Povestea unui orb lenes

In urma cu 40 de ani, un copil din Marea Britanie, neastamparat ca toti copiii, s-a jucat cu o sticla. In sticla se afla o solutie pentru dezinfectarea gresiei si faiantei. Din greseala parintilor,

In urma cu 40 de ani, un copil din Marea Britanie, neastamparat ca toti copiii, s-a jucat cu o sticla. In sticla se afla o solutie pentru dezinfectarea gresiei si faiantei. Din greseala parintilor, care l-au lasat nesupravegheat, copilul si-a pierdut vederea. Un ochi a fost complet distrus. Celalalt percepea lumina, fara sa poata distinge formele. Retina era in buna stare, dar corneea, geamul prin care intra razele luminoase in ochi, devenise opaca. In vremea aceea, transplantul de cornee era un vis, asa cum a ramas, astazi, pentru multi romani cu aceeasi problema. Corneea artificiala urma sa fie inventata abia peste 30 de ani, in Australia, de catre un roman care a plecat sa-si implineasca visele la Antipozi. Asa ca micutul s-a facut mare, a invatat sa recunoasca obiectele pe pipaite, a putut merge la o scoala speciala si s-a asezat la casa lui. Si cum statea el asa, intr-o zi i-a venit randul la operatie. Poate ca stiti, poate ca nu, dar in Anglia functioneaza un sistem de o corectitudine supraumana: fondurile publice, atatea cate sunt, se repartizeaza dupa o lista de asteptare. Primul venit, primul servit. Daca in acel an nu sunt bani decat pentru trei proteze de sold, iar lista are zece pacienti, ultimii sapte devin primii sapte la "coada" pentru bugetul anului urmator. Astfel, sansele oferite de stat sunt egale pentru toti, nu pot interveni spaga, pila, protectia. Diferenta o face numai Cel de Sus. Ei bine, Acesta a facut in asa fel incat, in 2003, au ramas ceva fonduri pentru o operatie de transplant. Iar savantii s-au gandit sa utilizeze celule stem (sau "tulpina") pentru a reface corneea omului. Spectaculos, dar s-a mai incercat si cu alte ocazii. "Premiera" a inceput abia dupa ce omul si-a recapatat vederea. Savantii doreau sa afle cum va reactiona creierul unui individ a carei retina a fost 37 de ani nefolosita. Pacientul s-a declarat nemultumit. In perioada cand nu vedea nimic, se distra schiind. Bineinteles, asistat de un instructor, care-l ghida pe partie. Odata operat, ochiul e perfect, dar creierul a uitat sa proceseze imaginile: nu poate gandi in trei dimensiuni, nu reuseste sa-si coordoneze miscarile cu deplasarea globului ocular, nu intelege toate imaginile. In loc sa fie multumit ca poate vedea culorile unei flori, fostul orb se plange ca a fost scos din echilibrul lumii lui, asa opaca precum era ea. Ce vedem noi, printre toate necazurile noastre, daca privim povestea orbului englez? Viitorul. Oamenii din viitor nu se gandesc doar cum sa supravietuiasca. Ei cauta, chiar si atunci cand nu prea au motive de satisfactie, sa duca un trai apropiat de normal. Orb-orb, da' facea schi! Savantii, pe de alta parte, considera experimentul o reusita. La o speranta medie de viata de 80 de ani, omul se afla la jumatatea drumului. I-a luat 40 de ani sa uite, are inca 40 ca sa invete sa vada. Cuvintele definitiv si iremediabil vor disparea, incet-incet, din medicina. Recuperarea continua pana ce functia organului revine la normal. Cei cu paralizii nu mai trebuie sa se resemneze. Diferite zone din creier pot fi antrenate sa ia locul celor distruse. Totul e ca sistemul economic sa poata suporta costul miilor de ore de gimnastica medicala sau de fizioterapie. Si, bineinteles, ca pacientul sa se angajeze in acest efort. Asa ca abia peste vreo zece-douazeci de ani vom afla daca primul om care si-a recapatat vederea a fost sau nu un orb lenes.