Boli care ne fură prematur tinereţea

0
0

Bolile de inimă sau tulburările de memorie sunt asociate, în percepţia generală, cu vârstele înaintate. Însă infarctul la 30 de ani nu mai este o raritate, atrag atenţia medicii. Aşadar, care este vârsta de la care ar trebui să începem să ne facem analize şi să ne îmbunătăţim  stilul de viaţă în scop preventiv?

Se spune că după vârsta de 25-30 de ani, organismul uman nu mai progresează, ci începe să regreseze, să se deterioreze. Aşa se face că, pe măsură ce înaintăm în vârstă, ne mişcăm mai greu, din cauza degradării articulaţiilor şi muşchilor, iar riscul bolilor de inimă şi al celor care afectează creierul creşte.

Este un proces natural pe care oamenii de ştiinţă se străduiesc să-l întârzie sau chiar să-l oprească prin diverse tratamente, cum este şi manipularea genetică. Creşterea calităţii vieţii în ultimele decenii şi progresele terapeutice au făcut în aşa fel încât speranţa de viaţă a crescut. Pe de altă parte însă, tot în ultimii ani a crescut şi frecvenţa unor afecţiuni asociate vârstelor înaintate în rândul tinerilor.

La 30 de ani, risc de infarct...

image

La tineri, un atac cerebral poate fi uşor confundat cu o simplă migrenă

Până nu demult, vârsta la care începeam să ne punem probleme în legătură cu starea de sănătate a inimii şi a vaselor de sânge era de peste 50 de ani. Pe bună dreptate, pentru că bolile cardiovasculare îşi făceau simţite primele simptome doar în cea de-a doua jumătate a vieţii. Însă, în ultimii ani, specialiştii cardiologi au observat o scădere dramatică a vârstei la care începem să suferim de hipertensiune şi de alte afecţiuni cardiovasculare care culminează cu un infarct miocardic sau cu un accident vascular cerebral.

În cadrul unui studiu realizat în anul 2002 au fost analizate arterele coronariene ale unor inimi transplantate de la victime tinere ale accidentelor rutiere. Cercetătorii au observat că, în cazul inimilor provenite de la donatori de 30 de ani, o treime prezentau depuneri de grăsime pe arterele coronariene, factor de risc important în apariţia infarctului. Iar în categoria de vârstă de 40 de ani, proporţia era şi mai mare, de 60 la sută.

Depunerea grăsimii pe vasele de sânge, asociată cu rigidizarea şi cu îngustarea acestora, poartă numele de ateroscleroză. Aceasta înseamnă că inima nu mai este irigată cu o cantitate corespunzătoare de sânge. În timp, dacă un vas de sânge se blochează, se instalează infarctul, zona inimii care nu mai primeşte sânge „murind". Specialiştii spun că, în ultimii ani, infarctul la persoane de 35-40 de ani a devenit un fenomen întâlnit. Ba chiar există cazuri când apare la 25-30 de ani.

... şi de AVC

Un raport al Asociaţiei Americane a Inimii făcut public în 2010 arată o inversare a incidenţei acestei afecţiuni: din ce în ce mai multe persoane tinere suferă de accidente vasculare cerebrale (AVC) şi din ce în ce mai puţini vârstnici. De altfel, de-a lungul timpului, vârsta medie a unui atac cerebral a scăzut considerabil. Astfel, în 2005, vârsta primului AVC era cu trei ani mai mică decât în 1993. Grupa de vârstă vizată de această statistică a fost cea cuprinsă între 20 şi 45 de ani. În această categorie, în 1993 sufereau un atac cerebral 4,5% din persoane, iar în 2005 - 7,3%. Şi, din păcate, acest procent creşte în fiecare an.

Cauză: Oxidarea celulară accentuată determină declinul organic prematur.

Celulele corpului se regenerează la fiecare şapte ani. La un moment dat, regenerarea lor se opreşte şi începe degradarea.

Nu sunt corect diagnosticate

image

 Electrocardiograma de efort poate depista eventualele modificări de la nivelul inimii

Din păcate, în cele mai multe cazuri de infarct sau de accident vascular cerebral la tineri, nici măcar medicii nu apreciază corect cauzele simptomelor pe care aceştia le manifestă , punând diagnostice greşite. Este concluzia unui studiu realizat de oamenii de ştiinţă de la Universitatea „Wayne" din SUA, în cadrul căruia au fost reevaluate analizele a 57 de pacienţi cu vârste cuprinse între 16 şi 50 de ani. Dintre aceştia, 14% au fost diagnosticaţi iniţial cu vertij, migrenă sau cu intoxicaţie alcoolică, iar după reevaluare au fost depistaţi cu accident vascular cerebral. Vârsta medie a celor cărora li s-au pus diagnostice greşite este de 34 de ani. Unul dintre motivele pentru care se întâmplă acest lucru este că simptomele infarctului şi cele ale AVC-ului la tineri sunt uşor diferite de cele ale vârstnicilor.

Hipertensiunea, frecventă la tineri

Cele mai recente statistici realizate în Marea Britanie arată că aproximativ 35% din tinerii cu vârste între 16 şi 34 de ani sunt hipertensivi. Această problemă este considerată ca fiind specifică vârstnicilor şi, de aceea, nu este depistată din timp la tineri. Frecvenţa hipertensiunii în rândul tinerilor a crescut din cauza alimentaţiei dezechilibrate şi sedentarismului, spun specialiştii. Ei recomandă, mai ales persoanelor de peste 25 de ani supraponderale sau obeze şi celor care au nivelul colesterolului şi pe cel al glicemiei ridicate, să-şi măsoare tensiunea arterială o dată la şase luni.

De ce îmbătrânim înainte de vreme

După 25 de ani, vârsta la care corpul uman atinge vârful de dezvoltare, organismul intră în perioada de declin. Trecerea la vârsta matură este marcată printr-o varietate de manifestări atât de ordin fizic (obosim mai uşor, ne îmbolnăvim mai uşor etc.), cât şi psihic (starea de spirit are de suferit). Viteza şi gradul în care un individ îmbătrâneşte sunt dictate de un cumul de factori, de la cei genetici la cei de mediu şi la stilul de viaţă. Potrivit specialiştilor însă, cauza incidenţei tot mai crescute a afecţiunilor specifice vârstei a treia în tinereţe o reprezintă, în primul rând, stilul de viaţă. Astfel, expunerea excesivă la soare, abuzul de alcool, fumatul, alimentaţia săracă în substanţe nutritive şi bogată în produse industrializate, stresul şi sedentarismul accelerează procesul de deteriorare a inimii, a articulaţiilor, a oaselor, a creierului şi a sistemului imunitar.

Specialistul nostru

Dr. Ana Maria Munteanu medic specialist endocrinolog Spitalul Militar Central

Efectele îmbătrânirii premature sunt variabile în ceea ce priveşte afectarea funcţiilor fiziologice. Pe lângă factorii genetici, un rol important au stilul de viaţă şi alimentaţia. Fenomenul de îmbătrânire induce: disfuncţie tiroidiană (scăderea uşoară a hormonului de stimulare tiroidiană TSH şi a hormonului tiroidian T3); modificarea rezistenţei la insulină; menopauză (indusă de oprirea activităţii ovarelor, un rol important având, însă, şi modificările ce apar la nivelul sistemului nervos central şi al unităţii hipotalamo-hipofizare); hipogonadismul masculin, scăderea secreţiei de DHEA (hormon steroid natural, antagonist al cortizolului) şi de DHEAS (hormon masculin) la ambele sexe, fenomene care se traduc prin modificări ale fertilităţii şi ale funcţiilor sexuale, atât în cazul bărbaţilor, cât şi în cazul femeilor; declinul axului Gh-IGF1, cunoscut ca somatopauză, ceea ce face ca masa musculară să scadă, iar cea de grăsime să crească, modificându-se astfel şi forma corporală.

Afecţiunile degenerative se instalează prematur

image

Tinerii se confruntă tot mai frecvent cu probleme de erecţie

Chiar dacă simptomele nu apar de la început, afecţiuni degenerative precum demenţa Alzheimer şi Parkinson se instalează, în tot mai multe cazuri, de la vârste tinere, adică în jurul vârstei de 40 de ani. Percepţia generală este că aceste boli aparţin vârstelor înaintate. Aşa se face că doar după 60 de ani începem să ne punem problema că, dacă am început să uităm, este posibil să suferim de Alzheimer. De aceea, din păcate, doar patru-cinci persoane cu maladia Alzheimer dintr-o mie depistează boala în stadiu incipient, adică în jurul vârstei de 40-50 de ani. De altfel, în cadrul unui studiu, o echipă de specialişti australieni au constatat că, în multe cazuri, leziunile cerebrale apar în jurul vârstei de 43-44 de ani şi se manifestă prin mici modificări ale timpului de reacţie la testele de memorie. În ceea ce priveşte boala Parkinson, una din 20 de persoane care suferă de această afecţiune are o vârstă sub 40 de ani, arată statisticile. Cauza principală a apariţiei acestor afecţiuni degenerative este moştenirea genetică, dar instalarea lor precoce ţine în primul rând de obiceiurile nocive.

Scade masa musculară şi creşte stratul adipos

Lipsa mişcării şi alimentaţia alcătuită predominant din produse industrializate, fără valoare nutritivă, determină şi modificări ale formei corpului. În mod normal, forma corporală se modifică după 45-50 de ani, din cauza scăderii naturale a masei musculare, care este înlocuită, treptat, de masa de grăsime.

Însă stilul de viaţă modern determină accelerarea procesului de schimbare a formei corporale. Astfel, tot mai mulţi  tineri cu vârste între 25 şi 35 de ani au muşchii netonifiaţi şi prezintă, în schimb, acumulări de grăsime în zona taliei. Cauza este încetinirea prematură a metabolismului, pe fondul acumulării de toxine în corp şi al sedentarismului. Grăsimea acumulată pe talie este asociată cu riscul crescut de sindrom metabolic. Acesta constă într-un cumul de simptome ce vor culmina cu afecţiuni cronice. Mai exact, tinerii cu sindrom metabolic au tensiunea arterială mare şi, de asemenea, au fluctuaţii ale nivelului glicemiei. Ceea ce-i predispune la boli cardiovasculare şi la diabet zaharat de tip II.

Şi dantura se deteriorează mai repede

O altă afecţiune considerată a vârstei a treia este boala parodontală, tulburare care constă în inflamarea şi în retragerea gingiei, în descoperirea pulpei dentare şi care duce, în final, la pierderea dinţilor aparent sănătoşi. Totuşi, din cauza igienei precare şi a unei alimentaţii care favorizează deteriorarea gingiilor şi a dinţilor, gingivita şi apoi parodontoza apar la vârste tinere. De fapt, aproximativ 1-2% din populaţia cu vârste sub 35 de ani suferă de forme severe de parodontoză care progresează rapid.

 Preconcepţie: Dacă nu avem riduri nu înseamnă că organele noastre interne nu au îmbătrânit prematur.

Vârsta biologică este mai mare decât cea din buletin la persoanele cu un stil de viaţă haotic. 

Mulţi tineri au disfuncţii erectile

Deşi se crede că sunt o problemă a vârstnicilor, în mod surprinzător, între 7 şi 8% din bărbaţii cu vârste cuprinse între 20 şi 40 de ani au disfuncţii erectile. Nivelul ridicat de stres pe durate lungi, fumatul, consumul excesiv de alcool, dar şi purtarea de îmbrăcăminte inadecvată determină modificări hormonale şi fiziologice care duc la astfel de probleme sexuale în cazul bărbaţilor tineri. Potrivit specialiştilor, pentru a preveni tulburările de erecţie în cazul bărbaţilor cu vârste de până în 40 de ani, aceştia trebuie, în primul rând, să evite pantalonii mulaţi şi saunele dese. Dacă testiculele sunt expuse timp îndelungat la o temperatură prea mare, atât calitatea spermei, cât şi funcţiile sexuale pot fi afectate.

Menopauza precoce, frecventă

Vârsta medie de instalare a menopauzei este de 49-51 de ani. Tot mai des însă, femeile încep să prezinte simptome ale menopauzei, adică dispariţia menstruaţiei, încetarea ovulaţiei şi bufeurile, înaintea vârstei de 45 de ani. Pe lângă factorii care nu pot fi controlaţi, cum sunt fondul genetic, anumite afecţiuni, intervenţiile de extirpare a organelor genitale, există şi o serie de factori care ţin de stilul de viaţă ce influenţează instalarea menopauzei precoce. Printre aceştia se numără acumularea excesivă de grăsime corporală şi administrarea pe termen lung a unor medicamente cum sunt fenotiazinele (pentru tulburări psihiatrice).

Analize necesare şi la 25 de ani

- măsurarea tensiunii arteriale o dată la şase luni;
- măsurarea nivelului colesterolului. Dacă ai nivelul colesterolului mare (peste 200 mg/dl) şi dacă ai şi tensiunea peste limita normală (140/90 mmHg), ai un risc crescut de afecţiuni cardiovas­culare şi de infarct. De aceea, trebuie să iei măsuri din timp;
- ecografia mamară. La femeile cu un stil de viaţă dezechilibrat, care fumează şi care au şi o greutate peste limita normală, riscul de cancer mamar la vârste tinere creşte. De aceea, până la 40 de ani, apelează la această metodă de depistare a nodulilor;
- controlul stomatologic o dată la şase luni pentru depistarea sensibilităţii dentare, care poate fi semnul gingivitei sau chiar al parodontozei apărute prematur.

Specialistul nostru

Dr. Raluca Manea medic stomatologie generală

Boala parodontală (parodontoza, cum i se spune în popor) afectează ţesuturile de susţinere ale dintelui: ligamentele parodontale, gingia şi osul alveolar, având ca urmare mobilizarea şi, în timp, pierderea dinţilor. Această afecţiune este destul de silenţioasă şi, de aceea, multe persoane nu ştiu că o au. O gură fără carii nu înseamnă neapărat că persoana respectivă nu are probleme de ordin parodontal. Boala parodontală apare şi în lipsa cariilor dentare şi afectează atât persoanele în vârstă, cât şi pe cele tinere. Ea a luat amploare în rândul tinerilor, din cauză că aceştia nu acordă importanţa cuvenită igienei orale. Boala este întreţinută şi de alţi factori pe lângă igiena deficitară, şi anume de: fumat, consumul de cafea sau de băuturi alcoolice în exces, anumite afecţiuni, eventualele carii netratate sau de stres.

Mai multe - Sănătate

Ultimele știri

adevarul de weekend jpeg anunt adevarul jpeg

Cele mai citite