Cum ar arăta viața fără antibiotice? Problema rezistenței la aceste medicamente ne amenință viitorul

Rezistența anti-microbiană reprezintă una dintre cele mai mari amenințări globale la adresa sănătății, securității alimentare și dezvoltării. Experții în boli infecțioase explică cum s-a ajuns aici și care ar fi potențialele soluții.

Înainte de apariția antibioticelor, în urmă cu aproximativ un secol, pacienții mureau și de la infecții relativ banale. Unele infecții grave, cum ar fi cele ale valvelor inimii, erau fatale.

De asemenea, jumătate din cei bolnavi de tuberculoză cu forme severe mureau în decurs de un an, unii se vindecau fără tratament, iar restul căpătau o infecție cronică în curs de desfășurare care eroda lent organismul de-a lungul multor ani.

Odată cu apariția antibioticelor, viața oamenilor s-a schimbat în bine, potrivit The Conservation.

Viața (și moartea) înainte de antibiotice

Alexander Fleming a descoperit accidental penicilina, în 1928, atunci când sporii fungici au aterizat pe o placă cu bacterii lăsate în laborator peste noapte.

Primul pacient tratat cu penicilină a fost, în 1941, polițistul Albert Alexander. Acesta a fost spitalizat, cu o infecție la față, cauzată de o zgârietură, care a progresat, iar pacientul și-a pierdut un ochi.

Polițistul a primit o doză de penicilină, iar starea lui a început să se îmbunătățească din prima zi.

Medicamentul era dificil de produs, iar una dintre metode era reciclarea penicilinei din urina pacienților.

În ciuda acestui fapt, rezervele s-au epuizat în a cincea zi de tratament a lui Alexander.

Fără tratament suplimentar, infecția s-a agravat, iar Alexander a murit în cele din urmă, o lună mai târziu.

În momentul de față nu ne mai confruntăm cu o lume în care antibioticele se epuizează rapid, ci pentru că își pierd eficacitatea.

La ce folosesc antibioticele

În prezent folosim antibiotice la oameni și animale din diverse motive: reduc durata bolii și cresc șansa de supraviețuire.

Dar antibioticele nu sunt întotdeauna utilizate corespunzător. Studiile arată că o doză sau două vor preveni adecvat infecțiile după operație, dar antibioticele continuă să fie administrate pentru mai multe zile, inutil. Mai mult, uneori folosim tipul greșit de antibiotic.

Sondajele arată că 22% din utilizarea antibioticelor în spitale este nepotrivită.

În unele situații, acest lucru este înțeles. Infecțiile în diferite părți ale corpului sunt de obicei datorate diferitelor tipuri de bacterii. Când diagnosticul nu este sigur, adesea sunt administrate antibiotice cu spectru larg, pentru toate infecțiile posibile, până când devin disponibile mai multe informații.

În alte situații, există un grad de inerție. Dacă pacientul se îmbunătățește, medicii tind să continue pur și simplu același tratament, în loc să îl schimbe.

În practica generală, problema incertitudinii diagnostice și a inerției terapeutice sunt adesea amplificate. Pacienții care se recuperează după începerea antibioticelor nu necesită de obicei teste sau nu se întorc pentru revizuire, deci nu există nicio modalitate ușoară de a ști dacă antibioticul era de fapt necesar.

Prescrierea antibioticelor poate fi și mai complexă dacă pacienții se așteaptă la "un comprimat pentru fiecare boală". Deși medicii sunt în general buni la educarea pacienților când antibioticele nu sunt probabil să funcționeze (de exemplu, pentru infecțiile virale), fără teste confirmatorii poate exista întotdeauna o îndoială reziduală în mintea ambilor medici și pacienți. Sau uneori pacientul merge în altă parte pentru a găsi o rețetă.

Pentru alte infecții, rezistența se poate dezvolta dacă tratamentele nu sunt administrate suficient de mult timp. Acesta este în special cazul pentru tuberculoză, cauzată de o bacterie cu creștere lentă care necesită un curs de antibiotice deosebit de lung pentru a vindeca.

La fel ca la oameni, antibioticele sunt folosite și pentru a preveni și trata infecțiile la animale. Cu toate acestea, o proporție de antibiotice sunt folosite pentru promovarea creșterii. În Australia, se estimează că 60% dintre antibiotice au fost utilizate la animale între 2005-2010, în ciuda faptului că promovarea creșterii a fost eliminată treptat.

Problema este suprautilizarea antibioticelor

Bacteriile devin rezistente la efectul antibioticelor prin selecție naturală - cele care supraviețuiesc expunerii la antibiotice sunt tulpinile care au un mecanism de a evita efectele lor.

Când se produce rezistență la antibioticele utilizate în mod obișnuit, adesea trebuie să se găsească alte tratamente eficiente.

Unele dintre aceste antibiotice sunt cele care au fost înlocuite pentru că aveau efecte secundare grave sau nu puteau fi administrate convenabil sub formă de tablete.

Au fost dezvoltate medicamente noi pentru unele bacterii, dar multe sunt mult mai scumpe decât cele vechi.

Ce se întâmplă dacă antibioticele nu mai au efect

„Dacă nu reușim să acționăm, putem intra într-un scenariu aproape de neconceput în care antibioticele nu mai funcționează și suntem duși înapoi în epoca întunecată a medicinei”, spunea David Cameron, fostul prim-ministru al Regatului Unit.

Aproape toți medicii de boli infecțioase au avut pacienți cu infecții care erau practic intratabile. Există deja spitale în unele părți ale lumii care au trebuit să ia în considerare dacă este încă viabil să trateze cancerele, din cauza riscului ridicat de infecții cu bacterii rezistente la antibiotice.

Un studiu global a estimat că, în 2019, aproape 5 milioane de decese au avut loc de la o infecție care implică bacterii rezistente la antibiotice. Aproximativ 1,3 milioane nu ar fi avut loc dacă bacteriile nu erau rezistente.

Raportul O'Neill din 2014 din Regatul Unit a prezis că decesele din cauza rezistenței anti-microbiene ar putea crește la 10 milioane pe an și ar putea costa 2-3,5% din PIB-ul global, până în 2050, pe baza tendințelor de atunci.

Există multe lucruri pe care le putem face pentru a preveni rezistența la antibiotice. În primul rând trebuie să înțelegem că multe infecții se pot rezolva de la sine și nu necesită întotdeauna antibiotice.

De asemenea, se poate preveni infecțiile prin metode alternative, cum ar fi furnizarea de apă curată, igienă adecvată și vaccinuri.