Dr. Teodor Buliga: „În declanșarea cancerului, scânteia este modificarea genetică. La cel colorectal, prima incriminată este alimentația“ INTERVIU
0În cazul cancerului colorectal, simptomele diferă în funcție de zona unde este localizat. Cu toate acestea, durerile insuportabile, care trimit cel mai adesea pacienții la medic, apar când deja este prea târziu.
Cancerul colorectal este cel mai frecvent tip de cancer în România. Conform datelor furnizate de platforma Globocan, în 2020, peste 98.886 de români au fost diagnosticaţi cu cancer. Dintre aceștia, 13.000 fiind cazuri noi de cancer colorectal, ceea ce plasează acest tip de cancer pe locul 1 în clasament, după cancerul pulmonar și cel de prostată.
Despre cancerul colorectal, simptome, prevenție, dar mai ales despre avantajele chirurgiei robotice în acest tip de cancer a vorbit, pentru „Weekend Adevărul“, dr. Teodor Buliga, medic primar chirurgie generală cu competențe în chirurgia laparoscopică, chirurgia robotică și chirurgia oncologică la Spitalul Clinic SANADOR. Acesta a explicat că este important să avem un stil de viață sănătos, care implică un regim alimentar echilibrat și mișcare fizică, însă, în unele cazuri, nici măcar aceste măsuri de precauție, chiar și cumulate cu o genetică bună, nu ne pot feri de cancer. Din acest motiv, controalele periodice sunt necesare, dacă nu chiar obligatorii, pentru ca schimbările ce au loc în corpul nostru să fie monitorizate de medici – nu de puține ori, simptomele unui cancer au fost resimțite de pacient prea târziu.
„Weekend Adevărul“: Înainte de toate, ne puteți spune, pe scurt, care este diferența dintre tumoră și cancer?
Dr. Teodor Buliga: Cancer înseamnă că o parte dintre celulele noastre normale își modifică structura și devin nemuritoare. Ele scapă controlului normal al organismului și dintr-o celulă se transformă imediat în două și așa mai departe – mai exact, proliferează. Sunt celule anormale. Există și alte tumori care conțin celule pe care le avem în mod normal în organism, însă acesta nu este cancer. De altfel, noi numim tumoră orice umflătură. Între noțiunea de tumoră și cea de cancer este o diferență foarte mare. Cancerul reprezintă acele tumori care se dezvoltă în timp, proliferează și în timp au o caracteristică aparte – pleacă de la locul apariției, formând mici tumori fiice care se numesc metastaze.
Un cancer tăcut, cu dureri întârziate
Cancerul colorectal este pe primul loc în România. De ce în România incidența este atât de mare? Are poporul ceva în genă care îl face predispus la acest tip de cancer?
Din fericire, nu. Genele noastre sunt suficient de bune. Sunt probabil mai multe explicații. În primul rând, ține foarte mult de adresabilitatea pacienților către doctori. Una este să te duci din timp, cum se face în țările civilizate, și să îți faci o colonoscopie de control sau o endoscopie digestivă superioară (în cancerele de stomac), ceea ce îți poate arăta din timp anumite leziuni pe care noi le denumim precanceroase. Sunt leziuni care, în timp, au potențial mare să se transforme în cancer – polipi. În momentul în care găsești acești polipi, îi poți extirpa endoscopic sau colonoscopic foarte ușor. Nu se mai ajunge în stadiul de cancer colorectal. Or, dacă tu nu faci uzual această investigație, automat vei ajunge în faza de diagnosticare directă a cancerului – a apucat să treacă acel timp, de la un simplu polip până la o tumoră canceroasă propriu-zisă.
Care sunt simptomele acestui tip de cancer?
Simptomele depind foarte mult de localizare. Intestinul gros este un pic împrăștiat în abdomen – pleacă din partea dreaptă, urcă sub ficat, apoi traversează abdomenul până sub splină, apoi, în stânga, coboară dinspre splină spre bazin și se continuă cu rectul. Simptomele depind foarte mult de locul în care apare această leziune, cancerul. Pe partea dreaptă colonul are un diametru foarte mare, iar materiile fecale sunt mai lichide, așadar o tumoră apucă să crească mult timp până când dă semne directe de ocluzie, împiedică târziu tranzitul materiilor fecale. În schimb, pe stânga, unde are un diametru mai mic, iar materiile fecale sunt mai solide, tumorile dau aproape imediat semne – deranjează pacientul, are meteorizare mai accentuată, se umflă mai ușor după ce mănâncă, scaunele nu mai sunt regulate, apar tot felul de probleme. Pe partea dreaptă, tumorile crescând foarte rapid, la un moment dat ajung să depășească capacitatea lor de a se hrăni, sunt prea mari pentru cât de puține vase au și încep să moară fragmentar, se necrozează, ceea ce va duce în timp la sângerări. Pacientul nu simte altceva decât o stare de slăbiciune, nu va simți acele simptome care anunță o ocluzie, dar se va simți obosit, va fi palid, niște simple analize de laborator vor arăta că are anemie. Pe măsură ce tumorile merg spre rect, ele capătă proprietăți speciale, încep să secrete mucus. Atunci, pacienții observă că exteriorizează materii fecale anormale, cu mucus, cu sânge, cu sânge modificat. În fazele tardive, apar dureri. Durerile apar numai atunci când tumorile invadează structuri nervoase, practic, atunci când depășesc intestinul gros.
Există o anumită categorie care este mai predispusă la acest cancer colorectal?
Toate cancerele, în principiu, au prevalență mai mare la grupele de vârstă din decadele 4-5-6, crescând decade ulterioare. Pe măsură ce speranța de viață a crescut, evident că și această boală a devenit din ce în e mai frecventă la vârste înaintate. Din păcate, există destul de multe situații când cancerul colorectal poate apărea la tineri.
Omul și sistemul imunitar contra celulelor anormale
Stilul de viață, stilul alimentar, stresul, au o contribuție majoră în a provoca un cancer?
Cel mai probabil. În ceea ce privește cancerul la tineri, există o determinare genetică evidentă, dovedită deja, ei au niște mutații care favorizează apariția cancerului la vârste mici. Există o boală care se numește polipoză familială – în anumite situații poate face ca până la 25-30 de ani riscul de a dezvolta un cancer colorectal să atingă 100%. Este și motivul pentru care se ajunge la extirparea întregului colon, uneori și a rectului, la vârste de 20-20 și ceva de ani. Aici avem clar un determinism genetic și știm clar că pacienții respectivi vor evolua în direcția cancerului. Ei au 100, 150 de polipi pe întregul intestin și se vor transforma 100% într-un cancer. Dar, la oameni care nu au avut niciodată cazuri în familie, nu au niciun fel de modificare genetică, se pare că toți factorii pe care i-ați menționat acționează la un nivel pe care, din păcate, nu îl știm cu exactitate și provoacă acea scânteie. În declanșarea cancerului, scânteia este modificarea genetică, care transformă celula într-una imortală, nemuritoare și capabilă să se replice la infinit. Sigur că, ținând cont că este vorba de intestin, prima incriminată a fost alimentația. Este o realitate faptul că ne-am rupt puțin de alimentația naturală, sănătoasă, a bunicilor noștri. Totuși, existau cancere la vârstnici și înainte, deci nu este factorul singular. Am obiceiul să întreb pacienții, de exemplu, dacă au suferit un stres psihic major înainte de apariția bolii. Apare foarte frecvent situația în care relatează cu un an - maximum doi înainte, un stres psihic major de tipul șomaj, divorț, decesul unui părinte, al unui copil. Exact timpul necesar de la momentul zero al transformării maligne a celulei până la apariția unei tumori decelabile clinic este exact de unul-doi ani. Nu cred că este o simplă coincidență.
Ați avut și cazuri în care oameni care au încercat să țină un stil de viață sănătos, să aibă o alimentație echilibrată, să nu fumeze, să nu consume alcool, să facă mișcare, să fie mai sportivi, să dezvolte cancer colorectal?
Da. Trebuie să recunosc, este și surpriza noastră, dar și a lor, pentru că ei înșiși recunosc că nu au băut, fumat, dar au pățit asta. Trebuie totuși să înțelegem că noi producem permanent celule anormale, care nu sunt cum ar trebui, dar organismul nostru are sarcina să le curețe cumva și reușește. Acesta este rolul sistemului imunitar: orice moment care fragilizează sistemul imunitar (nu trebuie o boală autoimună sau o imunosupresie de durată), un eveniment care modifică răspunsul nostru față de aceste celule poate să facă la un moment dat ca una dintre celulele anormale să scape controlului. În momentul în care ea a scăpat controlului și a reușit să nu fie distrusă și începe să se replice, va genera această păcătoasă boală care este cancerul.
Deci, oricât am încerca să fim sănătoși...
Nu este chiar așa. Evident că riscurile sunt mult mai mici și că va trebui să limităm cumva acțiunea acestor factori favorizanți ai apariției cancerului.
Diagnosticarea riguroasă și cele trei tratamente
Care este procedura de diagnosticare?
Trebuie pus foarte corect diagnosticul. Faptul că are un polip sau o tumoră nu înseamnă neapărat că are un cancer colorectal. Pentru a pune un diagnostic de cancer, valabil în orice localizare din organism, se prelevează țesut din tumoră, iar diagnosticul se pune în urma examenului histopatologic. Un specialist studiază la microscop fragmentele respective, observă dacă celulele au caracteristici speciale și el va fi cel care va pune diagnosticul. Pentru cancerul colorectal, diagnosticul este foarte ușor de pus în condițiile în care întregul colon este accesibil controlului endoscopic. În țări civilizate, colonoscopia este de rutină, chiar la oameni fără niciun simptom sau altă afecțiune; după o anumită vârstă, colonoscopia este intrată în controlul standard. Astfel au și descoperit polipii – leziuni precanceroase.
După ce a fost pus diagnosticul, cum se determină tratamentul?
Există trei direcții mari de tratament: tratamentul chirurgical, oncologic și radioterapia. Fiecare dintre ele are avantaje și dezavantaje, iar din această cauză au și niște indicații bine stabilite. Nu sunt stabilite de doctorul X, ci la nivel internațional, de comitete largi, care analizează o populație de sute de milioane de oameni. Sunt studii pe țări în care un singur oraș are populația cât România. Atunci, aceste ghiduri de practică, aceste protocoale se aplică strict la situația pacientului. Pentru a putea stabili ce trebuie și cum pot să îl tratez, trebuie să știu cât de extinsă este boală la nivel local, cât de mult a afectat din tubul digestiv, dacă există risc de complicații sau nu. Extinderea se face fie în ganglioni, fie la distanță, în alte organe – ficat, plămâni etc. –, metastaze. Odată ce am făcut această stadializare, prin investigații specifice – tomografii, examene RMN ș.a. –, pot trece la pasul următor. Decizia terapeutică se ia într-un comitet, grup de medici, alcătuit din radioterapeut, oncolog, chirurg, imagistician. Comisia oncologică sau „tumor board“ va stabili țintit pentru pacientul respectiv ce tip de tratament îi aduce maximum de beneficii, conform protocoalelor în vigoare la momentul respectiv. Protocoalele sunt actualizate tot timpul – ceea ce astăzi în medicină este alb, poate să sune negru peste 10-20 de ani, în funcție de descoperiri. Pentru cancerul de colon există o particularitate: tratamentul chirurgical are un rol foarte important pentru că acest tip de cancer evoluează către complicații – sângerare, ocluzie. Atunci, indiferent că vei începe cu chimioterapie sau radioterapie, rolul chirurgiei este bine stabilit
„Chirurgia minim invazivă reduce riscul ca pacientul să rămână cu anus iliac definitiv“
Știm că operați cu robotul da Vinci și faceți acest tip de chirurgie la SANADOR. Ne-ați putea explica puțin ce beneficii aduce? În urma unei operații – fie că este clasică, fie că este cu acest robot – se poate ca pacientul să aibă anus contra naturii?
Tendința actuală este, pe de o parte, să încerci să scoți cât mai mult din boala respectivă, iar pe de altă parte, să respecți calitatea vieții pacientului. Tehnic poți face aproape orice intervenție, dar important este ca pacientul după operație să își desfășoare activitatea cât mai aproape de normal. În momentul în care am făcut strategia chirurgicală, de operație, trebuie să am în vedere că trebuie să scot tumora de bază, ganglionii care drenează sângele/limfa de acolo, și, dacă este cazul, metastazele. Apoi, cumva, trebuie să refac continuitatea tubului digestiv și este un scop la fel de important precum partea oncologică, de curățare a cancerului din interior. Cea mai mare teamă a pacienților, și cred că este unul dintre motivele din cauza căruia nu se adresează medicilor la timp, este de a avea un anus contra naturii. Anusul contra naturii are și el mai multe variante și este bine să îi explici pacientului că există de cele mai multe ori o situație temporară în care poate avea o pungă, 1-3 luni, până când se sudează intestinul unde s-a făcut reparația respectivă. Sunt destul de rare situațiile în care pacientul trebuie să rămână definitiv cu colostomă. Aceste situații trebuie explicate foarte corect, iar pacientul trebuie să știe exact care sunt riscurile și beneficiile. În momentul în care chirurgia minim invazivă – laparoscopică și robotică – s-a dezvoltat foarte mult, riscul de a rămâne cu anus contra naturii definitiv este mult redus pentru că robotul aduce niște avantaje certe. S-au dezvoltat tehnici, procedee țintite pentru acest instrument care îmi permite o foarte bună vizualizare, să văd cât de mult tai și nu tai mai mult decât necesarul. De exemplu, în momentul operației, pot injecta o substanță în venele pacientului care îmi va colora exact zona pe care trebuie să o extirp, respectiv îmi va arăta cât de viabilă este zona pe care o păstrez, astfel să cresc șansele ca cele două capete să se sudeze mai bine. Restul este înghesuit între multe organe, în bazin, cu multe oase, organe valoroase și vase, robotul îmi aduce un plus. Dacă acum 40 de ani era indicația de a scoate tot și a lăsa pacientul cu anus iliac definitiv, acum tocmai chirurgia minim invazivă îmi permite să mă duc cu rezecția până la limita posibilului. Riscul ca pacientul să rămână cu anus iliac definitiv este din ce în ce mai mic.
Chirurgia clasică, încă prezentă
Nu se mai pune problema de operație clasică...
Chirurgia clasică își păstrează indicațiile ei. Are niște avantaje certe. A fost o lungă discuție cât de bună este comparativ cu cea minim invazivă. La un pacient venit cu tumori foarte mari, cu multiple metastaze, în ocluzie, chirurgia clasică are prevalență, către ea te uiți prima oară. Minim invaziv înseamnă foarte multe avantaje pentru pacient: se recuperează mult mai rapid, se va insera social mai rapid, durerile postoperatorii sunt mult mai mici, dar această indicație trebuie aleasă foarte judicios, nu poți forța limitele, dincolo de protocoale.
Asta înseamnă că apelați la unul dintre aceste tipuri de chirurgie în funcție de stadiul probabil în care se află pacientul...
Trebuie adaptat situației pacientului, căruia îi trebuie explicat ce metodă îi va aduce cele mai multe beneficii. Pe măsură ce chirurgia robotică se va dezvolta și sper că va fi rezolvată și partea logistică, administrativă – toți cei implicați, asigurătorii, vor spune că este cel mai bun procedeu, deci deconturile vor urma firesc –, mă aștept ca evoluția postoperatorie a pacientului să fie mult mai apropiată de intervenții simple – cura herniilor, colecistectomii etc. Pacienții trebuie să înțeleagă că nu mai este o frică atât de mare ca acum 40 de ani că medicul îi va pune o pungă. Nu. Medicina s-a dezvoltat, procedeele anesteziologice au evoluat foarte mult, chirurgia minim invazivă este din ce în ce mai prezentă, iar toate acestea duc la vindecarea pacientului, dar și la o evoluție aproape de normal. Este o evoluție foarte bună în stadiile inițiale. De aceea este foarte important ca pacienții să se prezinte din timp la medici. Mai bine te duci la cea mai mică supărare și îți faci investigații inutil decât să ajungi prea târziu. În stadiile 1 și 2, depășește 90%. În stadiul 1 sunt studii care arată că procentul de vindecare este aproape de 100%. În stadiul 3, când ganglionii încep să fie prinși, supraviețuirea la 5 ani este la 75%. Acest lucru înseamnă că 3 din 5 pacienți, beneficiind de tratament corect și complet, supraviețuiesc fără probleme. În stadiul 4, lucrurile nu sunt atât de optimiste, 1 din 7 pacienți supraviețuiește la 5 ani. Cel mai important este ca pacientul să ajungă din timp la medic. Medicii au la dispoziție instrumentele și investigațiile necesare, știu ce au de făcut, pentru a putea obține cele mai bune rezultate în cazul respectiv.
Care este mijlocul de prevenție pe care îl recomandați?
Din punctul meu de vedere, un om care are o gândire sănătoasă și încearcă să îndepărteze de el sursele de stres, care face mișcare – este un lucru dovedit că mișcarea favorizează enorm propria noastră apărare –, un om care mănâncă cât de cât sănătos, care păstrează o moderație în toate, menținând acest stil de viață, poate ține departe doctorul. Acest sfat este valabil pentru aproape orice afecțiune neoplazică.
Se încarcă comentariile...
