Interviu Mihai Voiculescu: „Optimismul m-a ajutat să salvez cazuri pierdute“

În vârstă de 65 de ani, profesorul de la Institutul Fundeni susţine că luptă până în pânzele albe pentru viaţa pacienţilor grav bolnavi. Mihai Voiculescu a organizat săptămâna trecută Congresul Naţional de Hepatologie, la care au venit medici recunoscuţi la nivel mondial. Medicul Voiculescu a pledat cel mai mult şi a făcut nenumărate demersuri către autorităţi pentru reunificarea Institutului Clinic Fundeni.

Dacă ar fi ministrul Sănătăţii, i-ar strânge pe toţi foştii demnitari la o masă pentru a discuta despre ceea ce au făcut în Sănătate.

Cum aţi ajuns să practicaţi medicina?

Provin dintr-o familie în care tatăl meu a fost profesor de medicină şi sfatul lui a fost să fac arhitectura, pentru că el pleca dimineaţa şi venea seara. Ceea ce n-a ştiut tatăl meu atunci este că sunt un om care iubeşte să înfrunte dificultăţile. Pe cât îmi spunea să nu fac medicina, să nu vin la facultate că el  era decanul facultăţii şi putea să se interpreteze, cu atât eram mai convins că asta trebuie să fac. El nici nu stătea acasă, cărţile erau în limba germană şi înţelegeam puţin. Vreau să vă spun prima data că m-a atras la medicină mai întâi partea  de laborator. Eram premiantul liceului pe fizică, chimie, matematică, deci către medicina de laborator m-am îndreptat întâi de toate. Deşi în familie unchiul şi verişoara mea erau arhitecţi, mi se părea prea aristocratică aceasta meserie şi comodă. Reacţia a fost de a înfrunta greutatea. Cred că temperamentul m-a îndreptat către medicină.

Aţi avut cazuri în care nu se mai putea face nimic pentru pacienţi?

Oricărui medic îi mor pacienţi. E posibil să fi avut şi o pierdere sau două din culpă medicală. Nu conştientizez acum acest lucru pentru că sunt dintre acei medici care, oricât de mult insistă familia să ia bolnavul acasă pentru că nu mai e nimic de făcut, refuz să-l dau. Nu cred că vreodată s-ar fi întâmplat ca un bolnav să moară pentru că nu l-am îngrijit suficient. Cel mai adesea sunt acuzat de exces de optimism şi de speranţa că se poate salva. Pe această atitudine pozitivă am salvat cazuri iremediabil pierdute.

Aţi avut vreodată senzaţia că în timpul unui tratament pentru un bolnav vă ajută Dumnezeu?

De când pe o copertă de revistă un confrate a îndrăznit să spună că e „locotenentul lui Dumnezeu", refuz să discut un astfel de subiect. Dumnezeu nu se împlică în astfel de lucruri.

Aţi fost supus la vreo presiune psihică din partea unui pacient celebru?

Nu, pentru că prestanţa profesională pe care o am şi pacienţii deosebiţi pe care îi îngrijesc nu mi-au condiţionat niciodată tratamentul. Tocmai, sunt destul de bine cunoscut pentru acest mic inconvenient că nu accept rabaturi şi nu modific schema de tratament după poziţia socială. Boala şi stadiul ei dictează tratamentul. În România există obiceiul ca pacientul să vină cu atenţii la medic. În cazul în care această atenţie exprimă o recunoştinţă, chiar şi dacă s-a finalizat negativ, nu poate nimeni să-i ofenseze. Dacă această atenţie vizează dobândirea unui avantaj, refuzul este unul politicos şi imediat.

În ce măsură coplata va rezolva problema şpăgilor către medici?

Coplata se practică vizibil sau mai puţin vizibil în toate ţările din lume şi încearcă să responsabilizeze bolnavul. Să nu solicite ca la alimentară: vreau şi această analiză sau o vreau şi pe asta. Această trebuie foarte bine folosită. Din nefericire, ea deschide calea spre abuz, pentru fiecare categorie socială trebuie să-i pui un procent de coplată. Nu poţi pentru acelaşi computer tomograf să-i cer un milion de lei unui pensionar şi aceeaşi sumă şi unui director de bancă. Ideea este bună, dar ca orice idee bună se distorsionează pe parcurs, se politizează.

Sunt pacienţi care nu se pot trata în clinica unde lucraţi pentru că nu sunt bani?

Veţi descoperi situaţii diferite, uneori paradoxale. Sunt unităţi spitaliceşti cu bani puţini şi performanţe înalte. Cu alte cuvinte vreau să atrag atenţia asupra faptului că un bun manager anticipează o situaţie aşa cum un cap de familie anticipează că la iarnă va fi frig şi îi trebuie căldură. Am uitat fabula cu greierele şi furnica aşa de repede?

Credeţi că banii din sănătate sunt cheltuiţi ineficient?

Nu mai e un secrect pentru nimeni. Schimbarea rapidă a guvernelor a scăpat de sub control fondul de pensii. Nu aveai voie să umbli la regulamentele de pensionare fără să anticipezi că, la un moment dat, scăzând pragul de pensionare, reduci numărul celor care contribuie la fondul de sănătate şi culmea a fost că aceşti contribuitori erau mari contribuitori, dar au primit pensiile cele mai substanţiale.

"Nu poţi pentru acelaşi computer tomograf să-i cer un milion de lei unui pensionar şi aceeaşi sumă unui director de bancă."

"Un bun manager anticipează o situaţie aşa cum un cap de familie anticipează că la iarnă va fi frig şi îi trebuie căldură."

„Am rămas în ţară pentru că am o datorie"

Medicul Mihai Voiculescu a primit numeroase oferte de la spitale din străinătate, dar spune că mai are lucruri de realizat din punct de vedere profesional aici.

Dacă aţi fi ministrul Sănătăţii, care ar fi primele trei măsuri pe care le-aţi lua?

L-aş lua lângă mine pe ministrul Attila Cseke şi pe toţi ultimii cinci miniştri, ­ne-am aşeza la masă şi am spune "hai să vorbim despre România şi despre tot ce se întâmplă aici".

Ce speraţi să rezolvaţi prin asta?

Cel puţin să ştim fiecare ce am vrut să facem. Ce a mers şi ce n-a mers. Sunt lucruri prioritare peste tot în lume. Se protejează copilul, mama, vârstnicul. Se prioritizează bolile cu impact extraordinar de mare asupra stării de sănătate a populaţiei.

După mai multe instituţii înfiinţate la Spitalul Fundeni, se spune că acest institut se va reuni.

Institutul Clinic Fundeni s-a constituit în 1956 la solicitarea ministrului de atunci, Voinea Marinescu, susţinut de profesorul Marin Voiculescu, care reprezenta sindicatele medicale. În acest fel se acoperea un mare gol în acordarea asistenţei medicale la un nivel suprauniversitar. El a fost creat ca un centru de educaţie medicală postuniversitară continuă. Din 1971 a devenit bază de pregătire teoretică şi practică a medicilor secundari, specialişti, şi primari. Aici, profesorii Ştefan Berceanu, Litarcek, Sedlacek, Proca, Oproiu conduceau activităţile de educaţie medicală continuă într-un întreg. Era asemănător modelului AKH de la Viena, Mayo din SUA sau Cleveland. Fiecare ţară are trei-patru astfel de unităţi integrate. Profesorii pe care i-am enumerat au fost miniştri ai Sănătăţii sau secretari de stat. În toată perioada activităţii lor, unicul obiectiv a fost să crească performanţa ştiinţifică şi de asistenţă medicală pentru bolnavi. Aceasta s-a putut rezolva prin uniunea eforturilor acestor somităţi. Din nefericire, după Revoluţie ­s-au creat situaţii care în final au condus la dughenizarea, fragmentarea acestei unităţi medicale spitaliceşti. Dacă pentru magazinul Obor, Cocor sau Unirea dughenizarea a fost o cale prin care să crească eficienţa, pentru că poţi să-ţi cumperi azi o haină şi mâine un pantalon, nu acelaşi lucru s-a întâmplat la spital. Nu poţi să îngrijeşti un bolnav astăzi de inimă, mâine de prostată, poimâine de plămân.

Cum se va schimba situaţia la Fundeni după ce se va pune în aplicare  proiectul de reunificare?

Ne vom întoarce la formula de lucru care a consacrat Fundeniul şi care nu l-a făcut obiect de anchete penale, reclamaţii şi alte incidente administrative.

Aţi avut oferte de lucru în străinătate?

De repetate ori, dar am rămas pentru că am lucruri mai importante de realizat aici în ţara mea, am o datorie.

"După Revoluţie s-au creat situaţii care în final au condus la dughenizarea, fragmentarea acestei instituţii medicale."

Ce spune medicul Voiculescu despre:

1 Doctorul Ciomu. Un moment care se poate întâmpla în viaţa oricărui om, la volan, pe stradă, şi care nu-i defineşte cariera, ci care ilustrează că orice om poate avea un moment de eclipsă, cu consecinţe extrem de grave.

2 Ultima invenţie a pro­fesorului Ciocâlteu. Aştept să mi-o demonstreze cu mult interes. La ultimul congres de nefrologie şi acces vascular l-am invitat şi a prezentat teoretic. I-am oferit public suport şi aştept o colaborare bună cu dânsul.

3 Jurământul lui Hipocrate. Este piatra de temelie în activitatea noastră. De fapt, medicul trebuie să fie înainte de toate un om care iubeşte şi vrea să ajute.

4 Despre miniştrii Sănătăţii de până acum. Numai gânduri bune. Am lucrat cu dânşii şi e  uimitor cât de multe lucruri au făcut cu atât de puţini bani şi constrâgeri, şi presiuni. În fiecare zi, pe masa ministrului, telefonul suna de 20 de ori pentru solicitări. Eşti sunat să rezolvi cele mai abracadabrante conflicte în orăşele de provincie. Dar câţi primari şi prefecţi au deschis un spital nou?

5 Filmul „Moartea Domnului Lăzărescu". Un lucru foarte trist, care nu e ficţiune.

6 Tragedia de la Maternitatea Giuleşti. Demonstrează că în meseria noastră pentru a avea risc zero ai nevoie de oameni şi de fonduri. Acolo lipsea persoana care să dubleze asistenta, care prin lege are dreptul să iasă din cameră pentru rezolvarea unor pro­­bleme. În acelaşi timp, avea obligaţia să aibă înlocuitor.

Cine este Mihai Voiculescu

Mihai Voiculescu s-a născut la 22 noiembrie 1945. Este medic specializat în nefrologie şi hepatologie. Predă la Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila" din Bucureşti. Este preşedintele Asociaţiei Române pentru Studiul Ficatului, care organizează în fiecare an Congresul Naţional de Hepatologie. Lucrează la Institutul Clinic Fundeni, unde este şeful Centrului de Medicină Internă - Nefrologie.

A scris peste 100 de studii despre virusurile hepatice, publicate în reviste medicale de prestigiu. A adus în România celebra revistă „Lancet", care apare în limba română. A fost secretar de stat la Ministerul Sănătăţii, unde s-a ocupat de mai multe programe de sănătate. Este fiul academicianului Marin Voiculescu, care a fost unul dintre fondatorii Institutului Clinic Fundeni.