Dr. Alina Marin: „Am văzut cazuri de acnee rozacee asociată unei infecţii digestive“

Dr. Alina Marin (32 de ani), medic specialist dermato-venerologie FOTO Marian Iliescu

CONSECINŢĂ Pe principiul „unde dai şi unde crapă“, una dintre formele de acnee cel mai greu de gestionat se ameliorează semnificativ după ce este tratată infecţia gastrointestinală cu bacteria ulcerului

Când vine vorba de problemele pielii, există încă multă confuzie şi abordări neadecvate, semnalează dr. Alina Marin, medic specialist dermato-venerologie în cadrul clinicii Sanador din Bucureşti. Din această cauză, se poate ajunge în situaţii grave, o iritaţie a pielii tratată după ureche transformându-se într-o acnee rebelă, iar un coş stors – în abces cerebral. Din acelaşi motiv, apar şi situaţii de-a dreptul hilare în care râia este luată drept „mâncărime pe fond de stres“ şi, în loc să fie consultat un medic dermatolog, se face psihoterapie luni la rând.

„Weekend Adevărul“: Suntem în luna mărţişorului şi în această perioadă multe femei primesc în dar produse cosmetice. E în regulă acest obicei, din perspectiva dermatologului?
 

Dr. Alina Marin: Cel mai bine ar fi să ni le cumpărăm noi în funcţie de ce ştim că am încercat şi am văzut că ni se potriveşte. Numai noi cunoaştem aspectele acestea. Acum, obiceiul n-ar fi de condamnat, pentru că sunt unele persoane care dăruiesc produse de calitate.

Definiţi, vă rog, ce înseamnă de calitate.

Adică fără parfumuri, fără parabeni şi alte ingrediente agresive. Mă refer la dermatocosmetice. Mai sunt unele produse cu precizarea „hipoalergenic“ pe ele. Mare atenţie, acest termen este unul confuz! Trebuie să scrie „testat pentru alergii“. Eu fiind medic dermatolog, recomand produse care au în compoziţie cât mai puţin parfum şi cât mai puţini parabeni, dar asta nu înseamnă că aceasta este literă de lege. În cazul în care o persoană nu a întâmpinat niciodată dificultăţi cu pielea, nu a avut o eczemă, o iritaţie, atunci poate să folosească şi produse obişnuite.

Şi preţul este foarte diferit.

Într-adevăr, diferenţa de preţ dintre o cremă dermatocosmetică şi una pe care o găsim pe rafturi în galeriile comerciale este uneori substanţială, dar şi aspectul nostru este important.

Dacă ar fi să clasificaţi, care ar fi cel mai periculos ingredient din produsele de îngrijire a pielii?

Statisticile pe care le-au făcut americanii spun că cele mai dăunătoare substanţe din cremă şi alte produse cosmetice sunt parfumurile. Ele creează cele mai multe dermatite de contact.

CREMELE DIN MAGAZINE, DOLDORA DE PARFUMURI

Şi pe etichete le găsim doar sub denumirea de „parfum“ sau mai sunt şi altele?

De obicei, sunt trecute cu „parfum“, dar sunt şi alte denumiri care sunt mai greu de controlat de către o persoană neavizată. Sunt cu acronime o parte din ele, ceea ce le face şi mai greu de identificat. Ca regulă generală, de reţinut este că produsele de massmarket sunt doldora de parfumuri.

Ne sfătuiţi, deci, să luăm cremele din farmacie.

Da, e cel mai bine. Sunt dermatocosmetice cu parfum şi în farmacie. Totuşi, ele au nişte standarde de calitate şi de siguranţă, care sunt îndeplinite.

Multe persoane sunt convinse că au o piele dificilă, sensibilă. E reală această impresie sau e una falsă? Ce înseamnă, de fapt, piele sensibilă?

Da, e o chestiune cu dus şi întors. E important felul în care ne percepem, dar şi cât timp alocăm îngrijirii noastre. De multe ori, punem pe noi orice şi la mare grabă, dezechilibrăm bariera cutanată cu spălatul frecvent, cu scrub-uri, iar apoi avem o reacţie neplăcută. Este logic, pielea răspunde în felul ei pentru a ne atenţiona că este ceva neadecvat în lucrurile pe care le facem. Din acest motiv, ajungem să credem că avem pielea prea delicată. Am mulţi pacienţi care vin şi se plâng de seboree. Cu toţii vor un tratament şi când află că nu există ceva miraculos care să scadă secreţia de sebum, pleacă foarte trişti. În momentul în care îi întrebi însă dacă se hidratează corespunzător, afli că nu prea consumă lichide. Apoi mai afli că se spală pe faţă cu săpun antibacterian, frecând intensiv, mai dau şi cu apă fierbinte. Vă daţi seama că pielea se usucă foarte tare. Ce face pielea când detectează această uscăciune?

Secretă sebum...

Bingo! Lucrurile sunt cam logice, dar lumea preferă să o ia aşa, mai uşor: dăm cu o cremă o perioadă limitată şi ne-am vindecat. Nu! E vorba despre conştientizare şi de faptul că trebuie să fim responsabili. Vă daţi seama că, dacă sunt două-trei duşuri pe zi, cu gelul de duş pus în palmă, iar apoi direct pe noi, cu multă apă fierbinte, cât sebum să secrete şi pielea noastră ca să facă faţă, ca noi să ne simţim în continuare
catifelaţi şi mulţumiţi de aspectul nostru? Nu se poate aşa ceva.

CREMELE CU CORTICOIZI LASĂ SECHELE

Şi atunci, de câte duşuri avem nevoie?

Duşuri putem face câte dorim, chiar şi cu săpun, însă dacă insistăm doar pe zonele care într-adevăr transpiră şi după ce diluăm produsul de curăţare, făcând spumă. Mă îngrijorează tendinţa oamenilor de a folosi dermatocorticoizi. Unii recurg la aceste produse la recomandarea unor prieteni. Alţii se întâmplă să fi fost la un moment dat la dermatolog şi să primească un dermatocorticoid (n.r. – unguent cu cortizon), pentru că în momentul respectiv pentru forma lor clinică se justifica. Văzând că le-a făcut bine, ei rămân cu ideea că pot să-l aplice de fiecare dată când reapare disconfortul. Astfel, vin la un an–doi şi îi întreb de când îl folosesc. „Păi, de o perioadă de…“. Şi uite aşa ajungem să luptăm cu rozaceele şi cu alte probleme neplăcute.

Cremele care conţin cortizon generează rozacee?

Când sunt folosite în exces. Este acneea rozacee indusă cortizonic. La început faţa este roşie, cu vase de sânge mai dilatate. După aceea, pot apărea leziunile cu puroi, dacă nu ne oprim la timp. Ceea ce vreau să spun este că nu trebuie să ne ferim de dermatocorticoizi. Sunt nişte unelte foarte bune, dar pe perioade limitate. Am o pacientă care a mers la farmacie pentru că avea o dermatită periorală (n.r. – coşuri pe bărbie şi în jurul gurii) şi a folosit un astfel de produs. La început a fost bine. I s-a ameliorat roşeaţa. Ea l-a folosit din octombrie până în februarie. Sunt câteva luni în care l-a folosit cu regularitate. Grav este că în cazul dermatitei periorale dermatocorticoidul face foarte rău. Atunci când unui pacient i se pune diagnosticul clar de dermatită periorală, dermatologii ştiu că afecţiunea se agravează cu cortizon şi încercăm să-l eliminăm din schema de tratament. Există o mare problemă: sevrajul de după cortizon, în care se exacerbează leziunile, apar papule, pustule, iar pacientul este extrem de afectat de toată avalanşa de inflamaţii. Drept urmare, unii se reîntorc la cortizon sau la ce li s-a părut lor că le face bine şi, eventual, rămân cu ideea că au ajuns la un doctor prost.

Legat de cauzele rozaceei, ştiu că există o întreagă discuţie despre ele. S-a descoperit până la urmă care sunt acestea?

Până în momentul de faţă, cauzele n-au fost complet elucidate. Sunt însă atât de multe studii care au reuşit să scoată în evidenţă detalii cu care putem jongla. S-au făcut posibile asocieri cu microbii, dar şi cu sistemul imunitar. Ei, în legătură cu povestea cu imunitatea: dacă spui cuiva că are o problemă cu imunitatea e jale. Crede că este cu imunitatea la pământ. Dar imunitatea asta este împărţită. Avem imunitate sistemică şi imunitate locală. Problema cu rozaceea se întâmplă local. Sunt nişte răspunsuri inflamatorii anormale în rozacee. Apoi, se prespune că o implicare ar avea infecţia cu Demodex folliculorum. Acesta este un acarian care trăieşte în mod obişnuit pe pielea noastră, numai că, în cazul persoanelor cu rozacee, se constată populaţii mai mari ale acestuia. Mai nou, există o teorie că nu un Demodex folliculorum care este sănătos este periculos, ci unul care la rândul lui este infestat cu un bacil generează inflamaţia. Personal, am văzut şi cazuri de acnee rozacee asociată unei infecţii digestive cu Helicobacter pylori, bacteria responsabilă de gastritele cronice şi ulcerele peptice. Am observat că, făcând tratament ţintit pentru această infecţie, cu antibiotic, rozaceea s-a ameliorat vizibil. Sunt nişte cazuri particulare.

„Acneea nu este infecţioasă. Această afecţiune nu se ia!“

Ce idei preconcepute întâlniţi în legătură cu acneea?

Cei care vin în cabinet vor să le recoltez puroi din coşuri, ca să descopăr cauza şi să tratez adecvat. Asta este gândirea comună. Or, nu e nevoie de aşa ceva, pentru că acneea nu e o afecţiune infecţioasă. Dacă te săruţi pe obraz cu un acneic nu se întâmplă nimic. Nu trebuie să-ţi fie frică. După ce că aceşti oameni şi aşa sunt nefericiţi din cauza aspectului feţei lor iritate şi roşii, să-i mai şi stigmatizăm că sunt contagioşi – nu e cazul! E important să se ştie că acneea nu se ia. E nevoie de o mai largă informare asupra bolilor care se transmit şi care nu se transmit. De curând, o cunoştinţă, de altfel cu studii superioare, mi-a mărturisit că de-abia acum a aflat că vitiligo nu e contagios!  

La fel este şi psoriazisul sau urticaria.

Da, să vrei să le transmiţi şi nu poţi! Am pacienţi tineri cu psoriazis care vin şi-mi spun că se îndepărtează lumea de ei în autobuz şi că se simt marginalizaţi. Impactul social al acestor boli de piele este major! Povara n-ar fi aşa mare, dacă oamenii ar înţelege că ele sunt netransmisibile. Nu sunt ca râia.

DERMATITĂ DE LA CREMELE CU AUR SAU CAVIAR

Apropo, mai vedeţi cazuri de râie în secolul XXI?

Cum să nu! Chiar săptămâna trecută am avut un caz. Omul fusese într-o vacanţă în Statele Unite. Spunea că a dormit într-un loc curat, dar n-avem de unde să ştim ce şi cum a fost. Am mai avut o familie care a avut râie anul trecut şi care în isteria igienizării a aruncat hai ne de mii de euro. Tot anul trecut am tratat de râie un tânăr. Erupţia i-a apărut la scurt timp după un accident de maşină. I s-a spus că e din cauza stresului şi l-au pus să meargă la psihoterapie. Avusese, cred, vreo trei luni de mâncărime. Începuse şi un program de detoxifiere – e o întreagă poveste şi cu această modă. Nu se mai dezintoxica omul, că tot îl mai mânca pielea! L-a văzut alergologul, l-a trimis la psihoterapie. Credeau că mâncărimea este pe fond de stres şi că ar fi cauzată de trauma suferită în urma accidentului rutier. Până la urmă, a ajuns la mine. Când i-am spus că-i vorba de râie, s-a simţit jenat. Nu-i venea să creadă. A făcut testul şi i-a ieşit pozitiv.

Revenind puţin la produsele cosmetice, există acum un trend de a le alege pe cele bio, ca pe o garanţie a calităţii. Le recomandaţi?

De principiu ele sunt OK, dar eu evit să le recomand, pentru că nu au studii în spate. Unele creme, cum sunt cele cu aur sau cu mimoză au dat dermatite de contact. Să ştiţi că şi produsele scumpe dau probleme. Am avut o pacientă care îşi cumpărase o cremă cu caviar. Una foarte scumpă. Şi am întrebat-o: „Doamnă, când vă mănâncă mai rău? Când vă deranjează mai tare?“. Mi-a spus că situaţia era mai gravă dimineaţa. „Dar cu ce vă daţi seara? Ceva se întâmplă seara dacă dimineaţa sunteţi mai rău“. Să vedeţi, se dădea cu crema cu caviar. Şi o întindea pe faţă, pe gât şi pe decolteu! Nu voia să accepte că e de la ea: „Cum, doamnă doctor, crema asta e atât de scumpă! Cum să-mi facă aşa ceva?!“.  Nu ştim la ce ingredient anume reacţionase pielea. Poate la excipienţi. Aşadar, nu e o garanţie că un produs foarte scump este neapărat cel mai bun. Când ne luăm cremă sau orice alt produs cosmetic, mai întâi îl aplicăm câteva zile sub bărbie să vedem dacă ne face bine. Dacă totul este în regulă, îl putem pune şi pe faţă. ;

Stoarcerea coşurilor de pe faţă poate provoca moartea

Din dorinţa de a scăpa mai repede de un coş, apare tendinţa de a-l stroarce. Ce se întâmplă dacă facem asta?

Este o practică de evitat, mai ales în etajul superior al feţei. Sângele venos drenează în interiorul cutiei craniene şi putem să facem abcese. 

Cerebrale?

Da! Avem sânge arterial care vine şi irigă, aducând nutrienţi şi oxigen, pe de o parte, şi sânge care pleacă, numit venos. Cel care drenează de la jumătatea superioară a feţei, preluând substanţele

din activitatea celulară, trece prin creier, ulterior se uneşte cu alte vase şi se întoarce la inimă. În pasajul acesta, poate să ducă agenţi infecţioşi. Pare incredibil, dar este real. E adevărat, nu se întâmplă des, dar există acest risc şi e indicat să fie evitat, deoarece consecinţele sunt foarte grave. Cu un abces cerebral chiar nu e de glumit, pentru că poate fi fatal. Apoi, am văzut de curând o domnişoară, cu un obraz umflat de toată frumuseţea. Fusese în Egipt şi venise cuprinsă de panică. Credea că a luat cine ştie ce trăsnaie de pe-acolo. În realitate, umflătura era cauzată de faptul că îi ieşise un coş sub o aluniţă – se cheamă foliculită subnevică, pe care a încercat să-l stoarcă. Prin urmare, cel mai bine e să nu ne atingem de coşuri. 

Şi atunci ce e de făcut?

Avem răbdare. Tratamentele pentru acnee au şi un uşor efect de peeling şi automat, îndepărtând strat cu strat, ele vor elimina impurităţile, chiar şi pe cele care sunt sub formă de pustulă. Dacă tavanul pustulei se exfoliază, se va elibera şi conţinutul. Atunci când stoarcem, pereţii coşului se rup şi, drept urmare, în ţesutul subcutanat pătrund factori care generează o inflamaţie şi mai mare, pentru că aceştia sunt percepuţi ca străini. Din această cauză, la locul vătămat vin neutrofile şi populaţii de celule care să ţină pe loc potenţiala infecţie. Astfel apare ditamai guguloiul. Eu sunt pentru varianta cea mai blândă.