Adevărul despre Pungeşti. Americanii, gazele şi moldovenii
0O echipă „Adevărul” a mers la Pungeşti, judeţul Vaslui, şi vă prezintă tabloul general al situaţiei provocate de începerea lucrărilor pentru explorarea gazelor de şist în comună.
De când americanii de la Chevron s-au hotărât să instaleze la Pungeşti prima sondă de explorare a gazelor de şist din România, comuna vasluiană a devenit purtătoarea unui însemnat zăcământ de controverse. Guvernul vorbeşte despre o mult-râvnită independenţă energetică, activiştii de mediu anunţă un dezastru ecologic, americanii promit locuri de muncă şi bani la buget, iar localnicii se tem că vor rămâne fără apă şi aer şi că îşi vor găsi, în mod inevitabil, sfârşitul. Din tot acest perimetru, adevărul pare mai greu de extras decât o resursă îngropată la mii de metri adâncime.
Am mers la Pungeşti la mijlocul săptămânii trecute, la trei zile după ce câteva sute de localnici şi de activişti se luptaseră cu forţele de ordine şi dărâmaseră gardul care împrejmuia perimetrul Chevron. Între timp, teritoriul comunei a devenit zonă specială de siguranţă publică, terenul pe care se ridicase tabăra de rezistenţă a fost declarat câmp infracţional, iar gardul Chevron a apărut la loc şi compania a început lucrările. Comuna este împânzită de echipaje de jandarmi, iar la intrarea în localitate este postată o maşină de poliţie dotată cu doi agenţi care opresc şi pasărea din zbor. În faţa noastră, a fost trasă pe dreapta o căruţă în care se aflau trei săteni. Oamenii au prezentat buletinele şi au fost lăsaţi să meargă mai departe, dând din mână a lehamite: „Dom’le, parcă am trece graniţa, nu că ne-am duce la noi în sat”.
„De ce n-au venit când am avut inundaţiile?“
La primăria din Pungeşti, o clădire dărăpănată, cu duşumele pe jos şi cu veceu în fundul grădinii, l-am căutat pe edilul Mircia Vlasă, cel care, după izbucnirea protestelor, ar fi dispărut din comună. Primarul era acolo, spărsese o ceapă, întinsese pe o foaie de ziar câteva felii de salam şi îşi savura, liniştit, masa de prânz. Calm şi relaxat, ca un om abia întors din concediu.
Vlasă susţine cu hotărâre exploatarea gazelor de şist la Pungeşti şi spune că abia aşteaptă să vadă flacăra arzând şi impozitele adunându-se în conturile primăriei. „Va prospera toată comuna” – ne spune –, dar înaintea comunei a prosperat chiar el, concesionând către Chevron cele două hectare de teren pe care au început lucrările şi pe care şi le însuşise în urmă cu câţiva ani din fondul de rezervă al primăriei. Se jură cu mâna pe inimă că, atunci când a luat terenul, nu ştia că tocmai acolo se află zăcămintele de gaz şi că transferul celor două hectare a fost absolut legal. Nu se străduieşte să ne convingă doar pe noi, ci şi pe procurori: „Mă doare cotul de câte declaraţii am dat pe la DNA”.
Eu nici acum nu ştiu dacă gazele astea sunt bune sau rele. Căm doar n-am mâncat, n-am băut gaz ca să ştiu. Cum nu ştiu că sunt bune, nu ştiu nici că sunt rele Mircia Vlasă, primarul comunei Pungeşti
În urmă cu an, lumea îl vota pe Mircia Vlasă pentru al treilea mandat consecutiv ca primar, însă de când cu gazele de şist recunoaşte că se fereşte să se mai arate prin comună. Incidentele din ultimele săptămâni le-a urmărit mai mult la televizor şi i-au lăsat un gust amar. Crede că totul se întâmplă din cauza activiştilor de mediu veniţi de prin toată ţara: „Ăştia au fost contra de la început, dar nu cred că se vor împiedica lucrările de nişte tipi care nu au ce face acasă şi spun că-s ecologişti şi vin la Pungeşti să ne apere. Unde aţi mai văzut atâta mărinimie? De ce n-au venit când am avut inundaţiile? N-am auzit să aibă unul inimă să vină cu o pătură sau cu un sac de pâine. Acuma i-a pălit pe toţi ecologizarea”. ;
„Toată lumea crede că suntem plătiţi“
În ultimele luni, activiştii care se opun exploatării gazelor de şist au fost nelipsiţi din Pungeşti. Până în urmă cu o săptămână au stat în tabăra ridicată vizavi de perimetrul Chevron, însă după incidentele din 7 decembrie, poliţia a declarat-o câmp infracţional şi nu le-a mai permis să rămână în zonă. Acum îşi fac veacul prin barurile din comună. Într-unul dintre ele i-am găsit pe Alex Lupe şi pe Marius Igant (foto jos, primii din stânga), doi dintre liderii taberei de rezistenţă de la Pungeşti.
Lupe (28 de ani) este din Sibiu şi spune că în această toamnă a renunţat la locul său de muncă din Germania şi s-a întors în România special pentru a lua parte la protestele anti-Roşia Montană şi anti-gaze de şist. „M-am întors din convingerea că protestând putem schimba ceva în ţara asta şi politicienii vor înţelege că oamenii au dreptul să spună nu. Trag cât mai tare de mine să rezist, frate-miu lucrează în Germania şi mă mai ajută şi el cu bani cât să pot să supravieţuiesc. Plus cei din diaspora care ne trimit donaţii. Hainele de pe mine sunt toate donate de oameni din afară, inclusiv şosetele”.
Marius Ignat (35 de ani) este unul dintre liderii galeriei de la FC Vaslui, echipă de fotbal finanţată de Adrian Porumboiu, cel mai puternic om de afaceri din zona Moldovei. Porumboiu ar avea toate motivele să fie nemulţumit de expansiunea Chevron în zonă, întrucât ar putea pierde hectare întregi de terenuri agricole pe care le concesionează în fiecare an. Inclusiv perimetrul pe care americanii au început să instaleze prima sondă de explorare era concesionat, în trecut, de Porumboiu, care planta pe el rapiţă şi grâu.
Ignat şi-a lăsat baltă familia şi afacerile pentru a fi mereu la Pungeşti, dar spune că implicarea lui n-are nicio legătură cu interesele altcuiva şi că face totul din patriotism: „Poate să pară greu de crezut că sunt şi oameni ca noi care se ridică din faţa televizorului şi fac ceva. Sunt căsătorit, am trei copii, nevastă-mea mă sună încontinuu să mă duc acasă, dar eu simt asta, simt că trebuie să stau aici. E vorba de patriotism. Toată lumea trăieşte cu impresia că suntem plătiţi. Da, avem nişte fonduri care vin în mare parte din diaspora, 100 de euro, 200 de euro, care ne ajută să supravieţuim. Dar nu facem jocurile nimănui”.
Activiştii vor să-şi ia casă în Pungeşti
Evacuaţi din tabăra de rezistenţă, activiştii plănuiesc acum să cumpere sau să închirieze o casă din sat şi să se mute în ea. „Vrem să fie cât mai aproape de perimetrul Chevron şi să continuăm acolo tabăra de rezistenţă, să fie exemplu pentru toţi luptătorii anti-fracking din România. Sunt oameni dintre noi care au anumite afaceri de care se ocupă angajaţii şi nu e neapărat nevoie să fie mereu acolo (n.r. – Igant este patronul unui bar din Vaslui). Avem posibilitatea să punem fiecare câte 1.000 de lei, de exemplu, şi să cumpărăm o casă aici în sat”, spune Marius Ignat.
Activiştii susţin că jandarmii îi urmăresc pas cu pas prin comună şi au ţinut să ne facă şi o demonstraţie. S-au urcat într-o maşină şi au plecat pe şosea în jos. Într-adevăr, o dubă de jandarmi care staţiona în faţa barului a pornit în urma lor. După vreo sută de metri, activiştii au tras pe dreapta. Jandarmii au oprit şi ei. Activiştii au întors maşina, jandarmii au întors la rândul lor.
„Nu ştiu, nu cred că poate fi vorba de aşa ceva. Poate exista şi o coincidenţă ca în momentul acela maşina jandarmeriei să se deplaseze către o zonă. Nu trebuia să înţelegem asta ca o urmărire. Poate fi o simplă coincidenţă, iar dacă cineva de acolo se simte urmărit are dreptul să se adreseze organelor competente”, ne-a explicat maiorul Marius Ţăranu, purtătorul de cuvânt al brigăzii mobile de jandarmi din Bacău.
Ce-au văzut ţăranii pe internet: „Animale moarte în Ecuador“
În mijlocul acestei situaţii complicate, speriaţi şi măcinaţi de îndoială, se află cei 3.200 de locuitori ai comunei Pungeşti. Majoritatea sunt convinşi că exploatarea gazelor de şist le va aduce numai necazuri şi s-au aliat cu activiştii de mediu împotriva companiei americane şi a forţelor de ordine. La protestele din ultimele săptămâni au ieşit din casă de la copii de şcoală primară până la femei trecute de 70 de ani. „Acelea s-au dus ca să caşte gura”, spune primarul Mircia Vlasă. „Unii vor să rămână şi să moară săraci, dar unii nu vor. Mai mulţi sunt pentru gaze decât împotrivă”.
Adevărul este că am bătut comuna de la un cap la altul şi n-am prea găsit pe nimeni care să se bucure de începerea explorării. Cum s-a ajuns aici? „Cea mai mare greşeală a autorităţilor a fost aroganţa, au crezut că oamenii vor accepta orice şi nu s-au obosit să-i informeze aproape deloc. Puţinele informări care s-au făcut, la căminul cultural, s-au dus după metoda pumnului în gură. Dacă un ţăran voia să întrebe ceva, i se spunea să stea jos că nu ştie nimic. Adăugând şi numărul mare de forţe de ordine care au apărut în comună, automat oamenii asociază venirea Chevronului cu ceva rău”, explică părintele Adrian Ţapu, preotul din Pungeşti.
„Bine nu are cum să fie nici la noi“
Ignoraţi de politicieni, începând cu guvernanţii de la centru şi terminând cu primarul din comună, oamenii din Pungeşti s-au informat de pe unde au apucat. Activiştii de mediu au început să umble prin sat încă de acum doi ani. „Ăştia s-au apucat înaintea noastră să facă informare anti. Umblau cu pliante din poartă în poartă”, se lamentează primarul Vlasă. Într-o comunitate săracă, în care sătenii trăiesc din agricultură şi din creşterea animalelor, poveştile despre otrăvirea apei şi despre pârjolirea pământului au căzut ca un trăsnet. Oamenilor le-a intrat în cap că gazele de şist le vor aduce pieirea.
Şi a mai fost ceva: nimeni nu s-a gândit că într-o zonă rurală a celui mai sărac judeţ din România ţăranii pot avea acces la internet. Însă tehnologia a ajuns şi la Pungeşti, iar tinerii din comună aşa s-au informat întâi şi întâi. Din oceanul de informaţie de pe internet, fiecare a înţeles ce a putut. Toader, un flăcău de 20 de ani, a căutat pe Google cuvântul “Chevron”: “Am căutat pe internet să vedem ce înseamnă. Şi am văzut că în Ecuador au poluat. Arată acolo animale moarte şi păsări. Pe unde a fost Chevronu’, numai pagube a făcut. În Ecuador au amendă de 1,9 miliarde de dolari şi pagubă de 19 miliarde de euro. Plus în Brazilia, la fel. Şi am înţeles că bine nu are cum să fie nici la noi”.
„Ce-or mai fi acelea gaze de şist?“
Toate acestea, tinerii le-au povestit celor mai bătrâni. Constantin Ichim (54 de ani, foto dreapta), mândru proprietar a zece capete de animale, povesteşte cum a evoluat pentru el problema gazelor de şist: „Acum vreo trei ani au venit şi au sondat pe toate dealurile pe aicea, intrau cu maşinile, sondau cu nişte burghie, luau probe şi puneau nişte ţăruşi. N-au spus pentru ce, zice «dacă găsim sare, să vedem». Abia acum vreun an şi jumătate s-a auzit cu gazele de şist. Ne-am întrebat şi noi unul pe altul: ce-or mai fi acelea gaze de şist? Şi-apăi ne-au spus copiii noştri că au căutat pe internet, zice că s-ar sonda la 3.000 de metri şi ar băga nu ştiu câte tone de chimicale. Dacă e aşa, înseamnă că o să rămânem ca în pustiul Sahara, n-o să mai putem creşte nici animale, nici nimic”.
Am votat cu USL-ul şi îmi pare rău. De când mă ştiu, eu PSD-ul l-am ales întotdeauna. Da’ acuma, numai! Votez alte partide. Sau nu mă mai duc deloc. Constantin Ichim, ţăran din Pungeşti
„Jandarmii ne prinde pe la dosuri şi ne dă de ne zăpăceşte“
Autorităţile s-au trezit în al doisprezecelea ceas şi s-au apucat să-i cheme pe oameni la căminul cultural pentru informări. Însă era prea târziu. Neauzind nimic din ce citiseră pe internet sau în pliantele activiştilor, oamenii s-au simţit păcăliţi şi au început să facă scandal. Dezbaterile au fost un fiasco din care nimeni n-a înţeles nimic şi oamenii au plecat şi mai îndârjiţi în convingerile lor.
Aşa se face că locuitorii din Pungeşti s-au aşezat în faţa utilajelor Chevron şi au participat la proteste, reuşind să întârzie cu două luni începerea lucrărilor. Acum, când comuna e controlată de jandarmi, iar americanii au început să foreze, ţăranii sunt derutaţi. Femeile se roagă la Dumnezeu ca americanii să sape degeaba şi să nu găsească gaze, iar bărbaţii se uită urât la jandarmii care patrulează prin comună.
Jandarmeria nu comentează
Oamenii susţin că, după incidentele din 7 decembrie, jandarmii ar fi umblat prin sat şi, la adăpostul întunericului, ar fi bătut mai mulţi localnici. Toţi ne îndeamnă să-l căutăm pe Costel Vârnacea, pe care îl găsim cu o mână în ghips şi cu un bandaj agăţat prin păr, ca un bigudiu. Spune că se întorcea de la cârciuma din sat, împreună cu alţi patru bărbaţi, când o maşină de jandarmi a oprit lângă ei: „Au deschis uşa şi au spus «băgaţi-i la dubă». Ne-am speriat şi am fugit, iar pe mine m-au prins din urmă. M-au lovit cu bastoanele şi cu bocancii, probabil m-au recunoscut că am fost la proteste şi au vrut să mă sperie. Ne prinde pe la dosuri şi ne dă de ne zăpăceşte”. Reprezentanţii jandarmeriei au refuzat să facă vreun comentariu, rezumându-se să spună că fiecare cetăţean are dreptul să se adreseze instituţiilor abilitate, dacă se consideră victima unui abuz.
Vârnacea (foto dreatpa) stă cu mâna agăţată de gât şi îşi face curaj: „Să plece de la noi din sat ca să nu se ajungă la o revoluţie civilă”. Are 38 de ani, este bărbat în putere şi ar avea nevoie de un loc de muncă. Însă nici nu vrea să audă de promisiunile Chevron-ului. “Ei îşi aduc oamenii lor, nu ne angajează pe noi. Noi suntem mulţumiţi aşa cum suntem. Creştem animale, o găină, un ou, un lapte, avem cu ce să trăim. Numai să nu ne afecteze apa şi să nu ne polueze aerul”.
„Otrăvurile intră în pânza asiatică“
Pe lângă el se învârte o bătrână de vreo 80 de ani, înfăşurată într-o basma. Îi blesteamă pe americani şi vorbeşte despre gazele de şist cu o siguranţă de neclintit, parcă s-ar fi adunat tot satul să afle adevărul din gura ei: „Am stat şi m-am gândit şi mi-am dat eu seama. Pământul nostru are un chietroi puternic pe care nu-l poate sparge fără otrăvurile celea care atacă lumea. Şi iese un fum, ca o ceaţă aşa, ca şi cum ar chica o brumă, şi atunci nu mai ai nici aer, nici vânt, nici ploaie, nici gâzele nu mai dorm, nici păsările nu mai zboară. Otrăvurile celea intră în pânza asiatică şi apa nu mai e bună de băut. Acolo în pământ se face un bazin mare, mare. Pământul slăbeşte şi odată face hrrrrrr! Ne îngroapă de vii. Şi cutremure. Să cutremură munţii! Să distruge tot şi nu mai avem ce mânca. Iar dacă nu avem ce mânca, atuncia murim”.
Bătrâna îşi încheie triumfătoare previziunile apocaliptice, iar fiul ei lasă capul în jos şi cade pe gânduri. Este imaginea ţăranilor din Pungeşti, o mână de oameni derutaţi cărora statul român nu s-a obosit să le explice nimic. Într-un filmuleţ postat pe YouTube, în vara lui 2012, primarul comunei apare în curtea bisericii din sat ducând muncă de lămurire cu un grup de femei abia ieşite de la slujbă: „Domnul Ponta a zis că se cercetează, marii noştri savanţi vor verifica şi ne vor spune dacă este benefic pentru localitate”. Suntem în iarna lui 2013 şi de cercetările marilor noştri savanţi nu se ştie nimic la Pungeşti. Iar adevărul este că oamenii nici nu le mai aşteaptă.
Se încarcă comentariile...
