avem nici o simpatie pentru caracterul tiranic al Rusiei, însă nu avem nici dorinţa să ne întoarcem la războiul rece. Statele Unite trebuie să găsească o cale să constrângă cele mai rele impulsuri ale Rusiei, în acelaşi timp cu păstrarea abilităţii de a lucra cu ei în domenii ca şi controlul armamentului şi alte iniţiative vitale.

Ambii candidaţi vorbesc despre terorism, şi nici unul nu a exclus o acţiune militară împotriva programului nuclear iranian. Însă, domnul Obama a cerut un efort serios care să facă Teheranul să renunţe la ambiţiile sale nucleare, prin folosirea unei diplomaţii maio credibile şi a unor sancţiuni mai dure. Glumele lui McCain despre atacarea Iranului au fost îngrozitoare.

Constituţia şi domnia legii

Sub George W. Bush şi vice-preşedintele Dick Cheney, Constituţia, Carta Drepturilor Omului, sistemul judiciar şi separarea puterilor în stat au fost supuse unui atac prelungit. Bush a ales să exploateze tragedia de la 11 septembrie 2001, momentul când a părut preşedintele unei naţiuni unite, pentru a încerca să se plaseze deasupra legii.

Domnul Bush şi-a arogat puterea de a trimite la închisoare persoane, fără a fi judecate şi a intimidat Congresul pentru a obţine autorizarea de a spiona americanii. El a creat mai multe programe “negre”, inclusiv închisori secrete şi centre de tortură. Preşedintele a semnat sute, dacă nu mii de ordine secrete. Ne temem că vor fi necesari ani de căutări pentru a descoperi câte drepturi au fost violate. Ambii candidaţi au denunţat tortura şi au anunţat că vor închide baza de la Guantanamo Bay. Însă, domnul Obama a mers şi mai departe, promitând să identifice şi să corecteze atacurile domnului Bush la sistemul democratic. Domnul McCain nu a declarat nimic asupra acestui subiect.

Domnul McCain a îmbunătăţit protecţiile pentru deţinuţi. Apoi însă, a ajutat Casa Albă să treacă Legea Comisiilor Militare, din 2006, prin care nega deţinuţilor dreptul la audiere într-un tribunal, punând Washingtonul în conflict cu Convenţiile de la Geneva şi crescând riscurile pentru trupele americane.

Viitorul preşedinte va avea şansa de a numi unul sau mai mulţi judecători la Curtea Supremă ce se află aproape de a fi dominată de o aripă radicală. Domnul Obama ar putea să numească judecători mai puţin liberali decât şi-ar dori cei ce-i vor urma în funcţie, însă este sigur că McCain va alege ideologi rigizi.

“The New York Times”
24 octombrie 2008