Când este necesar să scoatem amigdalele

Amigdalita este confirmată de medic prin examen clinic

Barieră în calea germenilor, amigdalele pot deveni, uneori, surse de infecţie şi de disconfort. Extirparea lor este o măsură extremă, cu indicaţii specifice.

Amigdalele au rolul de a opri diseminarea în organism a infecţiilor cu poartă de intrare respiratorie, prin producerea de leucocite şi de anticorpi, responsabili de apărare.

Inflamaţiile amigdalelor sunt frecvente, apar mai ales în copilărie şi fac bine organismului, deoarece cresc imunitatea. În trecut, amigdalectomia (scoaterea amigdalelor) era văzută ca o metodă de prevenire a acestor infecţii şi se recomanda frecvent.

Descoperirile privind rolul amigdalelor în apărarea organismului au dus la reconsiderarea acestei abordări. Decizia de extirpare a amigdalelor este luată doar atunci când acestea produc un disconfort major pacientului sau când devin o sursă de infecţie pentru organism.

Inflamarea repetată creează disconfort

Inflamaţia amigdalelor poate fi cauzată de bacterii (mai ales de streptococul beta hemolitic de grup A), de virusuri şi, mult mai rar, de fungi sau de paraziţi. Constituie indicaţie de amigdalectomie un număr de peste 7 episoade de boală în cursul unui an, 5 infecţii anual în 2 ani consecutivi sau 3 infecţii, timp de 3 ani consecutivi, în condiţiile în care amigdalitele au fost diagnosticate şi tratate corect. Medicii au păreri diferite în ceea ce priveşte numărul maxim de infecţii.

Infecţia cronică se poate disemina

Amigdalita care persistă mai mult de şase luni, în ciuda tratamentului corect administrat, şi care este confirmată de teste de laborator impune intervenţia chirurgicală. Inflamaţia cronică poate duce la complicaţii de tipul reumatismului articular acut, cu semne de afectare cardiacă, articulară şi renală, dar şi la probleme de respiraţie, cum este sforăitul.

Complicaţiile pot fi locale sau generale

Reumatismul articular acut este cauzat de streptococul beta hemolitic şi se diagnostichează cu ajutorul testului ASLO. Testul identifică nivelul anticorpilor antistreptolizină O, o toxină produsă de streptococ.

O altă complicaţie a amigdalitei cronice hipertrofice este apneea în somn obstructivă. Creşterea în volum a amigdalelor inflamate poate duce la blocarea căilor aeriene, manifestată prin dificultăţi de respiraţie. Acestea pot apărea şi în lipsa unei inflamaţii, la copiii cu vârste sub şapte ani, prin creşterea în exces a ţesutului normal.

Simptomele constau în sforăit puternic şi în pauze respiratorii mai mari de cinci secunde în timpul somnului, însoţite de oboseală diurnă. Alte manifestări sunt respiraţia greoaie, vocea slăbită şi disfagia (dificultate la înghiţire). De multe ori, amigdalectomia se efectuează împreună cu adenoidectomia (operaţia de scoatere a polipilor). Abcesele periamigdaliene şi septicemia sunt alte posibile complicaţii ale bolii, care impun scoaterea amigdalelor.

Ce presupune intervenţia

Amigdalectomia se realizează prin metode chirurgicale, cu laser sau cu ajutorul unor electrozi care topesc ţesuturile. Intervenţia se face cu anestezie generală sau locală, durează între 20 şi 45 de minute, iar bolnavul se externează, de obicei, în aceeaşi zi. Complicaţiile postoperatorii pot consta în sângerare puternică, în 2 la sută din cazuri, infecţii şi dureri în gât sau faringo-laringite însoţite de modificarea vocii. Pacienţii trebuie să rămână în convalescenţă zece zile după efectuarea intervenţiei şi să consume multe lichide.

Specialistul nostru

Dr. Cezara Danciu medic specialist ORL Spitalul Colţea

În mod normal, trei pusee de amigdalită pe an reprezintă indicaţie de operaţie. Nu există o vârstă până la care sau de la care este indicată amigdalectomia.

Dacă există un focar de infecţie la nivelul amigdalelor, amigdalectomia nu trebuie amânată, deoarece infecţia se poate extinde la alte organe pentru care streptococul hemolitic are afinitate: dacă se fixează la nivelul rinichilor, poate da glomerulonefrită, la nivelul articulaţiilor poate da reumatism articular acut, iar la nivelul inimii - endocardită. Se spune că streptococul „muşcă inima şi linge articulaţiile". Existenţa unui focar de infecţie se poate pune în evidenţă prin creşterea titrului ASLO, VSH-ului, proteinei C - reactive şi fibrinogenului.

Contraindicaţie

Operaţia de amigdalectomie nu se efectuează în timpul sezonului rece.