Banii n-aduc fericire statului, ci evazionistilor

"Ce vrei, ba, iar ai venit dupa bani?". Acesta este "salutul" cu care patronii unor firme ii intampina (si nu de ieri, de azi) pe functionarii publici care au rolul de a strange banii datorati

"Ce vrei, ba, iar ai venit dupa bani?". Acesta este "salutul" cu care patronii unor firme ii intampina (si nu de ieri, de azi) pe functionarii publici care au rolul de a strange banii datorati statului. Aceasta atitudine reflecta cat se poate de clar degradarea continua a autoritatii institutiilor statului chiar si atunci cand este vorba de bani. Colectarea veniturilor la buget este insuficienta, ne-o spune diplomatic FMI-ul. Printre randuri, aceasta constatare puncteaza foarte clar impotenta statului de a aduna banii pentru scoli, spitale sau armata. In loc sa se ocupe de putreziciunea sistemului care i-a incurajat pe unii patroni, baieti "bazati", sa se comporte astfel cu functionarii sai, Ministerul Finantelor prefera sa-si culeaga banii tot de la amarastenii care se inghesuie pe la ghisee sa-si plateasca impozitele. E mai simplu sa le iei acestora banii marind in nestire impozitele si taxele, decat sa-l iei de guler pe patronul care, in loc sa-ti dea bani, iti da cu tifla. Din acest punct de vedere, protestul declansat in ultimele zile de catre inspectorii financiari are o relevanta nebanuita pentru fiecare dintre noi. Degeaba promite Mihai Tanasescu, contabilul-sef al tarii, ca va reduce birurile. Acest lucru nu va fi posibil pana cand fiecare datornic nu va fi silit sa-si plateasca impozitele. Insa, in loc sa se ocupe de acest lucru, Ministerul Finantelor se uita cum oamenii sai sunt umiliti, tarati prin tribunale si uneori amenintati chiar cu moartea de catre rau-platnici. Nimeni nu-i apara, ca si cum acestia nu s-ar duce dupa banii cuveniti statului. Culmea e ca inspectorii au ajuns acum sa fie vanati si de politie. Si aici nu este vorba de functionarii corupti, dedulciti cu spaga si care, dovediti, ar trebui aruncati direct dupa gratii. Haosul legislativ si proasta organizare la nivelul Finantelor i-a expus pe acesti inspectori la diverse riscuri. Spre deosebire de un lucrator SRI (sub acoperire si beneficiind de imunitate) sau de gastile de recuperatori basarabeni (de multe ori mana in mana cu granguri din politie), inspectorul financiar nu beneficiaza nici macar de asistenta juridica din partea ministerului. Daca nimereste cu controlul unde nu trebuie si-si rupe gatul, treaba lui... sa se descurce. Haituit din toate partile, cu un salariu de 3-4 milioane pe luna (la care se adauga un stimulent de 9% in functie de sumele pe care le recupereaza), supus la tot felul de presiuni (inclusiv politice), functionarul isi pierde si motivatia muncii. Daca seful ministerului si-ar fi gasit timp, intre doua "probleme macro" pe care le avea de rezolvat, sa se ocupe si de "fleacurile" organizatorice, atunci poate ca FMI nu ne-ar mai fi spus ca "gradul de colectare a veniturilor este sub asteptari". Poate ca aceste proteste nu-si mai aveau locul daca, dupa ce a zacut nesemnata luni bune pe biroul ministrului Finantelor, Legea TVA ar fi intrat in vigoare la 1 ianuarie, cum fusese stabilit. (Sa nu uitam ca tot scandalul a pornit tocmai de la ambiguitatea legislatiei privind rambursarile de TVA). Legea cazierului fiscal (a carei intarziere a fost criticata si de presedintele Iliescu) ar fi impiedicat in mare masura controalele directionate. Atunci intreprinzatorul n-ar mai fi hartuit si obligat sa-si "cumpere" temporar linistea, platind obolul altcuiva decat statului. Si probabil ca nici Politia economica, Garda Financiara, Controlul fiscal sau Directia Vamilor nu s-ar mai calca pe bataturi in timpul controalelor. Doua legi care, daca superocupatul ministru de Finante le-ar fi semnat la timp, ar mai fi curatat din putreziciune. Vom face comisii, vom gasi solutii, le promitea ieri Mihai Tanasescu protestatarilor stransi in holul ministerului. Solutiile ar fi venit mai din vreme, daca legile fiscale, mai clare, ar fi fost gata la timp. Si poate ca si politia s-ar fi ocupat de prinderea talharilor, in loc sa se ocupe de evaziunea fiscala. Pentru ca, anul trecut, inspectorii fiscali, si nu politistii au adus bugetului 37.000 de miliarde de lei. Probabil ca, impins de la spate si de la Washington, Ministerul Finantelor va face ceea ce trebuia sa faca de multa vreme: sa unifice structurile de control care sa actioneze pe baza unor atributii si legi clare. Si statul, si intreprinzatorul ar avea de castigat. Acesta din urma n-ar mai fi "calcat" la comanda, doar pentru a plati cate o "atentie" pentru fiecare controlor in parte. Si stiind ca nu mai are protectia spagii, n-ar mai risca atat sa nu-si plateasca darile. De cealalta parte, o structura operativa care sa verifice de la documente de marfa pana la camioane, in paralel cu o directie care face controale fiscale de fond (ambele sub palaria aceluiasi minister) ar preveni cazurile in care politia s-ar ocupa de colectarea veniturilor statului. Mai ales ca "supracontrolul" ar putea fi realizat tot de un organism al Finantelor, iar dosarele celor prinsi cu mata-n sac sa ajunga direct pe masa procurorilor.